2,951 matches
-
a unui animal”), reducere („O tendință a trupului meu, ca un fel de ceva fluid ce sapă în gingii, în urechi, în nări, în ochi, în toate orificiile mele cele mai intime. Voi deveni oare o formă goală?”). Moartea ca metamorfoză, goliciune și părăsire, indică un proces sacrificial care din nou trimite la experiența scriiturii. Nu întâmplător mă refeream la Kafka și la acel spațiu narativ în care „se tot învârte dus-întors șovăind subiectul ce nu mai poate să se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
său Cioran), dacă androginia la care aspiră, în ipostaza lui Ovidiu, nu reprezintă excesul produs de acel pariu ultim, de acel rămășag ce opune lumii acesteia (și, prin urmare, acestui trup, acestui sex, acestui limbaj) radicalitatea unui altundeva. Hotărât că metamorfoza lui Ovidiu apare în cartea aceasta, exact ca în pariul gnostic, ca esențialmente alogenă, în întregime înclinată către o diferență ce nu se mai poate înscrie în așa-zisul discurs, în economia lui Doi, singura pe care o cunoaștem ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
suportă nemurirea, vampirul Nosferatu, care știe că timpul fără moarte e un abis și e cuprins de o puternică nostalgie de ea. Revenind, pentru a încheia, la nemurirea ce pare să fie sfârșitul extrem al morții ca părăsire și ca metamorfoză, ca extază înscrisă pe cifrul simbolic al androginului, îmi permit să mă refer, dincolo de canalele obișnuite, la spusele unui magician ocultist, wagnerian de strictă observanță, pentru mulți un șarlatan, admirat de Anatole France, autor, între altele, al unei mici opere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
barbar”, și că acestuia îi atribuie noutatea reprezentării sale. Și cu toate acestea, fie că-i place sau nu interpretului, ceea ce impresionează cel mai mult în decurgerea operei nu e hibrida transcendență a românilor străvechi către care se îndreaptă autorul Metamorfozelor, ci tocmai conștiința pământească magmatică ce s-ar voi schimbată sau amendată, ființa omenească încă îndărătnică față de „înălțare”, încă în lumea-de-dincoace, rănită trupește de singurătate și de tristețe. Tuttolibri - supliment al ziarului La Stampa, 7 august 1997 Dario Fertilio Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu o nouă versiune privitor la motivele exilului. Probabil că ați dori să aflați ce legătură este între Dracula și poetul Ovidiu. Între crudul voievod transilvan, masacrator de turci și pe deasupra presupus vampir, și cântărețul latin al iubirilor, precum și al metamorfozelor, alungat din Roma din ordinul lui Augustus și trimis să moară într-un sat pierdut de lângă Marea Neagră. Ei bine, cred că ați ghicit: îi unește drama fatală a ultimelor lor peripeții, acea zonă danubiană, astăzi românească, iar altădată considerată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și matracuce cu experiență veche, s-ar fi exilat de bunăvoie, ca să regăsească în singurătate „ițele obscure ale propriului său destin, chintesența vieții umane”. Sufletul său în schimbul unei răscumpărări pe jumătate mistică, pe jumătate ecologică. O mântuire, aceea a autorului Metamorfozelor, ce se amestecă cu nori încărcați de ploaie, cu albastrul mării, cu riturile sacrificiale (cu moartea-i proprie, inclusiv) sugerate de Aia, misterioasă iubită și mântuitoare, și în plus preoteasă a lui Zalmoxis. Adică a zeului vechilor geți, românii, tăcuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nude cu pletele șiroind de apă” au devenit niște „femei-(de la) vaci” fără umbră de mântuire: gândurile lui la „iubirea ce nu-i iartă pe cei leneși” s-au întors către „a aștepta senin sfârșitul”, la „miturile ce curg în metamorfoze nesfârșite”, la „voluptatea morții”. Marin Mincu va fi mâine la orele 18 la Verona, unde își va lansa cartea sa, la Officina d’Arte, prezentat de ziaristul Lorenzo Reggiani. L’Arena, 8 decembrie 1997 Giancarlo Caprettini Ca peștele-n adâncuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pedagogice de a începe, de fiecare dată, să explice origini, principii și perspective ale oricărei gândiri și ale oricărei activități consecvente și coerente. În Jurnalul lui Ovidiu, sacralizarea naturii vegetale și animale - situată perfect în linia și în spiritul originarelor Metamorfoze ovidiene - și, pe de altă parte, proiectul de a include omul în limbajul materiei, facându-l să ia act de corporalitate, de suferință, de moarte, dar și de contururile unei metempsihoze (fie și în funcție psihoterapeutică de autoanaliză), capătă profilurile unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în el se întrevede deja Ovidiu, în fragmentul intitulat De bello dacico: „Dacă mi s-ar fi întâmplat să fiu poet, n-aș fi dorit să scriu epopei ca acelea ale lui Homer și Virgiliu, ci o operă esoterică precum Metamorfozele lui Publius Ovidius Naso, imitată apoi cu mare meșteșug de Dante. Ovidiu e important și pentru că e primul care scrie în limba «barbară» a geților, dovedindu-se, prin urmare, ca să zicem așa, a fi primul poet valah. Asta datează de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sine a lui Ovidiu. În oglinda Aiei el dobândește chiar cunoașterea completă a celor diferiți de el, a geților, a culturii lor, a tradițiilor lor, a credințelor religioase, a concepțiilor despre viață, a limbii lor. Astfel, cel care scrisese faimoasele Metamorfoze - în care se reflectă miturile întregii Antichități grecești și latine, de la nașterea lumii din haos și până la transformarea lui Cezar în astru și la apoteoza lui Augustus - iată-l pe acel Ovidiu uimit acum de propria-i metamorfoză, omenească în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
scrisese faimoasele Metamorfoze - în care se reflectă miturile întregii Antichități grecești și latine, de la nașterea lumii din haos și până la transformarea lui Cezar în astru și la apoteoza lui Augustus - iată-l pe acel Ovidiu uimit acum de propria-i metamorfoză, omenească în cel mai înalt grad. Dacă romanul-jurnal al acestei aventuri îl cufundă pe cititor în istoria unui timp îndepărtat, el nu-și pierde nicidecum substanța de contemporaneitate, deoarece și aici, ca și în precedentul Jurnal al lui Dracula, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
numea "părintele istoriei" ignora, ca de altfel toți ceilalți contemporani ai săi, lumea germanică și lumea celtică. Mitologia greacă relatează că Zeus, părintele zeilor, s-a transformat în taur alb cu coarnele poleite cu aur și în formă de semilună (metamorfoza taurină este de altfel prezentă și în cazul lui Dionisos), pentru a o seduce pe prințesa feniciană de o frumusețe răpitoare numită Europa. Acest taur alb avea o înfățișare atât de blândă, încât frumoasa nimfă i s-a suit în
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
însă acești scriitori sunt relativ puțini la număr. Să părăsim vinul și penița pentru artele plastice și alte forme de reprezentări bahice care, spre deosebire de literatură, ocupă un loc foarte important în creația artistică de inspirație vitivinicolă. Aceste multiple și diverse metamorfoze artistice explică faptul că doar sensibilitatea ne poate purta printr-un soi de muzeu imaginar. Vizita intelectuală ne ghidează în primă instanță spre splendida tavă a lui Exekias de la muzeul din Munich, pe care este reprezentat Dionisos întins pe galera
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
declanșatori în trecerea individului de la starea sa naturală la societatea civilă, semnele reprezentative ale bogăției generând inegalități sociale (J.-J. Rousseau, 1754/2001, 69). O dată cu estetica și literatura franceză a secolului al XIX-lea, semnificațiile ideii de modă capătă alte metamorfoze. Un sens îl reperăm într-un tratat dedicat vieții elegante semnat de Honoré de Balzac (1799-1850). Moda, arată acesta, reprezintă "opinia publică în materie de costum" (H. de Balzac, 1833/2006, 36), ceea ce ar putea însemna că un număr semnificativ
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
opinia transformând-o în poziție). Schimbarea paradigmelor științei poate antrena și o modificare a manualelor și metodelor de predare, ce ar putea explica tot mai multa "știință" de care-i suspectăm pe profesori că o aplică, chinuindu-i, copiilor noștri. Metamorfoza modului de a înțelege lumea antrenează și modificarea cantității și calității celor ce trebuie învățate. Cu cât înaintez în viață cu atât îmi par mai scurte perioadele istoriei, simțindu-mă mai aproape de cei ce-mi păreau odată atât de îndepărtați
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Nu poate fi considerat basmul acesta o metaforă pentru critică? Tăietorul de lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele unsprezece cămări de provizii fără neapărat să le descuie, criticul întreține iluzia artei, metamorfoza realului într-o imagine eternă, a privighetorii într-o fată cu obraz alb sub umbrela de soare. A douăsprezecea cămară, cea goală, conține secretul; a-l vulnera înseamnă a-l risipi. Există totdeauna în artă un secret pe care materia
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
care te îmbie să nu-ți părăsești cearceafurile moi și pledul pufos, plăcut mirositor a levănțică... Limbile vechiului orologiu arată deja ora șapte. Cu mare efort deschid geamul deja brumat de steluțe argintii. Vreau să văd ce se petrece afară, metamorfoza strălucitoare a naturii, care continuă să mă uimească! Copacii desfrunziți au aerul de schelete pârlite în foc, și printre crengile lor zboară ciripind mulțime de vrăbii, căutându-și hrana, pe când sub cerul lânos cârduri lungi de corbi fac manevre prevestitoare
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
1. Trăim un timp al hegemonii economice, politice, militare, la alte dimensiuni, dar în esență aceleași ca în perioada marilor imperii ale antichității. Există diversiuni și provocări pe plan religios și dinspre Orient. Se înmulțesc mișcările religioase orientale și spectaculoasele metamorfoze ale practicilor yoga. Moda, gastronomia, medicina naturistă orientală, sunt tot mai mult adoptate de la o pătură elitistă occidentală la massmedia. Arta aborigenilor australieni, polinezieni, malaezi au devenit reale surse de inspirație pentru arta contemporană, intrată În impas. Totul se mișcă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
să crească la 200 și a membrilor la peste 100.000. În 1900 se Înființează Partidul Laburist Australian. În 1899, În statul Queensland s-a Înființat un Minister al Muncii 162. În prezent satele de minieri au suferit o adevărată metamorfoză, cum sunt cele de pe Valea Hunter (din statul New South Wales) care au transformat zona minieră, devenită nerentabilă, Într-o Înfloritoare zonă viticolă, mult căutată de turiști pentru vinurile de calitate. IMIGRANȚI ȘI NATIVI Aborigenii nomazi se consideră adevărații stăpâni
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Tongdae-mun, celebra poartă de est, una din cele nouă porți ale 563 zidului ce Înconjoară orașul vechi; Nanda-amun, marea poartă dinspre sud, cu freamătul nenumăratelor „eyeong” - piete... Noile magistrale care s-au format precum mugurii de bambus după ploaie explică metamorfozele care s-au petrecut În destinul metropolei Seul, distrusă În mare parte, ca și Phenianul În timpul războiului fratricid (1950-1953), cu intervenții militare străine. Palate grandioase (Changdeokgong, simbol al puterii, cu elemente tradiționale arhitectonice), piețe monumentale (Dongdaemun cu Aleea Isadong, dedicată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
săi diferențele dintre turist și pelerin. „Turistul nu este interesat de spiritual decât tangențial, pe când pelerinului nu-i este destul să-și bucure doar mintea și privirea, ci dorește cu precădere să-și hrănească sufletul.” La finalul articolului, autorul dorește metamorfoza turistului cu înclinații religioase, evocând întâlnirea de la Emaus : „Ce bine ar fi ca această metamorfoză să se petreacă cât mai des ! Sfintele noastre biserici, catedrale și mănăstiri să adăpostească între zidurile lor din ce în ce mai mulți oaspeți ajunși acolo ca turiști, dar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Cerul văzut prin lentilă (ediția a V-a) 121. Valeriu Gherghel - Porunca lui rabbi Akiba. Ceremonia lecturii de la sfântul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri și autofricțiuni exegetice 122. Alexandru Zub - Clio sub semnul interogației. Idei, sugestii, figuri 123. Cristian Bădiliță - Metamorfozele Anticristului la Părinții Bisericii 124. Vintilă Mihăilescu - Socio-hai-hui prin Arhipelagul România 125. Jean Delumeau - În așteptarea zorilor. Un creștinism pentru mâine 126. Corin Braga - De la arhetip la anarhetip 127. Salman Rushdie - Dincolo de limite 128. Ruxandra Cesereanu (coord.) - Comunism și represiune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Premise, dimensiuni, consecințe / 270 5.5. Concluzii: Principalul lucru este că noi mergem împreună" / 278 Capitolul 6. Preferatul Occidentului: Ceaușescu, Republica Socialistă România și procesul configurării leninismului romantic (1965-1971) / 281 6.1. De la leninismul post-revoluționar autonom la leninismul romantic: o metamorfoză sui-generis / 282 6.2. Succesorul: Ceaușescu la început de drum / 310 6.3. Consolidarea afirmării internaționale: între disidența calculată și diplomația de prestigiu / 316 6.4. Leninismul sistemic împotriva "contrarevoluției" cehoslovace. Impactul "primăverii de la Praga" asupra "lagărului socialist" / 330 6
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
comunismului românesc după 1965, atât în plan intern cât și extern. În continuare se aduce în discuție procesul sovietizării Europei de Est, insistându-se cu precădere asupra cazului României. Analiza este centrată la nivel internațional, dar se insistă și asupra metamorfozelor politice interne care, strâns corelate cu intervenția arbitrară a Uniunii Sovietice, permit comuniștilor autohtoni să preia treptat puterea desființând partidele istorice și persecutându-i pe membrii acestora. În ianuarie 1948 România devine republică populară. În acest context, din rațiuni pe
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a fiecărui stat se află "interesul național" pe care Morgenthau îl înțelege ca fiind definit "în termeni de putere". Cu alte cuvinte, maximizarea propriei puteri. Urmărindu-și astfel logica politică, fiecare stat caută să devină hegemon, dacă sistemul permite această metamorfoză. În mod normal, istoria, pentru, realiști, este o succesiune de hegemonii exercitate de către statul sau statele cele mai puternice asupra celor mai puțin sau foarte puțin puternice. Când hegemonia devine insuportabilă, împotriva hegemonului se creează o alianță care îi contrabalansează
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]