2,594 matches
-
de a fi în siguranță" (paragraful 4). Iar dorința fiecărui om ca "semenul său să-l stimeze la același nivel ca pe sine însuși" (paragraful 5) duce la conflict pe seama reputației. Dacă adăugăm lipsa guvernământului, acest amestec devine alunecos și malefic. Atâta vreme cât oamenii trăiesc fără a avea o putere comună care să îi țină pe toți în frâu, ei se află în acea condiție care se cheamă război; și un astfel de război este al tuturor împotriva tuturor" (paragraful 8). Deși
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
să o echilibreze pe cealaltă. Războiul Rece, în această ordine de idei, nu a fost determinat de nimeni, ci a fost rezultatul normal al bipolarității. Expansiunea sovietică în Europa Centrală și de Est nu a avut loc nici din cauza liderilor malefici de la Kremlin și nici din cauza anticomuniștilor nebuni de la Washington. A fost comportamentul normal al unei țări care a fost invadată din Vest, cu consecințe devastatoare, de două ori în douăzeci și cinci de ani, și încă o dată cu un secol înainte. De asemenea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
personal). Μ Roboții au viață, dar nu și suflet; de aceea s-ar putea ca activismul lor, scăpat la un moment dat de sub controlul omului, să degajeze prea multă forță și să devină distructiv prin el Însuși, fără vreo intenție malefică. Μ Există, spunea Blaise Pascal, două feluri de spirite: spiritul „geometric” și spiritul de „finețe”. Primul are un mod de gândire rigid, inflexibil, de unde și nevoia lui de fapte și dovezi indubitabile, de principii strict raționale, de concluzii ferme, demonstrate
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în majoritate de intelectualitate. Limbajul intelectualizat devine subversiv prin însuși ermetismul său. Panica, îmbibată cu o rușine interiorizată, atinge apogeul, în ciuda ecartului numeric dintre intelectuali și ne-intelectuali (desigur, în favoarea celor din urmă!). În acest context, biciuit de influența "grețos malefică" (Alex Ștefănescu) a ideologiei comuniste, Generația șaizecistă joacă rolul principal, supraviețuind numeroaselor persecuții și reușind, totodată, să realizeze o resurecție a lirismului, după o perioadă aridă, în care dogmatismul lozincard impusese "o poezie didacticistă" (Iulian Boldea), lipsită de fior afectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
impresie de Literatură evazionistă, indiferentă la problemele politice, fraza fantastică se amestecă, în permanență, cu fraza subversivă, fâcând din paginile de proză ale acesteia "cele mai zguduitoare pagini despre degradarea vieții satului și a vieții, în general, sub influența grețos malefică a comunismului"70, după cum Alex Ștefănescu precizează. Revenind la poezie, întrucât cele două forme de sensibilitate artistică nu pot fi separate, cu atât mai puțin când ele aparțin acelorași circumstanțe contextual literare, concluzionăm, reluând cuvintele Georgetei Adam, care admite că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de altă parte, însă, "oglinda dă o imagine inversă a subiectului și, ca atare, este o îndepărtare de Principiu și de Esență. Multe popoare cred că în oglindă se reflectă nu omul, ci o dublură a sa, având adesea atribute malefice, în jurul oglinzii elaborându-se numeroase superstiții"110. Fiind o formă de reconstituire a trecutului, prin intermediul oglinzii, Ana Blandiana folosește oglinda ca memorie involuntară, imperfectă însă prin imaginile noi pe care le recompune. Asociată oglinzii este apa, care funcționează, uneori, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
păcătoasă, către umbrele și sincopele unui destin istoric, vizează slăbiciunile și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut a crede "cacealmaua" cu "bau-bau-ul" roșu? Porecliții au știut, cu geniul lor malefic, să exploateze și să întrețină această spaimă. Supuși au tăcut răbdat, chitind că răul din lăuntru e mai puțin nociv decît cel dinafară. Prostirea asta vine, așadar, din frică. Și tot așa umilirea. Iar de la umilință la prostituare nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
formă de dictatură. Este o dictatură morală. Ea pune ordine, odată pentru totdeauna, în viața tulbure, plină de indecizii, de neprevăzut, de libertate în fond, a sentimentelor noastre. "Mașina de vînt", acordînd metaforei încă o treaptă plastică, este imaginea puterii malefice, care distruge fără să construiască, și care, finalmente, îi înghite și pe cei ce au slujit-o. "Regulamentul de bloc" apare ca reacție la un fenomen politic intern și la unul extern, interșanjabile poetic. Cînd intimitatea începe să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
deja mult prea liber. Specialiștii numesc asta libertate negativă... Ce înseamnă asta! Înseamnă că ești liber și față de lege și de aici iresponsabilitatea. Dar asta-i altă discuție și o lăsăm pe altădată. Un ubicuu El la puterea N, instrument malefic al unei puteri oculte (ca să fim în clar: puterea comunistă), se ițește cînd nu te aștepți, cînd ici, cînd colo, furișînd insinuări despre "puritatea" conjugală ultragiată și invocînd la tot pasul cu argumente de substanță totalitară "ordinea și legea", care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lui, față de care, de altfel, nu are nici un resentiment. "El la puterea N" este instrumentul puterii necruțătoare, a securității a tot văzătoare și a tot ascultătoare, este servitorul "mașinii de vînt", adică al forței distrugătoare care este un regim totalitar. Maleficul personaj știe perfect alfabetul distrugerii; el știe că stabilitatea, cîtă poate să fie, evident, este dată de echilibrul erotic; castrează-l pe om de iubire, și restul demolărilor e un fleac. Asta se întîmplă în "Mașina de vînt"; în numele unei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și alegorii care pledează pentru noblețea omului și a împărțirii lumii justițiar, ca într-o fabulă modernă, în buni și răi, sancționând nedreptatea în orice manifestare a ei. Hannibal este forța care ar trebui să triumfe, dar puterea lui este malefică și răul stă sub semnul zădărniciei. Hannibal avea o așa superba trufie, încât Alpii stăteau "albiți de spaimă" și sunetul pașilor "răspundea în lună" și "totuși n-au învins", așa cum biblicul Saul și-a oprit sabia necinstită în zid și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dropia roșie"; aici răsăritul soarelui va destrăma vraja. Grigore Hagiu, Gheorghe Pituț, Cezar Baltag invocă soarele ca simbol al fertilității, el este sămânța zilei, esența primară a arderii 7. Motivul comorii și al lunii, cu sublinierea culorii albastre a flăcării malefice, este invocat de Nicolae Tăutu și de Tiberiu Utan8. Atmosfera sinistră nu este creată numai de motivul comorii, ci și de un alt motiv, cățelul pământului, care apare în poezia lui George Alboiu, Gheorghe Pituț, Ion Brad, Nicolae Ioana 9
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și mănâncă luna, explicând fenomenul eclipselor, apar la Ion Brad10. G. Alboiu aude, ca altădată Eminescu, chemarea pământului, și implicit a morții, ea dă angoasă și spaimă 11. Motivul șarpelui, alături de motivul biblic al afurisirii șerpilor, (șarpele ocrotitor, șarpele simbol malefic al ispitei,) abordat în perioada interbelică de majoritatea poeților 12, se concretizează în metafore și simboluri de o fantezie impetuoasă și strălucitoare în poezia de azi. Poezia actuală reînvie tradiția asimilând motivul așa cum apare în folclor, dar descoperim și confirmarea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îmbogățește motivul biblic. Șarpele apare și în poezia lui Gh. Pituț, Petre Stoica, Grișa Gherghei ca expresie a devalorizării omului 14. La A. E. Baconsky distingem în atmosfera creată muzica amintirii pe care o va aduce îmblânzitorul de șerpi. Șarpele malefic 15, dar și șarpele bun, vin cu o încărcătură romantică în cântecele de inimă sau de evocare a copilăriei și a satului la Adrian Păunescu 16, Horia Zilieru și Ion Alexandru. Șarpele apără casa și este un simbol al norocului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Beniuc și Ion Brad cred că au fost hărăziți de ursitoare să rămână nemuritori, în timp ce pe A. E. Baconsky l-au ursit stelele sa fie poetul rătăcitor al cetății. Isus, Fecioara Maria, arhangheli, îngeri, Învierea, Nașterea, Judecata de apoi, spirite malefice, colinde apar și în lirica unor poeți de factură modernă. În consecință, nu se poate face o delimitare precisă în gruparea poeților, pentru că motivele circulă. Dumitru Trancă, Marin Tarangul, Romulus Guga nu sunt poeți ai pământului și ai evocării satului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o neîmplinire de sine, am identificat următoarele tipuri: aă Spiritele negative, sau nihiliste, se caracterizează prin respingerea valorilor vieții, negarea acestora și dorința de a le distruge pentru a le Înlocui cu alte „valori”. Adesea, aceste persoane au un spirit malefic, Își urmăresc ca, dincolo de propria viață, să schimbe chiar „viața lumii”, după propriul lor model. bă Spiritele reci corespund unor persoane insensibile, Închise, cu tendință la autoizolare, necomunicative, distante, necooperante. Ele se reduc la propriile interese, legate de un egocentrism
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
va fi fost, presupun, o mică fabulă improvizată de cineva din familie, un avertisment despre consecințele patimii băuturii: strigoii sînt - rezultă din ea - inși care, în timpul vieții, pentru a și-o satisface, și-au amanetat bunurile la crîșmă, un loc malefic, iar acum, din remușcare, vor să le recupereze. Estompînd partea moralizatoare, Bacovia transfor 154 Constantin Călin mă „basmul” într-o notă explicativă la o viziune policoloră: „Dar cînd despre ziuă cocoșu a cîntat,/ Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
20). înfundat, sumbru, cu un potențial enigmatic mai mare decît altele, cuvîntul „plumb”, ca și materialul ce-l denumește, îi atrage pe anxioși care vibrează la semnificațiile sale ascunse. în contrast cu aurul, care e sacru, solar, benefic, plumbul e infernal, nocturn, malefic. în nu puține predici despre iad, una din pedepse e arderea cu „plumb topit”. Plumbul îl conține pe Antihrist. „Fermecătorii” și „vrăjitorii” tatonau puterile oculte vărsînd „plumb, cositor sau ceară”21). în învățăturile lui Isus Sirah plumbul e asociat cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
expresia poetică nu pierde prea mult din amplitudinea viziunii în cartea următoare de versuri ale lui Ștefan Amariței, intitulată simplu Psalmi (Editura Cronica, Iași, 2004). Doar că unghiul percepției care dictează aceste exerciții psalmice suferă o mutație decisivă: tentativa dedublării malefice dispare cu totul, lăsând locul unei curate conștiințe religioase. În întregime, cartea așezată sub emblema devizei Ordinului Iezuit, ad maiorem Dei gloriam transcrie exclusiv întâlnirile cu alteritatea radicală care este Dumnezeu "Cel Prea Înalt și puternic, Cel tare/ Creatorul și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fața ascunsă, abia pulsândă, și cea evidentă, grotescă, a lumii. Încercând să descifreze relieful autentic al ființei, poetul află că a fi este sinonim cu a înțelege: "cheia înțelesurilor e legată de gleznele lui Dumnezeu/ undeva unde nimeni nu privește maleficul în ochi/ printre îngerii cam șleampeți/ Adam o cată pe Eva'ntre orele neivite din palma Lui/ cerul are culoare de amintiri urcate în dintâia clipă/ Edenul e încărcat cu Frunze care cad întruna/ acoperind toți șerpii/ o talpă de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
originare, fie ele scene întregi ori personaje arhicunoscute, fie doar simboluri sau gesturi semnificative, sunt traduse într-un profan atrofiat, ce mai păstrează însă pregnant amintirea sacralității. Atitudinile hieratice își schimbă semnul, chiar pe măsură ce sunt descrise, devenind cópii grotești sau malefice ale celor originare, proiectate, așa cum sunt, pe un fel de ecran neoexpresionist, cu o imagistică în nuanțele întunecate cunoscute. Personajele umane ce se mișcă în acest spațiu al halucinației generalizate sunt reduse ca număr, dar își asumă, deloc teatral, o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă bovarică" (Nud), pasărea abandon de lângă copacii în cravată și șosete care "își vând jobenul pentru/ domnișoarele cu plete" (Pasăre, abandon) și vipera ce se strecoară, malefic, în mai multe poeme. Eroina care le dilată, uneori până la coșmaresc, dimensiunile printr-o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului/ cu trecutul în brațe" (Vineri 13), cântă "liturghia agoniilor/ despărțirea, vidul, despicătura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și culori; sub ochii de Argus ai păianjenilor, bizari judecători ai Morții neiertătoare, actantul central, un înger pe acoperiș(ul fierbinte?), își dezvăluie pornirile ucigașe, distrugând cu voluptate noua grădină a desfătărilor perverse, rod al unei puteri nu mai puțin malefice. Din acest punct de vedere, demersul poetic pare unul întregitor; poemele reunesc cioburile unei existențe vizând, cu obstinație, recuperarea totului, inclusiv a celui individual, poetic. Doar că maniera de lucru nu presupune transcrierea transparentă a filonului realist biografic, ci învestirea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marile construcții mitice religioase, în cartea de față, Raoul Girardet observă că "totalitarismele moderne s-au construit pe realitatea subjacentă a Răului ce trebuie exorcizat, a mîntuirii ce trebuie asigurată". Mitul "vîrstei de aur", al "revoluției salvatoare", ori al "complotului malefic", intens utilizate de toate societățile comuniste, fac parte din "inventarul clasic" al imaginarului politic. "De la teroarea iacobina la teroarea stalinistă, acuzația de complot nu a încetat să fie folosită de putere pentru a se debarasa de suspecți sau de oponenți
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dar de care cultura noastră politică este încă profund marcată. E limpede, e de o evidență incontestabilă faptul că bulversările politice din ultimele două secole ale istoriei europene au fost însoțite mereu de o uimitoare efervescență mitologică: denunțarea unei conspirații malefice tinzînd să supună popoarele dominației forțelor obscure și perverse; imagini ale unei Vîrste de aur pierdute, a cărei fericire se cuvine s-o regăsim, sau ale unei Revoluții salvatoare ce ar permite umanității să intre în ultima fază a istoriei
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]