KorAP: Find »[drukola/base=maior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...89 90 91 ...218 >

5,446 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton armat, în locul creierilor, și pentru că nu știuse să citească nimic în privirea blajină a nevinovatului trompet, Chihaia Gheorghe. Comandantul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton armat, în locul creierilor, și pentru că nu știuse să citească nimic în privirea blajină a nevinovatului trompet, Chihaia Gheorghe. Comandantul celui de-al treilea batalion de atac al rezerviștilor din Cottbus, maiorul Plaschke, mă păstrase pe lângă dânsul, ca interpret, după ce mă trecuse în rolul unui lagăr de prizonieri. Am traversat Bărăganul împreună, ocolind satele ascunse prin văgăuni, și ne-am oprit numai noaptea pentru câteva ore de odihnă. Batalionul înainta cu multă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
om de peste optzeci de ani, înalt și drept ca stejarul, cu mustața albă și răsfirată. Avea un nas ca un cartof, cu vinele ramificate și răsucite în jurul unui neg enorm, cu bogată vegetație în nările mari ca sâmburii de piersică. Maiorul ținea să știe la ce se gândește boierul, dar impozantul octogenar tăcea, scărpinându-și țepii de păr albi și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de vițel, după cele vreo două sute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
de momeală pentru fiarele înfometate. Comandantul batalionului poruncise să i se facă un adăpost de scânduri, între doi copaci. Își trecu prin ferestruică țeava puștii, așteptând apropierea lupilor înfășurat în blănuri. O vulpe se strecurase sub pântecul umflat al hoitului. Maiorul o așteptă să iasă, cu degetul pe trăgaci, până când, vulpea sătulă dar și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu coada zăpada din urma ei, așa că nu se mai putea zări altceva decât un vârtej de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
și destul de șireată, ca să simtă pericolul, o zbughi în zigzaguri, vânturând cu coada zăpada din urma ei, așa că nu se mai putea zări altceva decât un vârtej de pulbere albă și deasă. Vulpea dispăru apoi, nevătămată, în adâncul pădurii, în vreme ce maiorul risipea gloanțele în vânt. Se înserase de-a binelea, când trei lupi înaintară către noi. De astă dată, maiorul se cam grăbise: Detunăturile se succedaseră unele după altele, și cel mai mare dintre lupi se răsturnă, lovit de gloanțe. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
se mai putea zări altceva decât un vârtej de pulbere albă și deasă. Vulpea dispăru apoi, nevătămată, în adâncul pădurii, în vreme ce maiorul risipea gloanțele în vânt. Se înserase de-a binelea, când trei lupi înaintară către noi. De astă dată, maiorul se cam grăbise: Detunăturile se succedaseră unele după altele, și cel mai mare dintre lupi se răsturnă, lovit de gloanțe. În clipa următoare, însă, fiara se ridică și o luă la goană în urma celorlalte, dispărând în întunericul pădurii. Lăsase doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
corpului de gazdă. Știam și pentru ce: Boierul Costache mi se plânse într-una din zile, că ofițerii batalionului s-au îmbătat ca porcii și că unul dintre ei îi furase sonda. „Scârboși!”, spusei destul de tare, pentru ca să fiu auzit de maior, care tocmai răsărise din spatele conacului. -Cum de îndrăznești să rostești cuvântul „Bosch”? mă întrebă comandantul, consternat. - „Am zis „scârboși”, domnule maior, și asta înseamnă pe nemțește „Eckelhafte”. - „Cu atât mai grav”, hotărî maiorul, și trecu mai departe, înspre biroul său

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
îmbătat ca porcii și că unul dintre ei îi furase sonda. „Scârboși!”, spusei destul de tare, pentru ca să fiu auzit de maior, care tocmai răsărise din spatele conacului. -Cum de îndrăznești să rostești cuvântul „Bosch”? mă întrebă comandantul, consternat. - „Am zis „scârboși”, domnule maior, și asta înseamnă pe nemțește „Eckelhafte”. - „Cu atât mai grav”, hotărî maiorul, și trecu mai departe, înspre biroul său. Din ziua aceea fui supravegheat cu severitate îndoită. O bestie saxonă, cu galoane de plutonier, cu un ochi de porțelan și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
spusei destul de tare, pentru ca să fiu auzit de maior, care tocmai răsărise din spatele conacului. -Cum de îndrăznești să rostești cuvântul „Bosch”? mă întrebă comandantul, consternat. - „Am zis „scârboși”, domnule maior, și asta înseamnă pe nemțește „Eckelhafte”. - „Cu atât mai grav”, hotărî maiorul, și trecu mai departe, înspre biroul său. Din ziua aceea fui supravegheat cu severitate îndoită. O bestie saxonă, cu galoane de plutonier, cu un ochi de porțelan și cu celălalt ca de plumb, făcu descoperirea că citesc pe Gorki în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
la plecarea trompetului, și încă o dată la reîntoarcerea lui. Intrase vesel fiindcă își descărcase sufletul în fața ofițerilor îmbrăcați în mare ținută, cu căștile de nichel puse în fața lor, pe masa lungă, la capătul căreia prezida, roșu și trufaș, comandantul batalionului, maiorul Plaschke. Trompetul Chihaia Gheorghe le-a spus cinstit, făcându-și cruce, că nici prin gând nu-i trecuse vreodată să dea foc la clăile de fân pe care fusese pus să le păzească. Nu vroia să le spună, însă, cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
nici prin gând nu-i trecuse vreodată să dea foc la clăile de fân pe care fusese pus să le păzească. Nu vroia să le spună, însă, cine le-a aprins. Zicea trompetul că numai atâta ținea să știe domnul maior, dar că el tăcea ca mutul. Se încăpățâna să nu destăinuiască adevărul, cu toate că văzuse, din deal, copilașii vecinului, frecând pe cutie niște bețe de chibrituri. Dar până să dea fuga într-acolo, copiii fugiseră și paiele ardeau cu flacără înaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
prelung și puternic, Sora Nineta din camera învecinată cu a noastră, improvizată pentru dânsa ca închisoare pentru femei, și în care mai avea de stat vreo zece luni, fiindcă șterpelise niște medicamente din spital, ne informă pe gaura cheii, că maiorul venise însoțit de un ofițer. Îl auzirăm și noi, vorbind cu șeful de gardă, în curtea închisorii. Abia avurăm timpul să ne ascundem cărțile de joc și să stingem lumânarea. Bara de fier pusă noaptea de-a curmezișul ușii noastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
a curmezișul ușii noastre, fu scoasă cu zgomot, și cei doi ofițeri intrară, pe întuneric, zăngănind din pinteni și din săbii, urmați de paznic, cu legătura cheilor în mână. Gheorghe Chihaia aprinse un colăcel de lumânare galbenă, la lumina căruia maiorul desfăcu un sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului trompet. Eram singurul dintre deținuți care pricepusem despre ce anume este vorba. Stăteam încă amorțit, ca după o lovitură de măciucă. Însoțitorul maiorului, o namilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
lumina căruia maiorul desfăcu un sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului trompet. Eram singurul dintre deținuți care pricepusem despre ce anume este vorba. Stăteam încă amorțit, ca după o lovitură de măciucă. Însoțitorul maiorului, o namilă de militar prusac, în uniformă elegantă și cu vârfurile mustăților negre aduse până sub ochi, desfăcu o coală de hârtie îndoită în patru și citi pe românește: „În numele majestății sale Wilhelm al II-lea, Împărat al Germaniei și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

rachetă. Mi-a spus unchiul Henry. — ei, prefă-te și tu un pic. Așa că Hilary începe să țopăie în patru labe, lătrând vehement, adulmecând stâncile marțiene și scurmând în praf. Face chestia asta vreo două minute. — E tare plicticos. — Gura! Maiorul Gagarin către centrul de control. Am aterizat în siguranță pe Marte și acum caut semne de viață inteligentă. Deocamdată nu văd decât câteva... hei, ce-i asta? Un obiect strălucitor de pe dușumeaua camerei copiilor i-a atras privirea și pedalează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
strălucitor de pe dușumeaua camerei copiilor i-a atras privirea și pedalează spre el cât poate de repede; dar Hilary ajunge prima la el. — O jumătate de coroană! Hilary acoperă moneda cu mâna și ochii îi sticlesc, încântată de victoria ei. Maiorul Gagarin iese din mașina spațială și se duce spre ea. — Eu am văzut-o primul. Dă-mi-o. — Nici să nu te gândești! Încet, dar ferm, Roddy își pune talpa dreaptă peste mâna lui Hilary și începe s-o apese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810

ei nu știu graiul insectelor superioare! Tânăra furnică îl privi fix cu ochii ei de cobalt albastru, explicând: Purecii-săritori au ascultat de frâiele furnicilor-soldați. Soldații au ascultat de caporali, caporalii de sergenți, sergenții de locotenenți, locotenenții de căpitani, căpitanii de maiori, maiorii de colonei, coloneii de generali. La aceste angrenaje, noi le zicem disciplină. Iar ceea ce voi credeți că ar fi arme tăioase, de fapt nu sunt decât unelte de lucru. Aș zice că așa ceva nu se poate produce în obștimea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
nu știu graiul insectelor superioare! Tânăra furnică îl privi fix cu ochii ei de cobalt albastru, explicând: Purecii-săritori au ascultat de frâiele furnicilor-soldați. Soldații au ascultat de caporali, caporalii de sergenți, sergenții de locotenenți, locotenenții de căpitani, căpitanii de maiori, maiorii de colonei, coloneii de generali. La aceste angrenaje, noi le zicem disciplină. Iar ceea ce voi credeți că ar fi arme tăioase, de fapt nu sunt decât unelte de lucru. Aș zice că așa ceva nu se poate produce în obștimea greierilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812

masa de lucru plină cu documente rânduite cu pedanterie, colonelul studiază concentrat ultimul raport privind dotarea și echiparea noilor subunități de recruți din componența regimentului. Pe măsură ce parcurge datele prezentate în maniera lucidă și realistă proprie șefului său de stat major, maiorul Moga, chipul său exprimă foarte clar îngrijorare extremă. Sunetul dogit specific unui telefon militar de campanie, îi întrerupe lectura atentă. Ridică imediat receptorul. Alo? Domnule general, am onoarea să vă salut! ...... Da, domnule general, eu am dat ordin telefonistului să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
și dumneata, este un veteran încercat al luptelor din Caucaz. Colonelul se ridică și se apropie de el cu mâna întinsă: Succes locotenente! Imediat ce acesta părăsește biroul, în ușă își face apariția înalt și zvelt, șeful statului major al regimentului, maiorul Eugeniu Moga. Fața alungită, cu trăsături fine, păstrează încă aparența tinereții, în pofida celor patruzeci și cinci de ani pe care tocmai îi împlinise. Ca de obicei, proaspăt bărbierit și cu uniforma impecabilă, aranjată conform regulamentului până la cel mai insignifiant amănunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
jandarmilor și perceptorilor. Analiza cu atenție situația fiecărui reținut, astfel că la ordinul lui mulți dintre cei acuzați de bolșevism, majoritar evrei, au fost scoși din registrele pentru deportare către localități cu nume până atunci obscure din cuprinderea câmpiei transnistrene. Maiorul scoate "rezerva strategică" a colonelului, o sticlă de coniac Martell, la care apelau uneori pentru "limpezirea intelectuală", ținută în raftul de jos al biroului sub niște dosare. Umple paharele și înmânându-i pe cel al șefului său, întreabă curios. Adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
Să înțeleg că generalul Boian a reușit să obțină întâlnirea cu domnul general Rosetti? Colonelul se așează în fotoliul din fața adjunctului său, așa cum face de fiecare dată când au de discutat câte ceva. Scoate o cutie de "Regale" și o întinde maiorului. Încep să fumeze aproape simultan. Da. În cele din urmă. Știi că între ei există o veche prietenie și cum Mareșalul se sfătuiește des cu el, poate cumva documentația noastră va evita astfel ierarhia obișnuită. Probabil că discuția o să dureze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
din urmă. Știi că între ei există o veche prietenie și cum Mareșalul se sfătuiește des cu el, poate cumva documentația noastră va evita astfel ierarhia obișnuită. Probabil că discuția o să dureze până seara târziu. Mai mult ca sigur, răspunde maiorul dând gânditor din cap. Trage un fum din țigară și expiră cu putere. Noroc! O urare potrivită. Noroc să fie! Ciocnesc paharele, savurând amândoi arsura plăcută a coniacului în gură. Spune-mi, în legătură cu locotenentul Rădulescu, ce-ai hotărât? Ochii căprui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
astea regulamentare, care mai mult prostesc recrutul? Nimeni și nimic nu te poate pregăti să ucizi alți oameni decât frontul." Un gradat vârstnic își face gâfâind apariția lângă el. Salută și înțepenește în poziția drepți. Să trăiți! Ordin de la dom' maior Moga. Într-un sfert de oră dumneavoastră și dom' locotenent Cernăianu sunteți chemați la 'mnealui la birou. Duce mâna la chipiul capelei într-un gest ce și-l dorise energic, apoi dispare în fugă. Peste fix douăsprezece minute, amândoi sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
În tăcere, fac câțiva pași în cabinetul sumar mobilat. Singurul lucru care-l deosebește de cel al comandantului este fotografia soției și a celor doi copii, băiat și fată, care zâmbesc dintr-o mică ramă aflată pe birou. Luați loc. Maiorul pare preocupat, mai mult chiar decât de obicei, dovadă cuta adâncă dintre sprâncene. Fără să folosească cuvinte inutile, fapt ce-i atrase porecla de "Spartanul", intră direct în subiect. Domnilor, aici sunt documente strict secrete ale regimentului, care trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]