10,420 matches
-
aruncat iarba sau pietrele. Lysia Verhareine le strângea încet, în timp ce elevii adunați în fața ei contemplau fără să facă o mișcare obrajii ei îmbujorați și părul blond care bătea în culoarea ambrei, apoi le ținea în palmă, de parcă le-ar fi mângâiat și, odată intrată în clasă, depunea florile sau iarba într-o vază micuță, de ceramică albastră, care imita forma unui pui de lebădă, și pietrele pe biroul ei. Martial Maire privea scena de afară. Ea îi zâmbea. El pleca alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sau iarba într-o vază micuță, de ceramică albastră, care imita forma unui pui de lebădă, și pietrele pe biroul ei. Martial Maire privea scena de afară. Ea îi zâmbea. El pleca alergând. Câteodată, când îl întâlnea pe stradă, îi mângâia băiatului fruntea cum faci cu cei care au febră, iar el era nebun de fericire să cunoască atingerea palmei ei călduțe. Mulți și-ar fi dorit să fie în locul prostănacului. Maire era într-un fel partea lor de vis. Tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să se miște, dar îi lăsa trăsăturile nemișcate. Era un scaun aproape de patul ei. Mai mult am căzut decât m-am așezat pe acel scaun. Cu un gest blând, doamna de Flers a pus mâna pe fruntea ei și a mângâiat-o, apoi a spus: — Copilul e bine. Am privit-o fără să înțeleg. Apoi ea a mai spus: — Vă las, rămâneți cât doriți. A dat la o parte un cearșaf cum se face la teatru uneori. A dispărut în spatele pânzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
secretarul inspectorului de la Instrucțiune, pe care mersesem să-l văd imediat după moartea Lysiei Verhareine. M-ar fi bucurat să-i revăd capul acela ca un nap, tenul cenușiu, ochii de câine plouat ce așteaptă o mână care să-l mângâie. M-am îndreptat spre Piața Carmeliților, unde se găsea clădirea Inspectoratului. Nu mă grăbeam. Simțeam că scăpasem de o greutate nedefinită, și revedeam figura lui Mierck când îl expediasem. Fără îndoială că era deja ocupat să-mi ceară capul superiorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
drumul de departe, nu trece nimeni, suspină iar: și tot nu vine bărbatul meu!!! Lasă pasărea acolo, pe scări, se uită lung, din nou, la casa din stânga ei, apoi la Neli și continuă insistent, se vede că vrea să vorbească, mângâie paharul cu apă, circular, ca și cum s-ar uita în ochii unui bărbat pe care-l dorește, în mod clar, numai pe el din adunarea aceea, din barul cu multă lume, cu bărbați tineri, atletici, frumoși. Numai pe tine te iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
forma atent și tandru, teribil de tandru: nu dramatiza, recită simplu, să se vadă că ai aici. Și-mi arăta inima, sub sânul stâng, știam că am țâțe frumoase și-l lăsam să mă atingă acolo, la inimă, el îmi mângâia de fapt sânul, partea lui de jos, țâță de fată mare, nemângâiată de nimeni, dom’ profesor!, mă jucam cu el, îmi plăcea asta, el își plimba degetele încet, rotund, pân la țâțișoare, recita mereu, ne uitam unul în ochii celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
auzit de Ulise?, Laszlo oftează, dar gura frumoasă a iubitei iese biruitoare, așa e ea!, își dă curaj bărbatul... — Lori dragă, bărbatul ăsta al tău e nebun, toate muierile pe care le știu sunt înnebunite după vocea lui, care te mângâie pe ovare și el visează mereu la nu știu ce ochi albaștri, că se vede și asta... — Ehei, cum eram eu odată!, exclamă trist Maestrul, mai trist ca toți ceilalți trei la un loc, apoi, tare, încercând să nu i se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dat-o pe mama, juca teatru era o soprană desăvârșită, parcă venită de pe scena Operei, făcea niște serbări grozave la școala unde lucra, copiii și părinții o divinizau, erau mândri de ea, când mergea printre rândurile de bănci, elevii o mângâiau pe fustă, pe la spate, să nu îi vadă tovarășa învățătoare, sperau ei că nu-i vede. Dar ea-i vedea și-i iubea. De la amândoi, zeii din familia mea, am luat, probabil, vocea asta care place atâta lumii. Părinți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe Lori cu fața spre el, se uită lung, deodată circumspect, la fata cu ochii de aur. Aceasta simte o neliniște ciudată, ceva nu e în ordine cu bărbatul ăsta?, de ce s-o fi uitând așa la mine? Dar îl mângâie îndelung și-i spune alintat: continuă, te rooog, mă interesează atât de mult!!! Se sprijină, fragil și delicat ca o umbră, de pieptul lui, îl ascultă mai departe, cu sfințenie. Erau oameni talentați în sat (ca în Creangă, așa îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
povestesc despre ea, dacă meriți, nu acuma, aproape nimeni nu mai știe de ea - sunt povești care nu se spun decât la cine le merită -, doar mama mea a știut totul, eu sunt un om sensibil, am aici, și își mângâie inima, de aceea povestea Anitei o păstrez, când o să mă cunoști mai bine... poate ți-o spun. Bărbatul suspină artistic, scena era, ca totdeauna, acolo, la picioarele lui. Viața reîncepea. — M-am însurat ca să uit, asta era cel mai important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fire de par blond, ia bag-o tu aici, se crăcănase pe iarbă, în spatele ei era, rotundă, pădurea, îi vedeam fetei vaginul umed și roșu, labiile care respirau ademenitor și cald, m-am uitat mult timp în pizda ei, am mângâiat-o timid, copilărește, era totuna cu roua de pe iarbă, avea pe bogăția aia boabe de rouă strălucind pe carnea albă, bag-o, mă, m-am așezat deasupra ei și-am mozolit-o cu puța care începea să crească misterios, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fetiță cu părul roșu, fața albă și ochii albaștri, rar așa ceva, toate trei, tenul, părul și ochii, ca la carte, din Tizian scoasă, am văzut pe scaun un păr atât de frumos, că am întins mâna brusc și te-am mângâiat pe păr. Te-ai ridicat deodată și mi-ai dat o palmăăă ! Ce era să-ți explic? ... Și eu m-am uitat la tine, mi-ai spus după aia, adică după căsătorie... un domn de vreo 35 de ani, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cea nouă, apăreau apoi zeci de cupluri care făceau dragoste, mă înconjurau (apar pe ecran cupluri făcând dragoste, nu e nimic vulgar în nici unii, e, poate, preludiu, e chiar momentul iubirii... toate fantasmele astea iubesc precum Cristi, ea suferă, se mângâie, se pipăie pe sâni, ar fi bune fragmente din Carmina burana, partea cu ritmul din mânăstiri), toți iubeau ca el, ți-am spus că avea un stil extraordinar de a face dragoste: cu tandrețe și forță, atent mereu la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ce privire obosită? Ești cinic, iubirea există. Pe dracu’, iubirea, doamna mea, e pentru căței! Dar cățeii sunt fideli. Cățeii sunt fideli oamenilor, nu sunt fideli cățeilor, nu suport fidelitatea, tu ai văzut ce face o cățea pe care o mângâi pe burtă?, se întoarce repede cu burta în sus, se gudură, ți se pune la dispoziție. Ăștia sunt cățeii. Nu există dragoste, există numai sex. Ce-i aia iubire? Tu ești aeriană, femeie!... (Emma se apără, adică, NUUU!!!, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Cristi mai venea din când în când, a văzut că am bani și nu-mi prea dădea nimic pentru fată, pentru fiică-sa... (Film de neamator pe ecran, făcut de detectivii particulari, fata se întâlnește cu Străinul, se sărută, o mângâie cât se poate de scârbos, o ia în mașină și o duce la el, intrarea în aceeași garsonieră, sunt urmăriți de mașina detectivilor.) Eram sigură că o să o văd pe aia mică la o înghețată cu fetele sau că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pe fiică-mea, fiică-mea... cu cine crezi tu?, cu cine era?... Se pupa cu iubitul meu, cu Străinul, cu tânărul și frumosul meu amant... parcă sunt în Caragiale, da’ amant se spune, nu?... erau în fața școlii și el o mângâia ca pe o ștoarfă... Intrase Răul în casa mea, în sufletul meu, nu știu cum să zic... Dacă n-am înnebunit, mare lucru. Am urcat înapoi, dar tipu’ nu era la serviciu, mă chinuiam ca o leoaică, tare aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plecat, a fugit, viața o făcuse knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna mă durea, tăietura aia nenorocită de la încheietura mâinii stângi, imaginile cu Anita mea mângâiată pe fund de idiot mă obsedau. Se tot derulau în fața mea și strigam încontinuu: nu vreau, nu vreaaaau, nu mai vreau... Când am crezut că mi-am revenit și că pot pleca s-o caut, că eram și eu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
apă de jos?, care frig?, care umezeală?, tu, dacă vrei ceva de la mine, spune-mi, cere-mi. S-ar putea să... dar nu cred. Ești o fată prea bună. Poate mâine ne vom iubi altfel, vom sta la distanță, goi, mângâindu-ne cu ochii, experimentând ceva nou, tensiunea privirilor numai. Un bărbat senzual, așa semnez astăzi, că așa-ți place să-mi spui, îmi scriai ieri, mă bucur că ești un bărbat senzual, că îți place și că se vede asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că nu i-ar recomanda el ceva rău, nu te duc eu la rău, iar ea l-a crezut ca pe Dumnezeu. Chiar dacă conduce, Maestrul ține mâna dreaptă pe genunchii ei subțiri, fragili, ascuțiți, lui îi place defectul ăsta, îi mângâie cu poftă carnea tânără. Îi plac genunchii ei, îi plăcuseră din prima. — Să-ți spun o poveste, am auzit-o într-un film, nu mai știu care, dar o să treacă timpul mai repede dacă povestesc. — Eu nu vreau să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vorbim acuma, cum ar fi să-mi vomit sensuri ciudate pe meningele lui?, o să vină timpul și am să-l întreb eu cumva. Răbdare... După un timp, Maestrul o ține în brațe și îi cântă, am o voce care te mângâie pe ovare, cum zice nefericita aia de Căpșuna, femeile iubesc cu urechile și bărbații cu ochii, vreau ca fata asta să fie a mea cu tot ce are ea -cu inimă și suflet și carne și tot-tot -, vreau ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a fost milă deloc de ea, bine i-a zis Maestrul că toți rămân cu nevasta. — Îți mulțumesc pentru că ești aici!, dar nu le putem discuta pe toate, nu aici, i-a mai zis, cald, cu vocea aia de te mângâia pe ovare, vorba Cezarinei, că avea al meu o voce... Vezi că nu prea mă plictisesc eu cu el, nici atunci și nici acum... Păi, fără mine, omul ăsta ar fi fost un nimeni, un bețiv singur, e grozav să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care o degajă un parfum nu depinde numai de parfumul ăla, depinde de pielea pe care e dat. Iar pielea ta miroase a mere, punctează insistent. Îi desface halatul alb, o sărută așa cum numai el știe s-o facă, îi mângâie părul blond și lucios, lung până la coapse, îi cântă încet, la ureche, un cântec pe care mereu îl zisese gagicilor, cu vocea lui caldă: Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Urmă nu vezi, Puicăăă!... știe că ei îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cum a fost cu femeia aia, cu Anita, de care ziceai?, îl topește cu mâinile ei frumoase, prelungi, se urcă deasupra lui și îl înfășoară în părul blond, care e cortină peste el, bărbatul nu se poate abține și îi mângâie iar coapsele înguste, dar mereu închide ochii, memoria lui știe ceva, dar nu îi spune nimic, fata transpiră iar. — Să-ți spun acuma?, n-am povestit despre ea la nimeni, povestea asta n-am vărsat-o, că nu-mi prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tătar, blondă și cu ochii în sus, ca la japoneze, subțire și foarte înaltă, cu gâtul lung ca de balerină, mâini splendide, parcă făcuse pian toată viața ei, picioarele prelungi, niște genunchi cam ascuțiți, încât nici nu îndrăzneam să-i mângâi, când îi îndoia, mi se strângea inima, mă tot întrebam dacă nu se rup, Doamne, dacă se rup, dacă plesnesc genunchii ăia minunați, ce mă fac eu?, glezne rare, cu niște coapse înguste, puteai s-o selectezi la orice concurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Teatrul mă mai făcuse atât de fericit. Maică-mii îi plăcea, îți mai zisei asta, mi-a spus între patru ochi că ar trebui să o duc acasă la mine, noi am hotărât să te însori cu băiatul meu, a mângâiat-o mama, Ani s-a uitat topită la mine, mă iubea, maică-mea vedea că suntem una sau unul, nu știu cum să zic. Stăteam într-o garsonieră, despre care ce să-ți spun?, tot maică-sa, arhitecta, mi-a dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]