3,725 matches
-
să vă ajungă pînă vă găsiți de lucru, dar dacă îi cheltuiți înainte, atunci fișa vă dă dreptul să mai faceți o petiție, pe care sîntem obligați s-o onorăm, în timp util. Mai aveți și alte întrebări? După ce am meditat, l-am întrebat dacă îmi poate spune cum se numește orașul. — Domnule Lanark, sînt funcționar, nu geograf, mi-a zis el. Caseria era o ferestruică oblonită în peretele unei încăperi ticsite de bănci, dar pe care stăteau puțini oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai gîndit niciodată să intri în armată? — De ce aș face-o? — Pentru că, în cîteva propoziții concise și banale, ai legat ideea de muncă, disciplină și sănătate. Așa că, în ciuda relației tale cu bureții și lipitorile, ești totuși o vertebrată. Greșesc? Lanark medită o vreme la asta, apoi îi răspunse: — La ce folosește armat? — Ce folos are pentru societate, vrei să zici? Apărare și locuri de muncă. Apărăm și angajăm. Cred că locuiești la o femeie pe care o cheamă Fleck, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
începu s-o ia la vale. După cîțiva metri, se opri, se întoarse și strigă: — Cretinule! Mama ta de cretin! — Mama ta de cretin dobitoc! strigă Thaw. — Mama ta de cretin dobitoc și căcăcios! urlă Coulter și dispăru printre copaci. Meditînd sumbru la ascunzătoare, care fusese bună, Thaw o luă pe drum în direcția opusă. Viroaga adunase toate pîraiele din mlaștină pe fundul ei, unde se prăvăleau și șopoteau printre bolovani, frunze și cîntecele mierlelor, dar Thaw nu dădea atenție peisajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mașini la fabrica de cutii Laird. în timpul războiului era lipsă de oameni cu certificate și, desigur, am obținut o slujbă doar pe baza priceperii mele. Dar uită-te ce fac acum. Te-ai gîndit ce vrei să faci? Thaw medită. înainte dorise să se facă rege, magician, explorator, arheolog, astronom, inventator și pilot de nave cosmice. Recent, în timp ce mîzgălea în dormitorul din spate, se gîndise să scrie povestiri sau să picteze. — Doctor, spuse el ezitînd. — Doctor! Da, asta-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
odată la nesfîrșit, căci nu atinsese niciodată punctul culminant. După ce desena sau se cufunda mohorît în meditație, era chemat la masă sau își făcea temele sau ieșea la plimbare și se întorcea ca triumfătorul prim-ministru al republicii lui. După ce medita la mină cîteva minute, penisul lui tînjea să atingă ceva, și dacă i se refuza ajutorul, exploda de unul singur, lăsînd o pată umedă pe pantaloni și un dispreț atît de mare, că înghițea toate lumile lui imaginare. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O dată. — De două ori. — De două ori. Și de ce, mă rog? De ce nu vrei să-ți îmbunătățești starea? — Mi-e lene, presupun. — Hm. Thaw se prefăcu încă o dată că studiază o pagină din cartea de matematică, dar se trezi că meditează la conversația pe care o avusese cu profesorul de engleză despre programa de engleză. Thaw îi spusese că mare parte nu era nici interesantă și nici practică. Domnul Meikle se uitase gînditor la spinările și capetele aplecate ale elevilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lucrul cel mai inteligent pe care l-ai putea încerca e să lucrezi ca artist de reclame. — Pentru asta am nevoie de patru ani la școala de arte și tu nu-ți permiți să mă trimiți. Domnul Thaw păru că meditează. — Cînd am lucrat pentru Laird’s, fabricanții de cutii, zise el, eram destul de apropiat de Archie Tulloch, care era șeful secției de artă. Obișnuiau să angajeze băieți de șaisprezece-șaptesprezece ani pe vremea aia. Făceau etichete pentru pachete și cutii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
permite să mai stai un an la școală? Cu alte cuvinte, Duncan, vei învăța ca să obții un certificat inferior la matematică, dacă domnul McEwan e de acord să mai stai un an la școală? îl întrebă domnul Thaw. în timp ce Thaw medita, un rînjet i se lățea pe față. încercă să și-l înăbușe dar nu reuși. Se gîndește cît va citi și va picta fără să aibă nici un supraveghetor pe cap. Așa-i Duncan? — Și poate voi putea să merg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Veselia se prăbuși ca un val peste carapacea lui de singurătate și gravitate. Am nasul verde sau ce? rînji el și se așeză lîngă studentul cu mustață blondă pe care îl urîse instictiv cîndva. — Nu, dar arătai ca Cezar care meditează cu capul lui Pompei în mînă. După curs, merseră la cantină împreună. Pe studentul mustăcios îl chema Kenneth McAlpin. — E ciudat să-ți bei cafeaua în locul ăsta, zise Thaw. — Am observat că nu prea vii pe-aici. Nu știu niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și înalt, cu un mecanism muzical, înconjurat de tufe, alei cu pietriș și straturi cu flori albastre și stacojii uluitor de frumoase, în jurul cărora bîzîiau albine. Era o vară extrem de toridă. Pacienții în halate mergeau cu grijă pe pajiști sau meditau pierduți pe bănci. Majoritatea erau bătrîni și solitari, iar cînd asistentele îmbrăcate în alb treceau cîte trei pălăvrăgind vioaie, Thaw rămînea uimit de mila pe care aceste tinere pline de viață le-o arătau celor care ajunseseră singuri, neputincioși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
eram copil, dar în afară de asta, doreau să mă descurc bine în viață. Tata m-a lăsat să mă duc la Arte pentru că a auzit că s-ar putea să obțin o slujbă acolo. — înseamnă că ai un talent înnăscut! După ce medită o vreme, Thaw zise: — Unii pot lucra la un lucru în mod repetat nu pentru că au fost încurajați, ci pentru că n-au învățat să le placă altceva. — Vai de mine, dar asta pare foarte sumbru! Ca să schimbăm subiectul, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Thaw îi răspunse: Poți s-o arăți jurnaliștilor peste două săptămîni. N-o să fie gata atunci, dar o să arate ca și cum ar fi gata. — îmi promiți solemn? — O, da, vă promit solemn, dacă vreți. După ce domnul Smail plecă, Thaw coborî și medită încruntat la panoul înalt și boltit. în vîrf, o pasăre phoenix se cufunda în flăcări printre frunzele și fructele aurii ale pomului vieții, ale cărui ramuri adăposteau ciori, porumbei, pitulici și veverițe. Trunchiul drept și negru împărțea peretele în jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Delegatul poate intra. Sau Nu, spuseră oamenii de pază. Delegatul poate intra. Sau nu. Arătați expresia de intenție prin progresie sau retragere. Se cere expresia de intenție. Se solicită expresia de intenție. Comandă expresia de intenție! Lanark rămase nemișcat și medită. — Gîndește bine! spuseră oamenii de pază. în absența expresiei de intenție, delegatul redus la condiția de obstrucție. Gîndește bine! în abs expr de int del red la con de obstr gînd, conofobgîndește, conofobgîndește. Deși vocile îl făceau să se cutremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în mod sigur i-ar fi dat proprietăresei, ca s-o mai adăpostească o noapte. Pe deasupra probabil că avusese și un serviciu bun, judecând după concepția sa despre un mic dejun. Analizând toate acestea, îi veni o idee la care medită o clipă, apoi întrebă: ― Și cum ziceai că-l cheamă pe șeful tău, cel care-ți făcea propuneri? ― Pardon? zise Tersa Clark. Tocmai își terminase bușeurile cu rinichi și-și căuta poșeta. Păru descumpănită, apoi chipul i se lumină: ― A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mecanismul echivoc al solicitării, prea multe cuvinte se îngrămădesc să le cuprindă, să le ascundă în labirintul lor inutil și înșelător - de aceea poate că, pe alocuri, am să spun ce nu trebuia spus; oricum, sunt convins că fiecare va medita mai mult asupra surplusului, lăsând la o parte starea în care plutesc, pe dedesubt, ca un înotător subacvatic, de exemplu. Dar mai există și vuietul acela și capacitatea fiecăruia de a-l percepe... 2. Așadar, era o dimineață de iulie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fragmente scăpate din pornografia inconștient intenționată a ansamblului, puteam citi un buletin ad-hoc în care știrile acelea, folosite mai ales ca materiale de umplutură, deveneau destul de instructive, pentru că găseam în ele lucruri și fapte asupra cărora s-ar fi putut medita. Ar trebui să mai adaug că la fiecare lectură a buletinului meu mă surprindea, printre altele, o sărăcie persistentă a fabulosului colectiv, dacă mă pot exprima așa; în afara câtorva - extrem de puține și de vechi - obsesii, numărul ultraredus al noutăților demonstra
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în singurătatea coridorului nostru. Ea ne compensa într-un fel pentru zăpușeala din cameră : cum nu se răcorea decât în zori, puteam lăsa ușa veșnic deschisă. Așa se face că într-o noapte, pe când, culcat pe spate, priveam întunericul și meditam la cine știe ce, am auzit un fel de șoaptă ritmică, un vaiet repetat la intervale fixe. După vaiet urma cu regularitate un râcâit ușor, ca de unghie. Zenobia dormea. „Tu auzi ?“, am întrebat-o (în gând, pentru că nu voiam s-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o fi citit careva în ziar anunțul despre moartea unchiului tău sau o fi trecut prin cimitir și a văzut numele pe cele două cruci alăturate, din care nici unul nu e al meu, cu toate că e și al meu...“. Pe urmă, meditând un pic la obscurele taine ale migrației, a mai adăugat că și bunicul său, al lui Constantin, purta același nume și același prenume ca el, Constantin, ca taică său, al lui Constantin, și ca unchiul acela al meu, cu excepția inițialei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pare a fi ciocnirea, rând pe rând, atât cu adevărurile agresive ale celorlalți, luate în parte, cât și cu adevărul depresiv al tuturor, luați laolaltă. 2. În după-amiaza aceea era din nou foarte cald. Stăteam în cameră întins pe spate, meditam, când s-a ivit Vizitatoarea. Era o femeie voinică și mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb cu borul ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
urmărea fața dictatorului. Posibilitățile acestei situații se măreau cu fiecare clipă. Trebuia să fie vorba de angajamentul menționat de Patricia Hardie și Crang, nouă sute de mii de nave de război aeriene ducând o bătălie titanică în al șaselea decant. Decant? Medită cu o însuflețire confuză. Galaxia are forma unei roți imense - o împărțiseră în decanți. Mai erau și alte metode pentru reperarea latitudinii și longitudinii planetelor și stelelor, bineânțeles, dar... Enro înapoie hârtia consilierului său. Fața lui purta o expresie puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
emoțiile indivizilor. Nu vă puteți sustrage de la niciuna dintre crudele sale necesități. Glasul era aspru. - Niciuna. Enro evita ochii palizi. - Sunt nehotărât, repetă. Mă simt nesăvârșit, incomplet. Dacă sora mea ar fi aici, făcându-și datoria... Gosseyn abia auzea. Sumbru, medita. "Așadar, iată ce gândesc. Un stat universal, cu un control central, unificat cu forța." Era un vis vechi al omului și de nenumărate ori destinul iscase o amăgire vremelnică de izbândă. Un mare număr de imperii terestre realizaseră un control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
atacul lor este pe punctul de a se declanșa va fi purtat de inamic în condiții mai favorabile decât și-ar închipui cineva, cunoscând specificul sistemului defensiv pus la punct de Pământ și de Venus. Încheie liniștit: - Vă las să meditați. Elliott se așeză la locul lui și zise cu gravitate: - Transmite observațiile dumitale pe cale normală robotului receptor. Gosseyn observă atunci că metoda uzuală consta în discuții în mici grupuri, pentru a veni cu cât mai multe sugestii rezonabile cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
corpului și țesutul creierului păreau să fie vasele sangvine care-l irigau și conexiunile nervoase relative la fluxul sangvin, starea sa actuală corespunde unei activități considerabile. Se întrerupse. - Acum, zise, în ceea ce privește antrenamentul dumitale viitor, colegii mei și cu mine am meditat asupra afirmațiilor dumitale și-ți putem prezenta o sugestie. Gosseyn îl întrerupse: - O întrebare mai întâi. Ezită. Ceea ce voia să spună, într-un sens, conta prea puțin. Dar îl frământa de la discuția cu Elliott. - De la cine, întrebă, veneau primele sugestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în mod sigur i-ar fi dat proprietăresei, ca s-o mai adăpostească o noapte. Pe deasupra probabil că avusese și un serviciu bun, judecând după concepția sa despre un mic dejun. Analizând toate acestea, îi veni o idee la care medită o clipă, apoi întrebă: ― Și cum ziceai că-l cheamă pe șeful tău, cel care-ți făcea propuneri? ― Pardon? zise Tersa Clark. Tocmai își terminase bușeurile cu rinichi și-și căuta poșeta. Păru descumpănită, apoi chipul i se lumină: ― A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
demonul are picioare și brațe, ceea ce indică o evoluție pur planetară. Dacă e o ființă inteligentă, va începe să reacționeze la schimbarea mediului ambiant, chiar în clipa când o vom închide în cușcă. Poate că-i un înțelept venerabil, care meditează în liniștea desăvârșită, a spațiului. Sau poate că e, dimpotrivă, un tânăr ucigaș, osândit la exil și mistuit de dorința de a se întoarce acasă, la propria-i civilizație. - Păcat că n-a venit cu noi și Korita, spuse Pennons
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]