28,647 matches
-
dimineață spre colina împădurită și spre seară s-au înapoiat cu un brăduț, cu două buchete de vâsc cu bobițe ca de ceară și, culmea norocului, cu un iepure înghețat bocnă care căzuse pradă unei capcane puse de Vasili pe malul iazului. În după amiaza aceleiași zile am auzit clinchete de zurgălăi și am alergat în întâmpinarea lui Axel. Dar nu, nu era el ci un mujic din Gherasimovka care ne aducea foarte puțin din proviziile de care mai aveam nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
suferinzi. Buzele le erau arse, ochii febrili priveau fix. Ulitia mi-a șoptit că erau doi evadați care lucraseră la pescuit sus, în Nord, acolo unde Obi se apropie de Mare și unde este atât de larg încât de pe un mal nu se zărește celălalt. Bineînțeles că îi întrebase dacă nu îi întâlnise pe cei patru bărbați și doi copii Cozmei: cei doi Artenie, doi Vadim, Andrei și Vasili. "Și ? I-a întâlnit ?" m-am grăbit să întreb. Ulitia îmi răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spunea acum Gery cu toată gura și spre marea lui plăcere. Am fost obligați să îi interzicem să iasă din incinta îngrădită cu sârmă ghimpată a spitalului; era extrem de riscant ca o copilă să iasă singură în pădure sau pe malul râului unde nici Ulitia nu mai era capabilă să o însoțească. După moartea lui Stalin eliberările din lagăre se înmulțiseră și grupuri de prizonieri și alți nenumărați indivizi dubioși bântuiau prin taiga. Minodora își scotea rar nasul din puținele cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și chiar zicea că ea e Bina și pe deasupra, Chichescu, iar bunica-bica, Chica. A refuzat leagănul tot de timpuriu... și căruțul. Cerea să doarmă pe pernă și să se plimbe de mânuță, fie în parc, fie în pădure sau pe malul apei. Ca să nu mă lovească băieții cu bițicheta, zicea; ca să nu mă fule Lupul ca pe Scufuță; ca să nu cad în apă... ca să mol. Că plândzea mama... si tata plândzea. Da' tu, bica, nu plândzeai? Ba da... că de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în frunte. S-au aciuat la Mereni, în casa părăsită a Zgâienilor încă de astă-vară, îmi zicea tata lor când a venit să-i înscrie la școală... Cu gândul să scape de sărăcia care-i apăsa la baștina lor de pe malul Prutului. S-a angajat ziler cu plata în natură la ferma Dumbrăvenilor. Mai mare fericire nici că se putea, că i-a luat pe lângă ei și pe cei doi de la treaptă care trudesc fără contract și fără evidențe... Asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă considerau un obiect însuflețit. Nu vorbeau, ci pur și simplu șopteau. Curios fiind, îmi mobilizam toate resursele auzului și ascultam... Dragă, ai auzit? Iar a fost Dej la "Pescărușul"... Nu se poate, nu se dă el în stambă pe malul Herăstrăului. Eu am auzit c-ar fi fost în pădurea Băneasa, la "Parcul privighetorilor"... Parcă mai contează unde a fost? Important e că a fost cu aia, stilata de l-a învățat să se îmbrace, să deschidă o carte, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
foarte deștept, poate pătrunde în profunzimea lucrurilor, prinde din zbor orice idee. Nimic nou: așa e croit tot neamul nostru, pe pârtia asta a înțelepciunii... Celălalt stilat e în pierdere de viteză cu răbdarea: "Am vrea Jurnalul..." Oho! Gheață la mal, îmi zic. Trag cu ochiul la tata. E clar că nu mai avea resurse. Îmi amintesc de faptul că suntem un cuplu. Mă bag și eu în vorbă, ca unul deștept ce eram. Către tata: "Ferfenița aceea cu pătrățele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
chassé les merveilles de l'été, le ciel bleu et le soleil brillant. Même les fleurs s'avaient attristées à cause de cette panne de lumiere. Le petit garçon avait pris le papillon dans ses mains, sans lui faire du mal, en le touchant avec prudence. Et puis il lui avait chuchoté des secrets inocents, il avait partagé des mots sacres avec le papillon, des rêves d'enfants. Et le papillon se réchauffait à l'air diaphane exhalé par les paroles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
des secrets inocents, il avait partagé des mots sacres avec le papillon, des rêves d'enfants. Et le papillon se réchauffait à l'air diaphane exhalé par les paroles du garçon, et ainsi la petite créature était protégée de tout mal. Mais après la tempête, le papillon s'envola comme un soufle dont on ne sent que pour peu du temps l'atteinte, et puis on se demande s'il a jamais existé, mais on gardera toujours le souvenir précieux d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aproche. Mais, d'autre part, peut-être que les vagues étaient innocents, elles ne savaient pas le monde qu'existait au délà de la mer et du ciel. Pourquoi les troubler ? Mais Irin les aimait, comment peut l'amour faire le moindre mal? Le matin, les rayons du soleil touchaient gracieusement les vagues, les carressaient de nouveau. Irin était toujours là. Un nouveau jour avait commencé. Ta mie, Irin. J'ai trouvé cette composition sur ma table : "Je m'apelle Monique et j
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vor putea atinge. Privesc cerul plin de stele. Mă acoperă, mă învăluie în vrajă. Privesc marea. Apele adânci, întunecate, mă ispitesc. Primul cerul e poveste. Cea de-a doua e realitate crudă. Pe podul pe care stau eu, ce unește malurile și se ridică atât cât poate de mult spre cer, se mai află cineva. Îl văd și îl plac. Îl urmăresc. Ne privim. El e în roșu, luminează. Eu sunt în negru. Apele negre cer. Cerul roșu dă. Nu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
momentul trăit cu câteva clipe mai înainte. Deși nu erau la mare, Matei a găsit o scoică închisă în carapacea ei. A vrut s-o cerceteze el mai înainte de a i-o oferi Ceciliei. De aceea a mai rămas pe mal în timp ce ceilalți s-au întins la soare. Cecilia, văzându-l stând acolo singur și uitându-se la ceva, s-a dus încetișor; — Ce faci aici? l-a luat după gât așezându-se lângă el. — Mă uitam cum curge de frumos
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
acesteia. Încheindu-se discuțiile despre spioni și spionaj, Matei a început jocul cu Cecilia. —Mata Hari și-a dus până la capăt misiunea. Tu ți-ai dus-o? De ce-mi spui asta? —Ai venit să mă spionezi ce fac la malul apei, dar fără nici un rezultat. —Cum? — Nu știi ce ascundeam. Vrei să-ți arăt? — Sigur! — Uite, scoica aceasta pe care o găsisem pentru tine, și-i pune scoica în palmă Ceciliei. — Aaa! Ce drăguță e! O voi păstra între amintirile
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
era atâta înghesuială. —Și la Mamaia este plăcut, plaja largă, nisipul foarte, foarte mărunt și marea treptat se adâncește. Intrând în apă, te simți ca pe o vastă câmpie pe acre te poți îndepărta până să te scufunzi în apă. Malul nu este abrupt ca în alte stațiuni și parcă nici valurile nu sunt atât de furioase. Este o întindere de apă liniștită, explica Cecilia. Dar stațiunile mai noi nu vă plac? i-a întrebat Matei. Aici modernizarea este mai pronunțată
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ca să reapară întocmai ca o cometă. De aceea îi spuneai tu „cometa”. Acum înțeleg eu, că nu eram în clar cu acest fel de adresare. Înainte de a pleca, că deja se face seară, nu vreți să ne plimbăm puțin pe malul apei, i-a întrebat Leontina. Cum nu, au fost de părere toți. Să ne adunăm ce avem pe aici, să le ducem la mașină ca apoi să încheiem cu plimbarea. Logodnicii au fost primii care au pornit la plimbare, urmați
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
decât legile ei pe care îndrăgostiții trebuie să le caute în sufletele lor. De aceea acum se mulțumea să-i sărute doar mâna, să-i strângă mijlocul pentru a o apropia cât mai mult de el, în mersul lent pe malul apei. Învăluiți de iubire și cuvintele dispăruseră în liniștea înserării, nemaiauzindu-se decât susurul apei sub clar de lună, foșnetul ierbii sub pașii agale, glasul inimii vibrând de fericire. Ar fi mers așa o veșnicie unul lângă celălalt, dar acest
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de rostul poeților în vremuri de restriște. A trăi cu perspectiva morții iminente și a-ți bate capul să însăilezi nebunii în metru alcaic sau asclepiadic demonstrează clar diagnosticul pe care i l-am pus, fără rezerve, lui Hölderlin. Pe malurile Neckar-ului, rătăcitul își traducea obsesiile lirice în întrebări fracturate privitoare la telos-ul stihuitorului, nerealizând însă că vremurile au fost întotdeauna paupere și că poeții înșiși, cu mania grandorii și cu închipuitele rapturi ale muzelor, le accentuează sărăcia. Astfel, cu peste
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Între noi fie spus, românii, profitând de aderarea la Uniunea Europeană, se pregătesc (și ei) de o întâlnire providențială cu steaua belșugului. Însă, spre deosebire de niponi, de ce ar avea nevoie de educație romano-moldo-vlahii? Nu este mai simplu să te faci mendiant pe malurile Senei (à propos, un prieten franțuz îmi spunea, pe jumătate jenat, că, în Hexagon, dacă te prostești la vreo petrecere, ești apostrofat prompt cu "arrête de faire le roumain")? "Cel înțălept va înțălege", făcea cu ochiul, viclean și complice, autorul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
convinge încă mai pregnant de diferențele axiologice. Iată o evocare din Povestea lui Genji, adevărat pastel în proză, desprins parcă din celebrele stampe ale lui Hokusai: "dealurile erau învăluite în ceață, iar bâtlanii cu creastă se adunaseră de-a lungul malului înghețat. Departe, în aval, acolo unde podul Uji își descria arcul cel îngust, luntri încărcate cu lemne pluteau încoace și încolo. Toate amănuntele ce alcătuiau așezarea erau adunate la un loc. Când el privi peisajul, i se părea că fapte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fiecare zi la șase, uneori la cinci, într-o jumătate de oră să părăsim hotelul pentru a ne arunca într-un vârtej nebunesc de alergături între diverse obiective turistice, planificate la secundă, nu puteam zăbovi cinci minute mai mult pe malul iazului cu lotuși înfloriți ai templului Ryoanji pentru că pierdeam legătura spre următorul obiectiv și tot așa până seara, un galop între temple, ateliere de meșteșuguri tradiționale unde făcuse programare cu luni înainte, spectacole, parade, o aruncare dintr-un tren, autobuz
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
formă de răspândire universală, el ne apare cu totul reprezentativ în cazul niponilor, obsedați de ideile de aparență și de disimulare. Metafora grădinii închise (hortus conclusus) care nu putea să nu marcheze imaginarul unui popor izolat timp de secole între malurile unui arhipelag accentuează, la rându-i, simbolistica acestei persona. Imaginarul japonez operează o delimitare severă între înăuntru și afară: sfera intimității (înconjurată de mască, apoi, de frontiera propriei familii, de cea a cercului de prieteni, în fine, de cea a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
animalele și cu păsările trăiau în profundă armonie. Niciodată nu se sfădeau, deși motive destule erau. Soarele se oprea în loc pentru a vedea dacă fagii își întind umbrele în linie dreaptă la douăsprezece fix când, Magnolia s-a oprit pe malul iazului să stea la taifas cu broaștele. -Ce ați avut azi noapte, drăgălașelor? Din cauza voastră am adormit târziu. M-am foit ca de moarte în așternut, ascultând concertul vostru. -Iurac, iurac! zise-o broască de pe lac ... -Uf! Uf! Ce năduf
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în urmă, trăia o mamă cu al ei băiat, pe nume Norocel. Din cauză că tatăl băiatului nu și-a găsit de lucru în sat, a plecat să lucreze în mină pe Valea Jiului. În scurt timp după angajare s-a dărâmat un mal de peste câțiva mineri. În acest accident de mină a murit și tatăl lui Norocel. Astfel, la vârsta preadolescenței, Norocel a rămas orfan de tată iar biata lui mamă era grav bolnavă. Atât de mult ținea Norocel la tatăl lui, că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
repezi, roiurile de libelule au încetat vânătoarea pentru că purecii s-au aciuat împreună cu țânțarii până a doua zi, în locul mai bogat în vegetație, prin firele răzlețe de papură și locul ocupat de stuf. Familia lui Pește-gri, s-a ascuns pe sub malul iazului pe lângă raci, cu care peștii întotdeauna au făcut casă bună. Auzind de necazul peștilor, în timpul nopții, Zeul apelor a eliberat digul iazului, astfel că o parte din apă a fost deversată alături într-un loc cu multă vegetație formând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe tot atâtea mări, până într-o zi, când au hotărât să se oprească și să se odihnească. Era la achindii și s-au oprit la marginea unei păduri, în dosul a câtorva tufe de cătină, la câțiva pași de malul unui izvor din care ieșea apă tulbure și se scurgea la vale pe un fir șerpuit făurit în vreme de mult apusă. -De ce nu ne-am oprit pe malul apei, lângă izvor? a întrebat gărgărița pe Căiță, după care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]