4,293 matches
-
Locke, David Hume și Bertrand Russellă Nu este, în mod sigur, o întâmplare că același popor a fost cel care a dăruit lumii democrația, precum și renașterea filozofiei orientate spre lume și nu este o întâmplare că în țara în care metafizica a fost executată a căzut și capul unui rege.“72 Wittgenstein a fost prețuit și chiar venerat de membri ai Cercului, care au văzut în Tractatus o verigă în acea prefacere care a fost anunțată prin lucrările lui Frege și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
autobiografia intelectuală a lui Carnap. Menționând că alături de Frege și Russell, Wittgenstein a fost filozoful care a exercitat cea mai mare influență asupra gândirii sale, Carnap afirmă că în Tractatus i au atras atenția îndeosebi aprecieri ca aceea că principiile metafizicii tradiționale sunt pseudopropoziții lipsite de conținut cognitiv, aprecieri pe care le găsea apropiate de cele ale „oamenilor de știință și filozofilor antimetafizicieni“. Faptul că atitudinea lui Wittgenstein față de metafizică nu a fost una univoc negativă îl atribuie unui „conflict lăuntric
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Tractatus i au atras atenția îndeosebi aprecieri ca aceea că principiile metafizicii tradiționale sunt pseudopropoziții lipsite de conținut cognitiv, aprecieri pe care le găsea apropiate de cele ale „oamenilor de știință și filozofilor antimetafizicieni“. Faptul că atitudinea lui Wittgenstein față de metafizică nu a fost una univoc negativă îl atribuie unui „conflict lăuntric“ caracteristic personalității sale. Carnap își amintește că în discuțiile din Cerc se considera drept ceva de la sine înțeles că, din punctul de vedere al Tractatus-ului, „clarificarea logică a gândurilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
La începutul carierei sale, 360 GÂNDITORUL SINGURATIC acesta a înfăptuit o muncă grea. Apoi s-a relaxat însă, ca și cum și ar fi spus: „Am lucrat destul.“ S-a relaxat scriind mai departe filozofie.75 Wittgenstein acuza totodată modul cum criticau metafizica membrii Cercului de la Viena, apreciindu-l drept superficial și vulgar. El a reacționat extrem de negativ față de sugestia că toate acele construcții ideatice, care ilustrează epoca de aur a metafizicii, ar fi fost posibile doar deoarece lipseau instrumente de analiză logică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
scriind mai departe filozofie.75 Wittgenstein acuza totodată modul cum criticau metafizica membrii Cercului de la Viena, apreciindu-l drept superficial și vulgar. El a reacționat extrem de negativ față de sugestia că toate acele construcții ideatice, care ilustrează epoca de aur a metafizicii, ar fi fost posibile doar deoarece lipseau instrumente de analiză logică și lingvistică ce fac posibilă identificarea propozițiilor cu sens, că problemele filozofiei tradiționale ar putea fi înlăturate în același fel ca și anumite paradoxuri logice. O altă cunoștință a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
apropiere. Wittgenstein nu ar fi pretins că opera lui marchează o revoluție în filozofie. Modul în care se desprinde Wittgenstein de tradiția filozofică se deosebește radical de ruptura cu tradiția a unei gândiri ai cărei vectori principali sunt ostilitatea față de metafizică, empirismul, WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 361 încrederea în știință și tehnologie, ca forțe capabile să schimbe în bine lumea. Pentru Russell, ca și pentru empiriștii logici, reperul în constituirea modelului de excelență menit să revoluționeze filozofia era știința modernă. Obiectivul lor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
deplin convins că nu putem ajunge la progrese autentice decât cu mijloacele analizei.“77 Este semnificativ că Russell s-a delimitat tot atât de categoric de „noile tendințe“ de a centra reflecția filozofică asupra limbajului cotidian ca și de vechile sisteme ale metafizicii. Limba de toate zilele - spunea el - încorporează metafizica epocii de piatră. Convingerea lui a fost că în filozofie, ca și în știința teoretică, un punct de vedere care nu se ridică deasupra orizontului gândirii comune va fi lipsit de valoare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
autentice decât cu mijloacele analizei.“77 Este semnificativ că Russell s-a delimitat tot atât de categoric de „noile tendințe“ de a centra reflecția filozofică asupra limbajului cotidian ca și de vechile sisteme ale metafizicii. Limba de toate zilele - spunea el - încorporează metafizica epocii de piatră. Convingerea lui a fost că în filozofie, ca și în știința teoretică, un punct de vedere care nu se ridică deasupra orizontului gândirii comune va fi lipsit de valoare. Dacă fizica sau medicina are nevoie de un
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în celălalt, de domeniul științei limbii. Statutul filozofiei limbii Filozofii antici și premoderni considerau că filozofia trebuie să trateze toate problemele ce vizează realitatea, cunoașterea ei și trăsăturile acestei cunoașteri. Este drept că Aristotel a scris ceea ce urmașii au denumit Metafizica, ceva "după", "dincolo" de Fizică, dar el nu spune că ar exista și o delimitare în sensul că Fizica ar reprezenta o știință, iar Metafizica o filozofie (de altfel, această denumire nu-i aparține, dar ar putea indica o delimitare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ei și trăsăturile acestei cunoașteri. Este drept că Aristotel a scris ceea ce urmașii au denumit Metafizica, ceva "după", "dincolo" de Fizică, dar el nu spune că ar exista și o delimitare în sensul că Fizica ar reprezenta o știință, iar Metafizica o filozofie (de altfel, această denumire nu-i aparține, dar ar putea indica o delimitare a problematicii). Pentru el, ca filozof, atît problemele empirice (= fizice), cît și cele abstracte (= metafizice) intrau în sfera sa de interes. Din acest motiv, se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pricipiului lor de formare și de cunoaștere a lor140. Cercetarea modului de evaluare a limbajului de-a lungul timpului, îl duce pe Cassirer la concluzia că există în principal trei concepții referitoare la funcția și valoarea limbii: una mitologică, una metafizică și una pragmatică 141. Deși nu împărtășește teoriile lui Max M ü l l e r în legătură cu relația dintre mit și limbă, Cassirer admite că, în cazul spiritului primitiv, mitul și limbajul sînt congenere, prin faptul că se sprijină pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu numai din perspectiva acestui criteriu, dar s-a ajuns uneori chiar pînă la problematizarea posibilității aflării adevărului. Pe de altă parte, mulți filozofi, culminînd cu Im. K a n t142, au urmărit întemeierea rațională a adevărului (care făcea posibilă metafizica, matematica și teoriile științifice) pe mecanismul logic de structurare a cunoașterii, pe validitatea regulilor de alcătuire a judecăților și a raționamentelor. În acest mod, problema metafizică a adevărului trecea în mare parte pe terenul logicii, transformată ea însăși într-o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
existențialist, Heidegger 148 arată că existența omului în lume este sortită anonimatului, fiindcă el acționează la fel ca ceilalți și vorbește cum vorbesc ceilalți. În efortul de a evita depersonalizarea ar exista însă unele soluții, printre care și realizarea unei metafizici care să asigure o desăvîrșire a individului în raport cu condiția lui umană obișnuită. Această metafizică trebuie să caute temeiul ființării, temei pe care Heidegger îl numește ființă. Pentru a lămuri noțiunea de "ființare", el pornește de la termenul grecesc aletheia (= "adevăr") pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acționează la fel ca ceilalți și vorbește cum vorbesc ceilalți. În efortul de a evita depersonalizarea ar exista însă unele soluții, printre care și realizarea unei metafizici care să asigure o desăvîrșire a individului în raport cu condiția lui umană obișnuită. Această metafizică trebuie să caute temeiul ființării, temei pe care Heidegger îl numește ființă. Pentru a lămuri noțiunea de "ființare", el pornește de la termenul grecesc aletheia (= "adevăr") pe care îl traduce prin "stare de neascundere". Lumea este o survenire în om a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a cunoașterii, limbajul (sau limba). Această orientare, începută cu Gottlob F r e g e la sfîrșitul secolului al XIX-lea, devine tot mai evidentă în secolul al XX-lea și este, în ultimă instanță, o decădere în raport cu prestanța vechii metafizici ce ambiționa să ofere o explicație completă a universului. Pe de altă parte, orientarea în discuție, reducționistă în principiu, ambiționează totuși să reconstruiască ontologia și gnoseologia, pornind de la antropocosmos, pe baza unei sugestii vechi potrivit căreia "omul este măsura tuturor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sufletului, statutul lui cosmic etc. Prin urmare, neliniștea provocată de un sentiment atrage explicații realizate cu mintea, atrage, în ultimă instanță, construirea unui sistem de idei. Problema existenței sau nonexistenței sufletului și a eternității lui, deși una care ține de metafizică și se dezbate la nivel intelectual, cuprinde de fapt o problemă ce preocupă și omul obișnuit, din punct de vedere afectiv, în legătură cu destinul lui. Ca atare, filozofia se realizează printr-un "elan subiectiv", generator de maniere filozofice de interpretare, așa cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deci, la fel ca filozofia, dincolo de realitate și mai presus de realitate, fiindcă realitatea nu este nici poetică, nici filozofică, ci devine astfel numai cînd este prelucrată de spiritul creator al poetului sau al filozofului. Altfel spus, și în filozofie (metafizică), și în poezia lirică este prezentată lumea cum ar trebui să fie, o lume creată și ideală, și nu este descrisă, expusă lumea cum este. Din acest motiv, popoarele subiective (precum grecii și germanii) au dat atît filozofi, cît și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
creație. În sfîrșit, consideră Blaga, făuritorul de artă așteaptă de la ceilalți o reacție estetică ce decurge dintr-o atitudine pură de contemplare, în vreme ce filozoful dorește o aderare la opera sa, la ideile sale388. Cu toată această distincție, Blaga constată că metafizica, spre deosebire de știință, este în mod evident legată de destinul creator al omului, reflectînd drama interioară a cunoașterii umane, ceea ce îi permite exprimarea în anumite maniere stilistice și, în consecință, o predispunere la comentarii literare, de stil389. Stăruind asupra factorilor care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în Ath. Joja, Studii de logică, III, București, 1971, p. 267-284 Joja, Ath., Limbaj natural și limbaj științific, în "Probleme de logică", III (1971), p. 9-26 Kant, Immanuel, Critica rațiunii pure, Editura Științifică, București, 1969 Kant, Immanuel, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987 Klinkenberg, Jean-Marie, Inițiere în semiotica generală, Institutul European, Iași, 2004 Lamiquiz, Vidal, Lingüística española, Publicaciónes de la Universidad de Sevilla, Sevilla, 1975 Landar, Herbert, Language and Culture
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ernst Cassirer, op. cit. , p. 57. 139 Ibidem, p. 58. 140 Ibidem. 141 Ernst Cassirer, Eseu despre om. O introducere în filozofia culturii umane,Humanitas, București, 1994, p. 154-161. 142 A se vedea în acest sens Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987. 143 Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, p. 14 ș. u. 144 Vezi George Edward Moore, Philosophical Studies, London, 1922. 145 David Pears, Wittgenstein e Austin, în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu stilul etc. 336 Matematica este construită într-o manieră asemănătoare, adică printr-o obiectivitate ce decurge din coeziunea structurală, dar ea vizează obiectivismul de tip științific în construirea discursului. Nu întîmplător Im. Kant și-a pus problema posibilității întemeierii metafizicii și matematicii prin rațiunea pură (v. Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987). 337 Tudor Vianu, op. cit., p.138 ș.u. "Trăirea" (Erlebnis, cu termenul propus de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
printr-o obiectivitate ce decurge din coeziunea structurală, dar ea vizează obiectivismul de tip științific în construirea discursului. Nu întîmplător Im. Kant și-a pus problema posibilității întemeierii metafizicii și matematicii prin rațiunea pură (v. Immanuel Kant, Prolegomene la orice metafizică viitoare care se va putea înfățișa drept știință, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987). 337 Tudor Vianu, op. cit., p.138 ș.u. "Trăirea" (Erlebnis, cu termenul propus de Wilhelm Dilthey) este desigur apanajul artei, expresia artistică, iar nu expresia ca
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu ochiul ori cu cuvântul; ca ins, fermecător în sensul originar al termenului, punând în desenul liric tentacule vibratorii, pretimpuriu dispărutul, la doar cincizeci de ani (decembrie 1983), imprima realului și oniricului o grație ingenuă. Melancoliile poetului ridicându-se la metafizică, reacțiile lui ținând de centralitatea Eului intim, liniile în acvaforte și stările evanescente, toate acestea îi punctează mitologia subiectivă, profilul de veșnic personaj unduitor. Singurătatea interioară a acestuia e o succesiune de miraje, de neliniști și suspensii, o alergare fără
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
somnia, lumina au aici funcție taumaturgică, opunând angoaselor efluvii exorcizante. Pactul cu moartea sfârșește în ironie: "O să mor brusc și frumos, / Lăsând în urmă primire surdă indiferentă (...) / O să mă legăn în moartea mea ca-ntr-un hamac" (Scherzo). Persistă în metafizica Anei Blandiana ideea netemerii de moarte a dacilor, însă dacismul său, trecut prin Eminescu, se constituie într-o soluție iluzorie, într-un Amân mereu. Luciditatea destramă mitul: O, de-aș avea riscanta credință a dacilor Orice secundă să simt că
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
apropiat. Conștiința poetului e un teatru de dezbateri febrile, teritoriu greu de controlat; desfăcutul, dez-acordatul, nelămuritul promovează textul, acesta găsindu-și suportul în chiar ilogismul și noninteligibilul existențial curent: duhul "căii ferate duce la nebunie..." Poezia aproximează răspunsuri acolo unde metafizica tace. "INEXPRIMABILUL: îl / lipim la loc, unu / doi, trei, și / ... o voce din public: să îl trimitem să cumpere chibrituri... (fluierături din strada / principală, în spatele / himerei / lui roșii". Viziuni multiobiectuale, nu ușor de urmărit, erotisme abătute din drum, trimiteri de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]