2,571 matches
-
pentru ceai, puse în ea pliculețul lugubru de hârtie și așteptă să treacă minutele recomandate de instrucțiunile de folosire. Fursecurile păreau făcute din granit cu zahăr. Le mușca cu forță, le sfărâma în bucăți mai comod de mestecat, apoi le mesteca lent. Bea ceaiul cu înghițituri mici, el îl prefera pe cel verde, dar trebuia să se mulțumească cu acesta, negru și aproape fără aromă de vechi ce trebuia să fie, era deja prea mult luxul pe care providențial, s.a., asigurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
băut doar un ceai și aproape mi-am spart dinții în acele fursecuri blestemate. Agentul se duse la bucătărie și aduse o cutie de bere și un pahar, Poftiți, domnule comisar, așa o să alunece mai bine pâinea. Comisarul se așeză mestecând cu deliciu sendvișul cu șuncă, bău berea ca și cum și-ar fi spălat sufletul și când termină spuse, Acuma da, mă duc să mă culc, somn ușor și vouă, mulțumesc pentru cină. Se îndreptă spre ușa care dădea spre dormitor, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
adorabil ca Întotdeauna și era foarte Însurat cu mine. —Scumpo, nu trebuia să faci asta, zău, spuse Hunter În dimineața următoare. —Așa am vrut eu, i-am răspuns. Îi adusesem micul dejun În pat și am stat Împreună deasupra plapumei, mestecând câte un croasant de la brutăria Balthazar, unde făcusem eu comandă. Pe la 8 fără un sfert, mi-a sunat telefonul mobil. Am răspuns. —Bună, Sylvie. Sunt Sophia. Ce mai faci? — Oh. Bună, am zis, un pic șocată. —Pot vorbi cu Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cazurilor, dimineața îmi pregăteam micul dejun acasă, dar, pentru că îmi displace să gătesc și nici nu am talent pentru asta, mîncam de cele mai multe ori de prânz și cină prin restaurante - întotdeauna singur, întotdeauna cu o carte deschisă în față, întotdeauna mestecând cât mai încet, pentru a prelungi cât mai mult masa. După ce am testat mai multe posibilități prin apropiere, m-am oprit asupra lui Cosmic Diner ca loc obișnuit pentru prânz. Mâncarea era cel mult mediocră, dar una din chelnerițe era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
intre pe tărâmul unei impoliteți inacceptabile, nu poate continua să mă interogheze pe teme care nu o privesc. Îmi place budinca asta de femeie sănătoasă și directă și îmi place și taică-său, care stă vizavi de mine la masă, mestecând în tăcere mâncarea și bând din vin, dar n-am de gând să le destăinui secretele noastre de familie. Nu pentru că mi-ar fi rușine, dar, Doamne, îmi spun, ce mai famlie! Ce adunătură pestriță de suflete poticnite și bătute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și câțiva butuci. Totul era liniștit, încremenit chiar, albul din jur, soarele, o tăcere cum n-am mai auzit, fiindcă și tăcerile se aud. Animalul și-a cufundat botul într-un sac agățat de propriul grumaz și a început să mestece. Coada o avea legată într-un imens nod lucios. — Sus, băiete, că te brinde noabtea în zăbadă. Cin’ te-o fi lăsat să mori aci, că nu-i bicior de om, cât vezi cu ochii? Era un bărbat negricios, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să-mi dea, credeau că-l beau, dar eu n-am băut încă vin în viața mea. Matale nu ți-e foame, mănâncă dumneata. Și-și goli buzunarele surtucului. — Ai vorbit vreodată la telefon? Bărbatul dădu din cap a aprobare, mestecând. — Și eu, de trei ori deja, de la Universu’, mi-a dat voie domnu’ director Cazzavillan. Se-aude cam rău, cu păcănituri și sfârâituri, da’ crezi că-i omu’ -ntreg acolo, în pâlnia receptorului, mic ca o păpușică, doar că nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui răspunse că vrea să doarmă și s-o mai lase-n pace. Atunci Nicu nu-i mai vorbi. Mâncă el, repede și aproape pe nemestecate. Doctorul Margulis îi spusese că trebuie să mănânce mereu la aceleași ore și să mestece îndelung. Dar Nicu făcea exact pe dos: mânca atunci când ajungea acasă sau ori de câte ori îi dădeau unii și alții, și înghițea iute, nu-i plăcea să-și piardă timpul mestecând ca oile. Doctorul era foarte bun cu el și-l controla
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spusese că trebuie să mănânce mereu la aceleași ore și să mestece îndelung. Dar Nicu făcea exact pe dos: mânca atunci când ajungea acasă sau ori de câte ori îi dădeau unii și alții, și înghițea iute, nu-i plăcea să-și piardă timpul mestecând ca oile. Doctorul era foarte bun cu el și-l controla mereu, să nu aibă nici o boală, iar dacă tușea îi dădea hapuri și-i spunea cum să se îngrijească, odată l-a pus să respire aburi de la o oală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mamaia ar fi rămas toată în gura mamei, așa cum oamenii de departe pot să stea în întregime în gura telefonului. Era mic atunci, mic de tot, și mâncau împreună cireșe pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca mai ușor. El a luat una și, spre uimirea lui, a descoperit că ceva drăguț se ițește și se mișcă ușurel acolo înăuntru, ca coarnele melcului. I-a arătat mamaiei și ea a spus Pfui!, iar când el a nceput
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tehnica golește civilizația de subtilitate și de rafinament. Cu tehnica poți ameliora casa, nu omul. Marea globalizează nemilos fluviile care se varsă în ea. Nimic nou sub soare : toate imperiile au făcut globalizare. De când cultura tinde sa devina gumă de mestecat, omul a dobândit viza pentru reîntoarcerea în copaci. În curând, vom folosi și pamperși microsoft. Globalizarea e ca rotația anotimpurilor. Nu poate fi oprită. Doar ușor îmblânzită. În globalism, acasă poate fi pretutindeni. Adică - nicăieri. Omul contemporan tinde să devina
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e jenant să te îmbogățești. Ia-ți întâi cârje și după aceea schiuri. De regulă după exploratori apar și exilații. Există prin redacțiile revistelor literare destui caporali ai scrisului. Unii citesc numai cărți expirate. Căsătoria din interes e ca și cum ai mesteca săpun. Important e ce faci după cădere. Suntem legați prin mii de fire de propria-ne mediocritate. Mulți oameni nu știu de ce au veni pe lume. Și nici pentru ce rămân. In libertatea venita brusc nu încap decât dorințe si
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cea mai mică greșeală ar fi adus moartea tuturor, inclusiv a femeilor și copiilor. Plutind prin iarba înaltă, acoperită cu petalele de flori multicolore, privirile vânătorilor se îndreptau cu îngrijorare spre ființa fioroasă ce se apropia cu gândul să-i mestece între fălcile ei nesățioase. Încă un pas, doi, trei și... pasul hotărâtor... Un pârâit mult așteptat, puternic și prelung de crengi și oase rupte însă plăcut la urechi, urmat de o trosnitură finală, însoțită de un cutremur de pământ și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aproape toate bolile, oricât s-ar strădui, nu ar reuși să-l privească din imediata sa apropiere. Numai morții și bătrânii neputincioși, când nu mai sunt în stare să-și procure singuri hrana, când nu mai au cu ce o mesteca sau când suferințele devin de nesuportat, pentru a se reîncarna, sunt aduși la poalele lui, la o distanță rezonabilă, pe brațe sau în sicrie descoperite, confecționate din piei de animale, în ultima vreme chiar și din scânduri, și lăsați în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și‟i veni să plângă. Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe plită, își șterse ochii de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât de greu i-a venit s-o amăgească. Dar, după nicio săptămână, Frăsânica a închis ochii pentru totdeauna... iar Toma, pădurarul, o vreme n-a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Unde? Nici măcar nu se chinuia să răspundă la astfel de întrebări. Îi venea să creadă că în dosul lui, cineva nevăzut îi șoptea ce să gândească, fără însă a-l lăsa să frământe gândul așa cum o făcea altădată, să-l mestece și, în sfârșit, să se sature cu miezul lui. Acel cineva i se părea că alerga apoi repede în fața lui, ca să tragă pe rând, tot câte o cortină. Erau zile când zeci și poate că chiar sute de cortine se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nu au voie să se supere pe nimeni. Iar începi să te lauzi, domnule director. Vorbește gura fără tine - făcu Finica, apoi se ntoarse către mine-Domnule Gerard, la noi e ca în paradis. Știai? Nu mai ai nevoie nici să mesteci bucătura în gură. Zău așa. Își privi din nou, soțul cu dublă semnificație și adăugă: Știi, Bogdane, că nu-mi place când ești fălos. E-he! Ce să-i faci! Paharele de vin își spun și acuma cuvântul... Pe dracu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în nisip moale ce i se prelingea printre degete. Plângea vântul la ceasul vânătorului. Privi stelele, care îi spuseră cât mai lipsea ca lumina să le șteargă de pe firmament, strigă noaptea și îi răspunse mugetul stins al mehari-ului ce mesteca scaieții umezi. îi puse șaua, porni din nou la drum și pe la jumătatea după-amiezei zări în depărtare cinci pete întunecate ce se profilau pe întinderea pietroasă: tabăra lui Mubarrak-ben-Sad, imohag-ul din „Poporul Lăncii“ care îi condusese pe soldați până la jaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
păstra încă în măruntaiele sale resturi de umezeală. Sfioase tamarisce și o jumătate de duzină de sălcii pitice se înălțau ici și colo, și își dădu seama bucuros că instinctul lui de vânător îl ajutase încă o dată, pentru că în fund, mestecând iarbă ori dormind sub soarele de după-amiază o familie de animale frumoase cu coarne lungi și piele roșcată, părea că îl invită să tragă. Scoase pușca, încărcând-o cu un singur cartuș, căci în felul acesta evita tentația, dacă greșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Fii calm... Când o să fii ca Duperey, colonel guvernator al regiunii și prieten intim cu președintele republicii, poate o să reușești să faci ceva. — Nu cred că atunci o să mai fie cineva pe care să-l protejez, răspunse și începu să mestece încet carnea tare ca o talpă a unei cămile bătrâne pe care ordonase oamenilor săi s-o sacrifice înainte de a muri fără ajutorul cuiva. De-a lungul unei singure generații independente o să distrugem tot ce-a izbutit să supraviețuiască timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își scoase pumnalul încovoiat, desprinse șaua și tăie cu forță pielea de pe cocoașa cămilei, extrăgând grăsimea albicioasă, un seu rece care în curând avea să se strice, dar pe care îl mestecă, conștient că era singurul aliment ce-i putea reda forțele. Chiar și după moarte, fidelul său animal îi făcea un ultim serviciu: sânge din venele sale, apă din stomacul său și prețioasa lui rezervă de grăsime pentru a-și redobândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întrebă fără nici o intonație în glas: — Tu ești Gacel? Gacel Sayah, din neamul Kel-Talgimus? Și, văzându-l că încuviințează în tăcere, adăugă: — Te caută. — Știu. — L-ai omorât pe guvernator? — Nu. îl priveau cu interes și încetaseră chiar să mai mestece, străduindu-se, probabil, să vadă dacă spune adevărul sau nu. în cele din urmă, beduinul adăugă cu naturalețe: — Ai nevoie de ceva? — Patru mehari, apă și mâncare. Scoase din punga de piele roșie de la gât ceasul și inelul și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
belșugului timp de multe luni. Peste trei ani aveau să se întoarcă și Laila o să le facă făină, care, amestecată cu miere și curmale, o să-i încânte pe copii. îi plăceau prăjiturile acelea și ducea dorul ceasurilor din amurg, când mesteca o bucată, privind soarele ce se ascundea și sorbea ceaiul fierbinte la intrarea cortului său. Apoi, pe când femeile mulgeau cămilele ori flăcăii adunau caprele, se plimba alene până la ghizdul puțului, să vadă până unde ajunge apa, și refuza să admită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Eckman. Își turnă singur Încă un pahar. Curios, se gândi, că el, cel care călătorea cu peste nouăzeci de kilometri pe oră, era cel liniștit, nu domnul Eckman, ce-și Încuia biroul, Își lua pălăria din cuier și cobora scările mestecând, cum se spune, telegrama primită de la firmă Între dinții lui proeminenți și ascuțiți. „Domnul Carleton Myatt sosește la Istanbul pe data de 14. Aranjați Întâlnire cu Stein.“ În tren, indiferent de viteza cu care se deplasa acesta, pasagerii erau obligatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
săraci și mîinile lui vor da înapoi ce a răpit cu sila. 11. Oasele lui, pline de vlaga tinereții își vor avea culcușul cu el în țărînă. 12. Dulce era răul în gura lui; îl ascundea sub limbă, 13. îl mesteca întruna și nu-l lăsa, îl ținea în cerul gurii: 14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă. 15. Bogățiile înghițite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]