3,067 matches
-
ornamente agreabile e și mai mare. În intrigă nu trebuie căutată corespondența unei aventuri, ci numai un climat autentic. Ioana e și mai sumbră decât alte cărți, pentru că e lipsită de orice dinamism care ar putea ține curiozitatea lectorului mediocru încordată și prezintă mereu alte aspecte ale acelorași sentimente. În romanul O moarte care nu dovedește nimic există o adâncime și mai mare, iar lipsa de complezențe față de public, totală. Subiectul este redus la maximum, opera fiind scrisă pentru oameni
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
p. 136 footnote> Eroul face un portret de o rară violență și răutate: “Strâmbă, cu picioarele sucite, cu părul lațe, cu rochia de 10 lei metrul, cu locuința în mahalaua Dudeștilor, funcționară, mâine poate telegrafistă și viitoare soție de avocat mediocru de provincie, cu cunoștințe de franceză de modistă, cu un sentimentalism de melodramă, la dispoziția mea când vreau și când nu vreau! Să mă chinui eu din pricina ei!” A doua victimă a eroului este observată tot de ochiul crud al
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
munte ucide orice dram de luciditate. Dorind să reconstituie universul Daniei din îndepărtații Alpi germani, naratorul vizitează cabana de la Noua, unde vede perechi de sași pleznind de sănătate, și merge, în week-end, la schi, la Predeal. Pe pârtie Sandu e mediocru, însă nici lipsa de îndemânare, nici micile accidente, nici aerul nu-l împiedică să se analizeze și să-i analizeze pe ceilalți: “Căzături la fiecare pas și lașități când te înspăimânți de cel mai mic obstacol. Unul din schiuri mi
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
respingă logic. Chiar în deschiderea unei secțiuni intitulate „Paradoxul absolut“, acest lucru este spus cu multă sensibilitate: „Să nu gândim rău de paradox, fiindcă paradoxul e pasiunea gândirii, iar gânditorul fără paradox e ca și îndrăgostitul fără pasiune: un tip mediocru.“<ref id="164">Søren Kierkegaard, Fărâme filozofice, ed. cit., p. 53.</ref> Uneori, de altfel, gândirea caută ea însăși cu înfrigurare paradoxul. Simte că acesta o exprimă în elementul ei viu, fiind însuși pathosul ei. Numai că imediat ce l acceptă
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
aceea de plastic goală cu o etichetă intitulată Izvorul minunilor". Mult se minunează tovarășul meu, confesorul meu la acel confesional încețoșat în fum și lărmuială bețivă. "Ești caz psihanalizabil", zice, "îți place să vezi cum tot felul de non-valori, de mediocri tâmpiți, de canali joviale te bat pe umăr și cum îi ai de șefi". Vă mărturisesc că dinaintea unor asemenea crude adevăruri de viață azvârlite mie în față de nemilosul meu psihanalist mă refugiez în puținătatea personalității mele, mă umple gândul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
este numele potrivit al acestei ațipiri duminicale, aceasta se prelungește voluptuos până ce vin rătăciții națiunii și fac larmă pe ulița mare și tulbură odihna, cum zice bănățeanul, din soba din față. Există un provincialism cultural la vedere, acela al regiunii mediocrilor artistic. Iacătă că în capitala Banatului, ca să vorbesc provocativ și dincolo de agenda discuțiilor publice ale premierului, numărul lor este la fel de mare ca și în capitala Moldovei, a Dobrogei și a Transilvaniei. Asta nu înseamnă că mediocritatea harnică nu există și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
au bazat mai ales pe asemenea chestiune, o escatologie inversă, opera îți salvează posteritatea, reversul este oricum fără sens, sau, mai degrabă, fără importanță decisivă în această mare albie a mântuirii prin operă. Un exemplu este chiar Sebastian un scriitor mediocru, se spune cu jumătate de gură, chiar dacă, mă înțelegeți, uman, adică din punct de vedere al existenței sale, este în regulă. Iată așadar că în absența operei, geaba viața este corectă politic și, desigur, poate că (de ce nu?) și moral
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
axiologică este una de tip, să-i zicem, centralist, așadar nu avem a ne revendica pentru noi un soi de pășunism gata sa facă din provincie un alibi fata de ierarhiile valorice, cum se mai întâmplă prin mediile culturale provinciale, mediocre valoric, care socot că valorile ar fi impuse de "mafiile culturale" de la centru. Dimpotrivă. Dacă regândim valorile culturale o facem din perspectiva unor criterii estetice omogene, nicidecum altfel. De aceea, orice întâmpinare a prezentei dezbateri din această perspectivă mută obiectul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
chiar cu dreptul administrativ), totuși, pentru a-i face apți pe învățători la propunerea unor asemenea cunoștințe, nu există până astăzi un singur mijloc, nici măcar un organ periodic, căci notatele manuscrise din școala normală, făcut sub dictarea unor profesori adesea mediocri, nu mi-au părut îndeajuns. Atrăgîndu-vă atenția asupra acestor lipsuri, vă rog totdeodată, domnule ministru, să binevoiți a hotărî dacă n-ar fi bine ca aceste conferențe să se ție pe viitor în feriile Crăciunului și ale Paștelor. Atuncea petrec
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Din totalul locuințelor 27% sunt construite din materiale durabile, circa 43% sunt construite din materiale semidurabile și circa 30% sunt construite din materiale nedurabile (paiantă, chirpici, lemnă. Din totalul locuințelor existente, circa 28% sunt în stare bună, 36% în stare mediocră și 36% în stare rea. Zona de locuințe are o structură cu o bună însorire și orientare. Fațadele caselor sunt deschise către căile de circulație iar din punct de vedere estetic aspectul este corespunzător. În condițiile inflației actuale, posibilitățile de
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
ale acestuia. O dispoziție a profesorului, care era și medic-șef al ospiciului, îi îngăduise să intre ziua în orice secție. Internii îl priviră cu mirare, cu falsă ridicare din umeri, apoi se supărară. Alături de ei era și mediculsecund, om mediocru, care îngreuia oricărui cercetător observațiile, sub motiv că pacienții sunt tocmai în studiul lui, în realitate din invidie sterilă față de aceia care, publicând, se făceau cunoscuți și amenințau să pătrundă la Universitate. - Ascultă, domnule, zise un intern într-o zi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare carieră medicală dacă muncea. O sforțare atât de mică fusese răsplătită cu atâta bunăvoință! Dacă ar fi făcut lucrări mari, capitale, cu siguranță că ar fi ajuns la Universitate, mai devreme sau mai târziu. Internul bârfea, fiindcă era un mediocru. Lumea e bună, prețuiește munca. Oamenii de pe stradă i se părură deodată simpatici. Toți se uitau parcă la revista lui din mână, conștienți că el e autorul unui articol în limba franceză. Avea să ajungă un Vaschide, să devină o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Viața avea aspecte multiple și era stăpânită de legi interioare, sub apăsarea cărora orice om își avea iertarea lui. Fusese un înfumurat egoist, mulțumit că are o stare, necunoscând nici o mizerie, purtîndu-se cu lumea rece. Desigur, Titi era un băiat mediocru, dar avea și el un suflet. Îl umilise prin pretențiile lui savante și-l jignise în amorul propriu, purtîndu-se indiscret în afacerea cu Georgeta. Aglae era rea, dușmănoasă, dar fiindcă își iubea copiii. Cu Pascalopol se purtase fără nici o delicatețe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pot să zic că-l înțeleg. Însă, dacă femeia nu e la înălțimea ta? - Nu pricep, nu-i cer nimic. - Felix, nu cunoști bine sufletul feminin. O fată admiră untînăr cu gânduri serioase, dar se obosește și adesea preferă oamenii mediocri. Are și ea idealul ei, acela de a plăcea cât e tânără, de a strânge pe bărbați în jurul ei. Un ambițios e puțin egoist, orice ai zice, și vrea să facă din femeie o icoană pentru uzul său personal. - Așadar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însă, că suntmediocră, neînsemnată pe lângă tine. Voința ta îmi inspiră G. Călinescu respect. Până acum râdeam de oamenii prea serioși, îmi plăceau bărbații chic. Nici nu știu cine e prim-ministru, atât de puțin mă interesează lumea izbutită. Noi, fetele, Felix, suntem mediocre, iremediabil mediocre, și singurul meu merit este acela că-mi dau seama de asta. Felix se ridică în picioare amărît: - Otilia, tu-mi scapi totdeauna printre degete, nu măiubești. Vrei să mă schimb, să devin chic? Voi încerca! - Ba nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
suntmediocră, neînsemnată pe lângă tine. Voința ta îmi inspiră G. Călinescu respect. Până acum râdeam de oamenii prea serioși, îmi plăceau bărbații chic. Nici nu știu cine e prim-ministru, atât de puțin mă interesează lumea izbutită. Noi, fetele, Felix, suntem mediocre, iremediabil mediocre, și singurul meu merit este acela că-mi dau seama de asta. Felix se ridică în picioare amărît: - Otilia, tu-mi scapi totdeauna printre degete, nu măiubești. Vrei să mă schimb, să devin chic? Voi încerca! - Ba nu încerca, fiindcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
le poate îndrăzni și care-l fac, în același timp, să se ridice deasupra banalității triste a existenței? Să fie oare viața ștearsă a omului de provincie atât de apăsătoare și lipsită de lumină, atât de mizerabil supusă unei uzuri mediocre, încât să nu-i mai îngăduie acestui biet provincial să îndrăznească a crede că viața lui interioară are în ea suficiente resurse ca să participe la ceea ce specia omului pune mereu în joc sub specia sublimului? Este oare omul de provincie
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
îngăduie acestui biet provincial să îndrăznească a crede că viața lui interioară are în ea suficiente resurse ca să participe la ceea ce specia omului pune mereu în joc sub specia sublimului? Este oare omul de provincie atât de condamnat de împrejurarea mediocră și obiectivă a vieții de provincie, încât să se simtă interior umilit de un destin față de care nu este deloc vinovat, dar care îl strivește necruțător pe bietul om cu lipsa de aer, sufocantă, a atmosferei de provincie? Dacă ar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
febrilă în prezența unui martor, a unui anumit martor; în orice caz, a unui martor cu totul diferit ca destin față de melancolic. Ce exaltare ar fi avut Don Quijote fără Sancho? De multe ori chiar prezența lui Sancho provoacă donquijotismul cavalerului. Mediocrul trebuie să-și explice mereu cazul, el trăiește prin și din schimbări de aspecte, ceea ce îl face să creadă că evoluează; tocmai pentru că este omul aspectului și are nevoie să-și explice totul, să-și justifice lipsa constantă de fond
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
urmă. El îi privește cum dispar în zare, uluit, năpădit de îndoieli stranii: și dacă s-a înșelat într-adevăr? Dacă el nu e decât un om de rând, căruia pe bună dreptate nu i se cuvine decât un destin mediocru?“ Alt exemplu, mai puternic, îl oferă poezia, ca în versurile suverane ale lui Pindar: „A fi cineva? A nu fi deloc? Visul unei umbre - este omul“ (finalul Pythicei a VIII-a). Versurile acestea anticipează cu peste două milenii atât atitudinea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a rațiunii, ca diferență a acesteia față de sine însăși. Stelele și meteoriții nu sunt iraționali, pentru că nu distingem în existența lor modul în care rațiunea se distinge pe sine ca ceva absent și înstrăinat. Ca și misticul fără vocație, actorul mediocru joacă rolurile cu intenția de a se pune în situația rolului respectiv; și cu asta a creat „distanțarea“, acea faimoasă atitudine lucidă. Dar și distanțarea aceasta face parte din joc, este doar una dintre poziții, nu are amplitudinea mișcării pe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
a creat „distanțarea“, acea faimoasă atitudine lucidă. Dar și distanțarea aceasta face parte din joc, este doar una dintre poziții, nu are amplitudinea mișcării pe circumferință, ci se plasează static pe un punct de vedere strâmt. Misticul, ca și actorul mediocru care joacă ceva, își execută „rolul“ ca pe ceva exterior, plasat în afara sa, ca un fel de adevăr (adevărul textului) care nu-i aparține, dar de care trebuie să se apropie. Actorul bun nu se apropie de propriul său joc
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de atenție, ca și cum am supraveghea constant însuși actul atenției. Când această dedublare nu este bine asimilată (invers decât facem când citim ceva), ne vom găsi într-o dedublare crispată, așa cum se găsesc de obicei atât misticul inapt, cât și actorul mediocru. Ei acționează, fiecare pe scena lui, mistică sau teatrală, în funcție de un text sacru sau de un rol - la care se adaugă, pe deasupra, punerea în scenă a faptului că ei se află deja în scenă. Și, abia așa, din suspiciune față de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
compromisuri cu partidul (Securitatea dirija direct Departamentul Cultelor) și de corupția administratorilor de la Patriarhie. Cei patru ani petrecuți ca teolog la Sibiu mi-au rămas în minte ca niște ani șterși, fără anvergură, în care interesul meu cultural a fost mediocru, de tipul: cei care se considerau intelectuali în Sibiu se simțeau obligați să participe la concertele săptămânale ale filarmonicii locale. Am cunoscut totuși și momente mai fertile în casa doctorului Bălănescu, la care mergeam deseori, era vecin cu familia Cioran
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să îl condamne pe cel care, după patruzeci de ani de domnie fericită în scaunul voievozilor, la cea dintâi probă a sorții, s-a arătat a fi rămas ceea ce a fost și când a sosit din Sigmaringen : un obedient, un mediocru ofițer prusac. Sau dimpotrivă : să îl deplângă pe nefericitul rege, care, ajuns la o venerabilă vârstă, când s-ar fi cuvenit să cunoască pacea sufletească, s-a văzut dintr-odată silit să aleagă între a vărsa sângele strămoșilor sau pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]