16,589 matches
-
singur reprezentant, Andrei Mureșanu, despre care Titu Maiorescu spune că este autorul unei singure poezii, Deșteaptă-te, române. Adevărul este că blăjenii din generația pașoptistă, Cipariu în primul rând, dar și ceilalți, au tăinuit talentul lor poetic, lăsând poeziile în manuscris sau tipărindu-le în publicațiile brașovene („Foaie pentru minte, inimă și literatură”) sau blăjene („Organul luminării”) cu pseudonime încifrate, greu de decriptat, și numai în postumitate pe baza corespondenței lor publicate în corpusul epistolar G. Bariț și contemporanii săi. Așa
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
interesantul său epistolar cu redactorul gazetelor care au găzduit producția sa poetică și publicistică. În concluzie: Ioan Rusu - un nume restituit istoriei literaturii române. Ioan Marginai, Stihuri din Sfanta Scriptura pentru multe lucruri. Prima concordanta biblica romaneasca, editie princeps dupa manuscris inedit de Ioan Chindris si Niculina Iacob, Tg.-Lapus, Editura Galaxia Gutenberg, 2009. Prin această ediție, reprezentanților Școlii Ardelene li se adaugă un nume nou, necunoscut chiar de istoricii literari. Singura mențiune despre el o găsim îl lucrarea lui Samuil
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
trăit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, perioada cea mai rodnică a reprezentanților Școlii Ardelene și, mai important, faptul că îl diferențiază de un alt Marginai, Daniel, funcționar episcopesc la Blaj care a intrat probabil în posesia manuscrisului și al cărui nume apare menționat la finalul lucrării, putând induce în eroare pe unii cercetători care l-au considerat autor al Concordanței. În ordine alfabetică, de la A la Z, sunt așezate diferite teme biblice sau virtuți creștine, ilustrate, în
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
secol până la apariția în 1876, la Gherla, a lucrării Concordanța biblică reală sau locuri scripturale și în ordinea alfabetică a materiilor diverse, ne dăm seama și de caracterul de pionierat al lucrării lui Ioan Marginai și de importanța redării acestui manuscris patrimoniului editorial al Școlii Ardelene.
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
în principal pe poezie și renumită, până astăzi, prin difuzarea precară.) Pentru prozatori însă, nu se întrevedea nimic. Așa se face că acum șapte ani, când Polirom a lansat colecția Ego Proză, destinată literaturii tinere, destui dintre acești autori aveau manuscrisele pregătite. Cu Fișa ei de înregistrare, Ioana Baetica a prins primul val. I-au urmat, dintre fracturiști, Adrian Schiop, cu Pe bune/ pe invers și Ionuț Chiva, cu 69. Elementul emblematic al acestei colecții, însă, a fost campania de promovare
Fișă de înregistrare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5267_a_6592]
-
erau totuși considerabile, din moment ce îl ridicau la nivele înalte de figurație. Conachi a avut parte de o posteritate contradictorie. Publicul a simțit încă de la primele sale poezii că un nou instrument de exprimare fusese inventat, chiar dacă transmisibil pe cale artizanală, prin manuscrise, prin redactări diferite copiate cu mîna, prin amestecarea versurilor lui Conachi cu versurile altor poeți. Fără să aștepte canonizarea, fie și sub forma unei ediții, publicul și-a însușit spontan noua formă, răspîndind-o, parafrazînd-o și adaptînd-o, pînă la pragul trecerii
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
și ficțiunile auto-reprezentării (A Poetics of Women’s Autobiography: Marginality and the Fictions of Self- Representation). Cu toate acestea, materialul de analiză nu lipsește. De la Maria Rosetti/Mary Grant care ne-a lăsat un interesant jurnal aflat în stare de manuscris în Biblioteca Academiei Române și până la Alice Voinescu, Florența Albu, Vera Călin sau Lucia Demetrius, scriitoarele de limbă română au oferit destule jurnale, exemplificând din plin modalitățile în care eul feminin se poate autoreprezenta. Problema este de a teoretiza particularitățile diarismului
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
Raluca Dună Medeea Iancu, Divina Tragedie, Timisoara, Editura Brumar, 2011 „Medeea Iancu s-a născut la 23 august.” (citez de pe coperta volumului), a terminat Filosofie la Craiova, face regie de teatru la Cluj. Manuscrisul Divinei Tragedii a fost premiat la Concursul de Poezie Provers, Nicula, 2009 și publicat în urma decernării unui alt premiu, dedicat memoriei lui Radu Săplăcan. Practic, nu știm nimic despre Medeea Iancu. Debutul său pare să fi avut un travaliu editorial
Din moarte by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5298_a_6623]
-
Cronicar Un sumar de reținut în întregime A apărut numărul dublu 5-6 al revistei VIAȚA ROMÂNEASCA. Editorialul lui Nicolae Prelipceanu e consacrat „manuscriselor românești ale lui Cioran”. Dorin Tudoran și Marian Drăghici scriu surprinzător și convingător despre Eugen Jebeleanu, la centenarul nașterii sale. La ancheta revistei intitulate Solidar sau solitar? (realizată de Florin Toma) răspund creatori, intelectuali din diverse domenii de activitate: Ana
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5442_a_6767]
-
Dar multă vreme m-a bîntuit „coșmarul refugiatului”. E un vis arhetipal pe care mulți români l-au avut în acea perioadă: visezi că te-ai întors în țară pentru un detaliu minor (de exemplu, să cauți în sertar un manuscris, să-ți vezi părinții etc.) și brusc te trezești captiv într-o Românie din care nu mai poți fugi. Drumul înapoi spre străinătate îți este închis. Coșmarul acesta l-am avut multă vreme după 1989, așa puternică era în subconștientul
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
receptată, măcar la 1877, drept ceea ce este, adică o capodoperă poetică? Dar nu numai Țiganiada, ci întregul destin postum al cărturarului și scriitorului Ion Budai-Deleanu a fost unul ingrat. Remarcabila sa operă literară și științifică, în mare parte rămasă în manuscris, va fi recuperată de la familia Lewandowski (urmașii soției scriitorului) de-abia în 1868, în urma diligențelor repetate și îndelungate ale lui Gheorghe Asachi, iar o primă ediție cât de cât utilizabilă a Țiganiadei va apărea tocmai în 1925, sub îngrijirea lui
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
rang și de o operă excepțională. Noua ediție critică, îngrijită de Gheorghe Chivu și Eugen Pavel, conține, de aceea, o dublă miză: mai întâi, să reproducă impecabil textele (prin îndreptarea erorilor edițiilor anterioare, unificarea criteriilor de editare și apelul la manuscrise) și, în al doilea rând, să redeschidă discuția asupra locului și rolului lui Ion Budai-Deleanu în literatura română. Ediția vine la momentul oportun, la puțină vreme după ce istorii literare mai recente, dicționare literare, dar și studii aplicate - unele, publicate recent
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
formează contextul cultural și literar în care are loc geneza operei lui Budai-Deleanu, de la enciclopedismul iluminist, la atmosfera spirituală blăjeană. O primă dificultate pe care ediția Chivu-Pavel a surmontat-o cu brio a constituit-o unificarea criteriilor de transliterare a manuscriselor. Aceasta constituia o condiție sine qua non a unei ediții critice comprehensive, deoarece majoritatea textelor autorului au rămas în manuscris. Iar Budai-Deleanu, ca și alți cărturari ai Școlii Ardelene, a utilizat simultan ambele alfabete: și pe cel chirilic, perpetuat chiar
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
O primă dificultate pe care ediția Chivu-Pavel a surmontat-o cu brio a constituit-o unificarea criteriilor de transliterare a manuscriselor. Aceasta constituia o condiție sine qua non a unei ediții critice comprehensive, deoarece majoritatea textelor autorului au rămas în manuscris. Iar Budai-Deleanu, ca și alți cărturari ai Școlii Ardelene, a utilizat simultan ambele alfabete: și pe cel chirilic, perpetuat chiar la Blaj prin forța tradiției, și pe cel latin, pentru care cărturarii Școlii Ardelene vor pleda cu argumente care, în
Ion Budai-Deleanu, într-o nouă ediție critică (I) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5168_a_6493]
-
lumina e mai puțină, scrierea este opera de debut în proză a autorului, matematician de formație, dramaturg consacrat care la 57 de ani a izbutit cu brio să vireze spre eposul romanesc. Deja în 2009, pentru pe-atunci încă neterminatul manuscris al actualului roman, Ruge a primit Premiul „Alfred Döblin”, fondat de Günter Grass, laureat al Nobelului pentru Literatură. Juriul care i-a atribuit acum lui Ruge Premiul German al Cărții a apreciat forța epică a romanului firește, în varianta sa
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
sunt cuprinzătoare și (fapt care nu trebuie trecut cu vederea) nepartizane, lăsând în seama cititorului judecata morală. Îngrijitorii ediției au respectat și norma filologică a reproducerii textelor în ultima versiune antumă, semnalând doar - acolo unde este cazul - intervențiile cenzurii, în funcție de manuscris. În fine, se cuvine salutat și faptul că greșelile de tipar, adevărat „călcâi al lui Ahile” al, altminteri, valoroaselor ediții din colecția „Opere fundamentale”, sunt în ediția de față foarte rare, ceea ce face ca emendarea ei ulterioară să nu fie
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
încorporeze cazuistica sa morală, de care e preocupat astăzi, marilor probleme, în construcții de perspective ample și ecouri adânci. Nuvelele aștern premisele fecunde pentru o astfel de întreprindere”. Lucrul s-a întâmplat. Galeria cu viță sălbatică am citit-o în manuscris, în 1975, producându-mi sentimentul întâlnirii cu o mare carte. La fel (1981), la fel Căderea în lume (1987), romane care vin cu imaginea unor lumi rotitoare în jurul propriilor axe. Care impun, - pentru a rămâne în aceste însemnări numai la
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
cuvântul indestructibil. Nu mai puțin înfrângerea sa e totuși o realitate, căci altă soluție nu găsește decât sinuciderea. Nu era simplu de spus astfel de lucruri, într-o carte, în 1975. Spuneam că am citit Galeria cu viță sălbatică în manuscris, astfel cum autorul mi-a dat-o înainte de-a o trimite la editură. De ce? Pentru că între timp devenisem prieteni. Făcusem împreună în vara dinainte o fabuloasă călătorie în Siberia, cu opriri la Tiumen, la Tobolsk și în alte orașe
Însoțitorul by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5416_a_6741]
-
le-a consacrat ca repere în mediul școlar, singurul, de fapt, în care Budai-Deleanu este încă un scriitor viu. Restaurarea prozodiei întrebuințate de scriitor a trebuit să treacă prin două etape: 1) analiza critică a edițiilor anterioare, prin confruntarea cu manuscrisul, și, respectiv, 2) reconstrucția, pe baza acestuia, a unei variante de text cât mai apropiate posibil de textul original. Ediția Cardaș a Țiganiadei, datând din 1925, a fost importantă pentru că s-a bazat, pentru prima dată, pe așa-zisa variantă
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
a lui Ion Budai-Deleanu l-a determinat pe Florea Fugariu să altereze, în transliterarea latină, textul chirilic original al epopeii. Eugen Pavel, cu o migală care merită semnalată și apreciată cum se cuvine, a reluat lectura, vers cu vers, a manuscrisului versiunii B, aflat în Biblioteca Academiei Române, și a îndreptat versurile „corijate” de Florea Fugariu. De asemenea, a corectat și erorile de lecțiune și transcriere ale edițiilor anterioare, oferindu-ne un text curat și fidel, pe cât este omenește posibil, față de manuscrisul
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
manuscrisului versiunii B, aflat în Biblioteca Academiei Române, și a îndreptat versurile „corijate” de Florea Fugariu. De asemenea, a corectat și erorile de lecțiune și transcriere ale edițiilor anterioare, oferindu-ne un text curat și fidel, pe cât este omenește posibil, față de manuscrisul rămas de la autor. O epopee al cărei model poetic - căutat multă vreme printre textele la care, viclean, scriitorul trimite explicit în Epistolie închinătoare și în notele de subsol - este unul personal, utilizând o structură de 12 cânturi, asemenea epopeilor antice
Ion Budai-Deleanu în ediție critică (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5133_a_6458]
-
Bucuria anonimatului apare, așadar, conform colofonului, într-o ediție revăzută. Nu se precizează în ce constă revizuirea și, avertizați fiind asupra problemelor pe care optzeciștii le-au avut cu cenzura, am putea bănui că autorul a operat o reeditare după manuscrisul original, eliminând eventualele intervenții ale cenzurii. Fals: singura intervenție a poetului în noua ediție vizează eliminarea câtorva texte, considerate, acum, inutile în proiectul volumului. Restul textului reproduce fidel ediția princeps, cu excepția câtorva îndreptări tacite de greșeli de tipar. O primă
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
fost dat tatălui Dvs. (pe care îl chema Solomon Moscovici) de către însuși marele I.L. Caragiale! Este adevărat? Da, este absolut adevărat. În arhiva „A. Toma”, care se păstrează la Biblioteca Națională din București, există o filă îngălbenită de vreme, din manuscrisul poemului Desăvârșire (un fragment al acestui poem a fost publicat în anul 1896, sub titlul Sculptor, în Epoca literară, al cărei director era I.L. Caragiale). Ei bine, în josul filei se văd, cu altă culoare de cerneală și cu alt scris
Sorin Toma (redactor-șef al „Scânteii“ între 1947-1960): „Articolul despre poezia lui Arghezi, l-am scris din însărcinarea conducerii superioare de partid” () [Corola-journal/Journalistic/5201_a_6526]
-
plastice, și M. H. S. de cele muzicale,transferat de curând de la secția „Scrisori”, unde ostenise mulți ani. Aceștia și alții ne strângeam nu o dată într-o cameră mai ferită a redacției și M. H. S. ne citea pagini din manuscrisul Dicționarului onomastic, un caiet gros cu coperte din piele, stârnindu-ne curiozitatea și amuzamentul prin texte stranii despre care, cu toată liberalizarea momentului, nu credeam că vor ajunge vreodată să fie publicate. La venirea lui Dumitru Popescu ca nou redactor
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
perspectivă, clasica împărțire în antume și postume nu se justifică. Ea se datorează exclusiv unei serii de accidente istorice. (De la perfecționismul incurabil al poetului la îmbolnăvirea lui subită, de la ediția Maiorescu la ediția Perpessicius și de aici la întârzierea publicării manuscriselor.) Firesc ar fi, spune Creția, și odată cu el Mihai Zamfir, ca opera lui Eminescu să fie, în sfârșit, înțeleasă în favoarea lui Eminescu. (Spiritual, nu biografic, fiindcă biografia pare să fi trecut cu totul pe lângă poet, a cărui viață se compune
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]