6,722 matches
-
Deep Creek Lake Maryland. Cel mai frumos a fost la Niagara Falls, pentru că este un spectacol fascinant al naturii. Pe de altă parte, în acea călătorie, ne-am întâlnit și cu verișoară mea Angela din Canada, pe care unchiul și mătușa mea nu-i mai văzuseră de 8 ani de zile. Angela și Florin sunt și nașii noștri de cununie. Din cauza distanței și a vizelor necesare, nici noi nu-i mai văzusem de doi ani. Ovidiu a lucrat foarte mult tot
ANUL MEU 2010 de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 8 din 08 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344880_a_346209]
-
mă bucur pentru că s-a integrat aici și-i place foarte mult nouă ei viața. Pentru ea viitorul are șanse mari să fie roz. În luna octombrie am fost la nunta Danielei la Detroit. Avem foarte puține rude aici, o mătușa a soțului meu (Lucia Casianov) și cei doi copii ai ei - Daniela și Claudiu. Daniela s-a căsătorit pe 30 octombrie cu Johnny Nemeș, din Youngstown Ohio. Se potrivesc, sunt un cuplu minunat șiș per să fie fericiți împreună. Au
ANUL MEU 2010 de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 8 din 08 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344880_a_346209]
-
de ani, dar n-am văzut atâtea coroane și-atâtea lacrimi la moartea niciunui om. Bărbați, de toate vârstele, căsătoriți, cu familii respectabile, sfărâmau lacrimi sincere. O săptămână după înmormântare, țin minte, că se tot amuzau mama și cu o mătușă despre cine a fost la mort ... ce a zis, ce a făcut ... ce zicea sau făcea nevasta nu știu cui ... sau ce scriseseră pe panglica de la coroană. O vecină mai tupeistă chiar se dusese să reclădească coroanele la cimitir, numai ca să le
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
și Zamfira, prima soție, l-a părăsit în anul 1837. Femeia, dornică de lux, n-a putut să suporte sărăcia soțului. În anul 1834, în timp ce Anton Pann prin țară spre a vinde cărțile tipărite de el, femeia sfătuită de o mătușă, a încărcat lucrurile casei, și-a luat fetița și l-a părăsit, ducându-se la acea mătușă, stareță la Surpatele. După multe intervenții, Anica a fost adusă înapoi, unde de silă, de milă a stat până în 1837, când l-a
VIAŢA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344986_a_346315]
-
să suporte sărăcia soțului. În anul 1834, în timp ce Anton Pann prin țară spre a vinde cărțile tipărite de el, femeia sfătuită de o mătușă, a încărcat lucrurile casei, și-a luat fetița și l-a părăsit, ducându-se la acea mătușă, stareță la Surpatele. După multe intervenții, Anica a fost adusă înapoi, unde de silă, de milă a stat până în 1837, când l-a părăsit definitiv. Anica s-a recăsătorit imediat cu Nae Milcoveanu din Râmnicu Vâlcea. „ Cu a doua făcui
VIAŢA AMOROASĂ A LUI ANTON PANN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344986_a_346315]
-
ai uitat să cetești? Eu agitată: - Cum să uit? Și încep să turui textul scris de tata până să apară mama cu neamurile: “Inventarul afectiv al fameliei noastre este compus din: eu-fiica, doi părinți, bunicu’ și bunica, un unchi, o mătușă, doi nepoți: Georgică - 10 ani, născut la 10 februarie 2000, ‘nălțime -1,50 metri, ochi căprui, păr șaten și sora sa geamănă - Georgiana - semănând leit deci nu e cazul s-o mai descriem. Total efectiv = 9 persoane.” - Tată, dar de ce
HAINA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344987_a_346316]
-
de lemn cu mușama veritabilă, care însă nu rezistase briceagului; dovadă pomelnicele cu cei vii - trecuți prin tren, încrustate peste tot. Tata strigă: - Fato, inventarul! Îl fac rapid pe degete, murmurând: ”eu, doi părinți, bunicu și bunica, un unchi, o mătușă, doi nepoți: Georgică; 10 ani, născut la 10 februarie 2000, nălțime... ăăă?... 1,50 metri, ochi căprui, păr șaten și sora sa geamănă - Georgiana - semănând leit deci nu e cazul s-o mai descriem”... și strig: - Total efectiv nouă persoane
HAINA de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344987_a_346316]
-
repetitivă și lipsită de grandoare, dar fermă, aspră și minunat de liniștitoare. Genialitatea constă în contopirea cu mirosul și spațiul. Așa o exaltare ne cuprinse! Apoi n-aș vrea să povestesc prea mult despre discuțiile la capătul locului, cunoștințele cu mătuși, făcutul mâncării(că pentru o armată) în schimbul doi și masa mare din șopron. Grădiniță plină de flori, care ”n-aduce de mâncare” era tare vioaie și armonioasă...îmi venea să dorm acolo. Remarcabilă este însușirea omului de a simți emoție
FERICIREA SE MUTĂ LA ”ŢARĂ” de DALELINA JOHN în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345987_a_347316]
-
scenă de elevii movileni sub îndrumarea profesoarei Ionica Ciocârlan, care a mărturisit celor prezenți, cât de emoționată era, pe vremea când mama sa organiza la casa părintească un astfel de eveniment. Cum se umplea casa de femei, veneau nașa, fina, mătușa și vecinele care participau cu plăcere la tors, urzit, curățat porumb și pregătit războiul de țesut așternuturi pentru zestre și nu numai. Cu lacrimi în ochi, parcă, povestea cum îi încălzeau sufletul astfel de clipe și cum speră ca, aceste
COMOARA NEPREŢUITĂ A ROMÂNILOR- de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346035_a_347364]
-
într-o primăvară), ne-am oprit sub crengile aplecate ale unei magnolii abia înflorite, ce se revărsau peste grilajul de fier al spitalului de tuberculoși. Se întuneca. Părea îngrijorată. Niciodată nu întârziase în oraș așa de mult. „O să mă certe mătușa!” tot repeta de fiecare de fiecare dată. Țin minte că lumina unui neon cădea peste florile de magnolii, devenind violacee. Aș fi vrut s-o apuc de mijlocul ei subțire ca o amforă, în stilul flegmaticului acela pe care Vivien
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
cu fluturii săi și iarba verde de acasă, pe care, vara, stătea întinsă pe spate, privind metamorfoza norilor, aflați într-o perpetuă mișcare, luând forma unui adevărat bestiar. Deși absolvise liceul, la care fusese dată, fiind lăsată în grija unei mătuși, așa de exigentă, încât, nu-i permitea să se ducă decât la cursuri și la biblioteca orășenească (acolo ne-am și cunoscut), studiile sale aveau să se oprească cam pe aici, fiind în cele din urmă obligată să se angajeze
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
fascinat de ochii ei senini, limpezi, nasul mic. Fanfara cânta, duduind pământul, în urma unui brav colonel, ce luptase împotriva hoardelor fasciste, alături de victorioasa armată sovietică, care ne eliberase, cucerindu-ne. Plimbându-ne de mână ne apucase noaptea. “O să mă certe mătușa!” tot repeta. Poate că, stând îmbrățișați, acolo, în bucătărie, își aducea și ea aminte de scene și mai îndepărtate, ce avuseseră loc în copilăria sa, cum era (așa cum îmi povestise), spaima de urs atunci când se aventura după murele coapte, mirosul
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
trag cu ochiul la ce se întâmpla în camera bărbaților, unde era o liniște ... XXXII. MIMI, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1045 din 10 noiembrie 2013. În camera din mijloc, ale cărei ferestre dădeau în stradă, era biblioteca mătușii mele. Tânără profesoară de română, cu picioare superbe, Emilia purta mini și tocuri înalte și mergea aproape zilnic cu trenul de amiază la Timișoara. - Mimi, ia-mă și pe mine la piatru! - Păi... azi nu e teatru. Așteaptă până duminică
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
ai să te faci mai mare... Nu știam cum să mă fac mai mare. Mă uitam la degete, la față, la picioare. Le vedeam în ... Citește mai mult În camera din mijloc, ale cărei ferestre dădeau în stradă, era biblioteca mătușii mele. Tânără profesoară de română, cu picioare superbe, Emilia purta mini și tocuri înalte și mergea aproape zilnic cu trenul de amiază la Timișoara.- Mimi, ia-mă și pe mine la piatru!- Păi... azi nu e teatru. Așteaptă până duminică
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
a poftit în casă. Intrarea era direct din curte într-un hol destul de lung iluminat în totalitate. Au intrat într-o cameră unde mai era o fata cam de seama Zmeuricăi. Femeia care-i așteptase s-a recomandat ca fiind mătușa Zmeuricăi, iar fata ca fiind verișoara sa. Matei era intimidat de noua situație și nu știa ce să spună. S-a așezat pe scaunul oferit la o masă mare acoperita cu acea față de macrame executată manual, cum era la modă
5 ZMEURICA; CONFIDENŢE & CUNOŞTINŢE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347419_a_348748]
-
era intimidat de noua situație și nu știa ce să spună. S-a așezat pe scaunul oferit la o masă mare acoperita cu acea față de macrame executată manual, cum era la modă. Odată făcute prezentările atmosfera s-a destins datorită mătușii prezentate, ca fiind mătușa Zamfira. Aceasta s-a așezat la masă, dar fetele au plecat să aducă ceva gustare și de băut. În scurt timp cele două verișoare aveau să se întoarcă cu tăvi și pahare, iar mătușa Zamfira l-
5 ZMEURICA; CONFIDENŢE & CUNOŞTINŢE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347419_a_348748]
-
situație și nu știa ce să spună. S-a așezat pe scaunul oferit la o masă mare acoperita cu acea față de macrame executată manual, cum era la modă. Odată făcute prezentările atmosfera s-a destins datorită mătușii prezentate, ca fiind mătușa Zamfira. Aceasta s-a așezat la masă, dar fetele au plecat să aducă ceva gustare și de băut. În scurt timp cele două verișoare aveau să se întoarcă cu tăvi și pahare, iar mătușa Zamfira l-a întrebat pe Matei
5 ZMEURICA; CONFIDENŢE & CUNOŞTINŢE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347419_a_348748]
-
destins datorită mătușii prezentate, ca fiind mătușa Zamfira. Aceasta s-a așezat la masă, dar fetele au plecat să aducă ceva gustare și de băut. În scurt timp cele două verișoare aveau să se întoarcă cu tăvi și pahare, iar mătușa Zamfira l-a întrebat pe Matei ce vrea să bea vinars sau vin? Matei a roșit și s-a fâstâcit încât nu știa ce să spună fiind vădit încurcat de noua situație. Scăparea sa a fost în verișoara Tina care
5 ZMEURICA; CONFIDENŢE & CUNOŞTINŢE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347419_a_348748]
-
în contact cu vinul au format în pahare o spumă plăcută la vedere. Matei a spus cu voce destul de tare că întârzie la cămin și s-ar putea să fie criticați. Zmeurica a fost de acord și a cerut scuze mătușii Zamfira pentru deranj și pentru faptul că nu poate sta mai mult. Verișoara Tina însă i-a invitat pe cei doi pentru a doua zi mai devreme. Au băut ce aveau în pahare și au plecat mulțumind gazdelor pentru ospitalitate
5 ZMEURICA; CONFIDENŢE & CUNOŞTINŢE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347419_a_348748]
-
în pahare și au plecat mulțumind gazdelor pentru ospitalitate. În drum spre cămin Zmeurica i-a povestit lui Matei legaturile de familiei unde fuseseră și s-a scuzat că nu l-a avertizat mai înainte de intenția sa de ași vizita mătușa de aici din Cluj. Va urma un episod nou... Referință Bibliografică: 5 ZMEURICA; CONFIDENȚE & CUNOȘTINȚE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1278, Anul IV, 01 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
5 ZMEURICA; CONFIDENŢE & CUNOŞTINŢE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347419_a_348748]
-
hărnicia și inteligența nu au scăpat unui tânăr german care lucra în acea perioadă la Consulatul german din Colombo și și-a dorit-o de soție. Și atunci: - S-a adunat toată familia, îmi povestește fiul lui Jara, Lashantte, unchii, mătușile, verii și au analizat situația pe toate părțile. Nu le dădea inima ghes s-o lase să plece atât de departe de ei. Era perioadă” după tsunami” și vremurile erau sumbre. Au considerat că va avea un viitor mai bun
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
provine, fără îndoială, de la bunicul meu Ioan Ogrean, un talent recunoscut doar de familie, deși nepublicat, în privința poeziei. De cealaltă parte a familiei, am crescut de mic copil cu dese recitări de poezie din partea tatălui meu, Constantin, ca și a mătușii mele Lenuța și a unchiului meu Marin - poezii, în special, de factură spiritual-religioasă. În final trebuie să mulțumesc doamnei profesor Judith Beveridge, de la catedra postuniversitară, secția Literatură de Creație, de la University of Sydney. Prof. Beveridge a dăruit în mod generos
DARUL POEZIEI ROMÂNEŞTI CĂTRE UNIVERSALITATE de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348797_a_350126]
-
cărui cer era zilnic brăzdat de păsările de oțel. Totuși, primul meu contact cu o poveste fascinantă despre zbor, a fost una ce s-a scris chiar sub privirea mea de copil. În perioada vacanțelor de vară mergeam la o mătușă din partea mamei, care locuia în Iași, aproape de Ciric și de aeroport. Aici, privirea îmi era răsfățată zilnic de zborul planoarelor și al avioanelor, în perioada șederii mele acolo. Mai mult decât atât, am văzut multe morminte de aviatori la Iași
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
atins morminte de eroi ruși înmormântați în acest cimitir, cu pală de avion și cu stema sovietică la căpătâi. Fiind curios din fire îmi plăcea să descopăr tot ce era altfel decât... acasă. Știu că mă căuta de multe ori mătușa speriată, pentru că dispăream pur și simplu de prin curtea casei și era cumva uimită de ceea ce se întâmpla cu mine. I se părea o ciudățenie înclinația mea, a unui copil de șase-șapte ani pentru aceste lucruri serioase, adică nu făceau
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348826_a_350155]
-
un abur, se răsucea lent, după legi neînțelese. Și când bunica părea să adoarmă făcându-și somnul de după-amiază, se apropia de fereastra dinspre Dunăre, aproape că devenea una cu ea, privind lung spre casa de pe celălalt mal, unde stătea mătușa, sora tatălui, care avea trei copii de vârstă apropiată cu a ei și care cu siguranță nu erau claustrați în casă la ora prânzului pentru odihna obligatorie. Nu știa, dar avea să afle curând, că bunica o urmărea cu gelozie
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]