4,819 matches
-
ugrice, dându-i însă și ei o sumedenie de cuvinte din limba huno-turcă (vreo 250 la număr). A rezultat o nouă limbă, care nu mai era nici fino-ugrică, nici bulgaro-tătară, ci maghiară. Așadar, problema de limbă a istoriei străvechi a maghiarilor s-ar rezolva astfel: elementele de bază, interne, și tezaurul lexical strămoșesc al limbii sunt în limba maghiară de origine fino-ugrică, acestea însă au fost sporite încă din epoca străveche (din sec. III. î. Hr. și până în sec. V d. Hr
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu poate fi separată de fondul fino-ugric al acestei limbi (p. 13). Oricum, rolul elementului turcesc în formarea etniei maghiare este comparat cu cel jucat de normanzi în formarea multora dintre popoarele din nordul și vestul Europei. În ce privește „noul etnos maghiar”, autorul afirmă că „deși ca număr și ca limbă acesta e mai mult de origine fino-ugrică, ca sânge, caracter și organizație se înfățișează sub un hotărât aspect turc. Așa se explică de ce n-a existat la noul etnos conștiința originii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
aspect turc. Așa se explică de ce n-a existat la noul etnos conștiința originii fino-ugrice, de ce aceasta a dispărut, dacă a existat vreodată. Etnicul, caracterul limbii maghiare e hunic, adică bulgaro-turc” (p. 14 urm.). Considerând „obârșia și descendența hunică a maghiarilor ca o realitate istorică neîndoioasă” (p. 9), Gh. Kristóf îl prezintă pe Atila și faptele hunilor ca primus egressus Hungarorum „prima ieșire (manifestare, ridicare, apariție) a ungurilor”, iar pe Arpad și luptele maghiarilor sub conducerea acestuia pentru cucerirea Panoniei ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
urm.). Considerând „obârșia și descendența hunică a maghiarilor ca o realitate istorică neîndoioasă” (p. 9), Gh. Kristóf îl prezintă pe Atila și faptele hunilor ca primus egressus Hungarorum „prima ieșire (manifestare, ridicare, apariție) a ungurilor”, iar pe Arpad și luptele maghiarilor sub conducerea acestuia pentru cucerirea Panoniei ca secundus egressus Hungarorum. Autorul exultă la gândul că aceste „izbucniri” războinice și cuceritoare, de obârșie hunică, au fost imprimate „smeritelor neamuri fino-ugrice” care, „ocupate cu vânătoarea și pescuitul”, ar fi rămas prea puțin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au fost imprimate „smeritelor neamuri fino-ugrice” care, „ocupate cu vânătoarea și pescuitul”, ar fi rămas prea puțin cunoscute în istorie dacă nu ar fi optat pentru „rudenia și obârșia strălucitoare hunică (= turcică)” (p. 10). Tocmai prin această obârșie, crede autorul, maghiarii au intrat în istorie sub numele de ungri, ungari, hungri, hungari, care confirmă apartenența la rasa hunică, la semințiile turcești și rudenia huno maghiară. În Faptele ungurilor, de secretarul anonim al regelui Bela, relatarea din cronica vechilor ruși privind locuirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
relatarea din cronica vechilor ruși privind locuirea Panoniei, la sfârșitul secolului al IX-lea, de către valahi și slavi, se prezintă completată și interpretată în viziunea unui scriitor maghiar de mai târziu cu câteva secole. Astfel, „ducii rutenilor” îi rugau pe maghiari care, după ce trecuseră pe lângă Kiev la 898, zăboveau în Galiția, să treacă peste munți în Panonia: „... quam terram habitarent Sclavi, Bulgarii et Blachii ac pastores Romanorum” (FHDR, p. 31), care înseamnă că, la venirea acestui val de maghiari, Panonia era
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
rugau pe maghiari care, după ce trecuseră pe lângă Kiev la 898, zăboveau în Galiția, să treacă peste munți în Panonia: „... quam terram habitarent Sclavi, Bulgarii et Blachii ac pastores Romanorum” (FHDR, p. 31), care înseamnă că, la venirea acestui val de maghiari, Panonia era locuită „de slavi, bulgari și valahi, precum și de pastorii (= preoții) romanilor”. Introducerea în cronică a bulgarilor reflectă ideea de continuitate a hunilor bulgari (strămoșii ungurilor) în Panonia, „que primo Athile regis terra fuisset” (care ar fi fost mai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
după căderea Romei (sfârșitul secolului al IV lea) până când Carol cel Mare supune Unia, la 799, și, după ce în anul 800 este încoronat împărat al noului Imperiu Roman de Apus, o subordonează bisericii de la Roma. Formele fără n, cum sunt maghiar, sl. ugrin, vogrin, uher se explică prin nazalizarea vocalei precedente, ca în pol. węgier, węgrzyn, și prin pierderea ulterioară a nazalității. În cazuri ca cele ale rom. o față de un, engl. a față de an, lipsa lui n se explică prin
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
române. Este clar că aceasta nu putea exista înainte de descălecarea Moldovei, cum rezultă și din afirmația că „toate râurile și însăși țara au denumiri de la al doilea descălecat” (p. 207). Seria acestor denumiri începe cu exclamația de bucurie a regelui maghiar Lasleu, care privind cum se îneacă tătarii fugăriți „a strigat pe ungurește: seretem, seretem, adică: așa-mi place. Și de atunci acest râu se numește Seret” (p. 207). Hereditas romana „a limbii moldovenești sau românești” este probată de o listă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Panonia a unui grup de populație ugro finică, de unguri nemțești (p. 280) și de ungurii români (p. 258). Hunii, veneții, Viena, Veneția, vandalii, uniții etc. sunt forme pentru ideea de unitate. În această serie se înscriu și ungar/ungur/maghiar/vengr, forme compuse (un-gar) care exprimă „unitatea alcătuită, constituită”. b) Costin acceptă pentru Dacia hotarele care cuprind Moldova, Țara Muntenească, Ardealul cu Maramureșul și cu Țara Oltului, între Nistru, Marea Neagră, Dunăre, Panonia, Moravia și Podolia (p. 254), adăugând că „sântŭ
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constituit bazele etnice autohtone, 5) după un trai îndelungat într-un spațiu geografic restrâns și unitar politic românii se revarsă pe spații largi constituind dialectele actuale ale limbii române, 6) în urma expansiunii, neamul românesc vine în contact cu slavii, turcicii, maghiarii etc., dacă nu cumva vor fi fost în contact, cel puțin cu slavii, mult mai devreme. În toată această istorie doi factori acționează în manieră determinantă: limba latină și străvechea rasă mediteraneană care, prin baza ei de articulație, transformă latina
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
constă în aceea că în timp ce Maior ducea aceste elemente pe teren italic, Philippide le caută o explicație mai târzie, în spațiul cucerit de romani în est. Totodată Philippide este nevoit să respecte eșalonarea temporală a contactelor romanității orientale cu slavii, maghiarii și turcicii, așa cum aceste contacte au fost acceptate de știința europeană căreia gândirea istorică românească îi este tributară. În aceste condiții Philippide caută să raporteze cât mai multe elemente nelatine la perioada latinei balcanice fiind sigur că va găsi pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
au avut, în cea mai mare parte a evului mediu, o organizare politică dezvoltată; ei au trăit izolați la țară sau supuși, când ai unei populației străine, când ai alteia; organizarea politică le-a venit românilor de la slavi și de la maghiari” (p. 191); toate grupările etnice care au evoluat în spațiul aglutinant din jumătatea de est a Europei, paralel și în intersectare cu romanitatea orientală, ca efect al colonizărilor romane au fost transformate în populații năvălitoare, donatoare de cuvinte limbii române
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a limbii române, care începe odată cu simbioza traco-latină, ce s-a înfăptuit pe spații largi în jumătatea de est a Europei, și din care au rezultat, alături de romanitatea orientală, și alte fenomene etnolingvistice. El a rămas la convingerea că slavii, maghiarii și turcicii au venit ulterior pe terenul civilizației antice românești, de care au profitat și sub aspect lexical. Iată de ce Scraba se străduiește să reducă numărul cuvintelor considerate de tradiție împrumuturi din limbile acestor populații. Dincolo de eclectismul viziunii sale asupra
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de a lucra în redacția ziarului „Timpul” din București. Propunerea a venit prin Maiorescu de la Slavici, cu care E. condusese la Viena mișcarea pentru deșteptarea și unitatea românilor și căruia îi transcrisese în 1870 1871, pentru Iacob Negruzzi, studiile asupra maghiarilor. Oferta a fost salvatoare întrucât șansa de a-și exprima prin scris preaplinul cunoașterii orientate spre explicarea și promovarea românismului însemna pentru E. prelungirea sensului vieții sale, redusă deja teoretic la calitatea de poet. Dar chemarea inegalabilului cărturar la București
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
între români și maghiari, între români și turcici, între slavi și albanezi, între popoarele slave etc. au cu totul altă natură decât contradicția inițială. În epoca sa, Eminescu nu putea ajunge la înțelegerea deplină a evoluțiilor istorice. Considerându-i pe maghiari ca veniți relativ târziu, el punea totuși, în manuscrisul citat, opoziția unguriromâni la baza constituirii poporului român. SINTEZE Românii sunt rezultatul evoluțiilor etnolingvistice multimilenare din vastul spațiu euro-afro asiatic, unde limba a evoluat de la stadiul silabic la cel aglutinant și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cunoașterii. Rectificarea ce s-a făcut, în limitele științei tradiționale, prin introducerea sintagmei „latina dunăreană” sau „populară”, pentru a sugera ideea unei limbi latine vii vorbite de coloniștii romani, nu poate însufleți devenirea limbii române atâta vreme cât substratul este eludat, slavii, maghiarii și turcicii sunt aduși din alte părți, iar latina, fie ea și populară sau dunăreană, este lăsată singură să devină română pe un spațiu drastic limitat și în condițiile izolării totale de celelalte structuri etnolingvistice născute din aceeași bază traco-latină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
44 leneș, 45 a lenevi, 45 lent, 45 leoarcă, 132 a lepăda, 45 Letonia, 48 limbă, 98 lin, 45 Lituania, 48 liurcă, 132 loază, 129 loc, 43 logodnă, 102 lozie, 131 a lua, 48 lud, 130 lujer, 130 lume, 48 maghiar, 67 mai, adv., 186 mal, 53 mană, 135 Maramureș, 74 mare, 53 Marea Neagră, 138 masă, 97 Masca, 57 Mastacăn, 57 măi, 69 mănunchi, 44 măr, 130 măre, 69 Mășcătești, 57 mâl, 43 mână, 44 a mântui, 44 mânz, 134 a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ocupației otomane, fie ale influențelor franceze, germane, fanaro-grecești sau care or mai fi ele?!“ Ciudată poziție față de plăcintele noastre (și numai ale noastre, cel puțin cu numele)! Cu o denumire provenită din latină și menținută numai în limba noastră (și maghiarii cunosc „placsinta“, dar au luat-o de la noi), termenul „neaoș“ pare potrivit acestor bucate. Și să nu uităm faptul că unii etimologiști susțin și originea latină a cuvântului vărzări (din latinescul virdiaria, la fel precum varza - ingredient esențial al vărzărilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ale bucătăriilor estului european este prezența importantă, între zemuri, a supelor acre. Ciorbe la noi și la bulgari, borșuri la ucraineni, ruși sau români, rassol ’nik, okroșka sau uha la ruși, barscz, kapusniak, krupnik sau zurek la polonezi, korhelyleves la maghiari... Această atracție pentru acru nu se mai întâlnește decât extrem de rar în supele celorlalte bucătării europene, iar atunci când există, gustul acid este obținut din oțet și din suc de lămâie (ca în Grecia) ori din alte fructe, niciodată din cereale
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în bucăți ceva mai mari), paprikás (se folosește în special carne de pasăre, în sos, și cu tarhonyás, un fel de găluștele) și tokány. Ultimul de pe listă este cel mai puțin conservator preparat culinar din această familie (ca și noi, maghiarii cunosc o mulțime de rețete): precum majoritatea celorlalte, se gătește în untură, conține ceapă, cartofi, piper negru, dar și boia (paprică), iar carnea este tăiată în bucăți ceva mai mari (sau în fâșii); pe de altă parte, multe alte legume
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
dacă se gătește fără vinete, se cheamă lutenica. La sârbi și muntenegreni (macedoneni și... chiar bulgari) se numește ajvar (din turcescul havyar, care înseamnă... „icre sărate“, și iată cum ne întoarcem la caviarul de vinete!) sau pindjur (cunoscut și de maghiari). Toate aceste preparate sunt inspirate de bucătăria turcească, dar au căpătat trăsături aparte datorită necesității, în țări aflate la latitudini mai nordice decât Turcia, de a conserva legumele peste iarnă. Elena Niculiță-Voronca mai pomenește o rețetă, din nefericire astăzi dispărută
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
amidei nicotinice (acid nicotinic), leacul pelagrei. Această amidă fusese izolată de biochimistul german Albert Huber încă din 1887. Scorbutului i s-a pus capăt prin consumul de legume proaspete și suc de lămâie, dar vitamina C este descoperită de biochimistul maghiar, Albert Szent Györgyi, în 1932. Ea este înmagazinată în suprarenale ca acid ascorbic. L. J. Harris codifică dozajul zilnic necesar de vitamină C. Este indispensabilă în toate procesele vieții celulare. Absența ei duce la degenerescență, nervozitate. Consumul trebuie să fie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
fără sfârșit a naturii, Am terminat Artele Plastice în ’80, vorbește tăcutul Janos, și întotdeauna mi-a plăcut fresca, la început am lucrat prin săli de spectacole, case de cultură, săli de sport, desenam atleți frumoși și fericiți, români și maghiari înfrățiți în vesela horă a bucuriei de a fi împreună, de când l-am cunoscut pe meșterul Luca m-am apropiat de pictura religioasă și pot să-ți spun acum, după atâția ani de când lucrez cu el, că prefer să pictez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
târziu, de fapt o întâmplare stupidă ne-a adus față în față, lucram la o casă de cultură, casa de cultură municipală, cultura maselor, holul întreg frescă, nelipsita horă, țărăncuțe cu bujori în obrăjori, țărani gătiți de sărbătoare, români și maghiari înfrățiți pe plaiuri mioritice, apoi muncitori zvelți, purtând însemnele înnobilării lor, ciocanul, barosul, intelectualii ceva mai la urmă, cu cartea, nelipsita eprubetă în mâinile unui chimist în halat, într-un cuvânt tot poporul, cu mic cu mare, la hora bucuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]