3,813 matches
-
au luat-o pe drumul păcatului și-al fărĂdelegii. Bine că nu știe că ți-am adus whisky-ul Ăla. — Am băut puțin aseară. E foarte bun. — Ah, ce mă bucur. E prima sticlă pe care o fur. Nu-i minunat că se nimerește să fie și bună? N-aș fi crezut că ceva care se leagă de oamenii Ăia poate fi bun. Am ajuns să mă gîndesc prea mult la ei. Hai să vorbim despre altceva. — Bine. Ce facem azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și eu mă uit În celălalt. Cam ce fel de mașină să caut? — O decapotabilă cu cauciucuri bune. Cea mai bună pe care o găsești. — Cam cîți bani o să primești? O să-ncerc să fac rost de cinci mii. Ar fi minunat. Și crezi c-o să-ți vină? — Nu știu. Hai că mă duc să sun, spuse Roger și se duse În cealaltă cameră. Închise ușa după el și apoi o deschise la loc: MĂ mai iubești? — Credeam c-am stabilit asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mînĂ. Tot În acel an a Împușcat curcanul Ăla sălbatic cînd traversa drumul - era dimineața devreme și el apăruse din ceața subțiată de primele raze, și prin ceața argintie se vedeau chiparoșii negri, iar curcanul era de un bronz-auriu, era minunat, cum pășea pe drum cu capul sus, apoi ghemuindu-se ca să o ia la fugă și apoi căzÎnd lat. — Mi-e bine, Îi spuse fetei. O să trecem prin niște locuri frumoase imediat. — Unde zici c-o să fim la noapte? — Vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Mi-e bine, Îi spuse fetei. O să trecem prin niște locuri frumoase imediat. — Unde zici c-o să fim la noapte? — Vedem noi. Cum ajungeam la golf, vîntul Ăsta o să se schimbe cu briza mării și o să fie răcoare. — Ar fi minunat. N-aș fi suportat să petrecem prima noapte În hotelul Ăla. — Am avut mare noroc să putem pleca. Nu credeam c-o să meargă așa de repede. — MĂ-ntreb cum s-o simți Tom. — Singur, răspunse el. — Nu, că-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
auzi vocea ei În Întuneric. O să-ncerc să fac cumva să fie așa cu adevărat. VÎntul adia răcoros pe trupurile lor și sîntele pe care le făceau frunzele palmierilor semănau cu ploaia și, după o vreme, fata spuse: — O să fie minunat la noapte dar acum știi ce-aș vrea? — SĂ mănÎnci. Nu-i așa că mă ghicești de minune? — Și mie mi-e foame. Se duseră la Green Lantern ca să mănÎnce și văduva dădu cu Flit pe sub masă și le aduse niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mi face. Corpurile noastre sînt foarte drăguțe unul cu celălalt, nu? La desert mîncară plăcintă cu ananas și-și mai scoaseră cît o bere de la rece, din fundul lăzii. — Am Flit pe tălpi. O să fie mai drăguțe fărĂ Flit. SÎnt minunate, așa, cu Flit. Împinge tare. — N-aș vrea s-arunc scaunu’ femeii pe fereastră. — Gata. Ajunge. Nu te-ai simțit niciodată mai bine, nu-i așa? — Nu, spuse Roger fărĂ să mintă. — Nu-i nevoie să mergem la film, Ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și lin, mărginit de stejari, și pe pod era prinsă o plăcuță pe care scria: RÎul Senwannee (sic). Trecură de pod și după aceea șoseaua o lua către nord. Parcă era un rîu dintr-un vis, spuse Helena. Nu era minunat, așa de limpede și de Întunecat? N-am putea să mergem odată cu o canoe pe el? — Eu am mai trecut peste el, da’ mai sus, și la fel de frumos era și acolo. Mergem odată Într-o excursie la rîul Ăsta? — Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu gheață? — Ba da. Tu vrei să bei ceva? — Nu. MĂ-ntrebam doar ce-i cu apa ta. — Vine ea, spuse Roger. Cineva ciocăni la ușă. — Uite, a venit. Tu du-te și dă-ți drumu’ la apă. — O să fie minunat. N-o să-mi iasă nimic din apă, În afară de nas, poate și sfîrcurile și degetele de la picioare; și o să las apa cît de rece se poate. Valetul aduse o frapieră cu gheață, apa la sticlă și ziarele, Își primi bacșișul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lui Andrew, care era o tipă foarte drăguță, frumoasă și bună... — N-am fost niciodată geloasă pe ea. Doar pe mama lui David și a lui Tom am fost geloasă. N-ar trebui să fii geloasă pe nici una. Au fost minunate amîndouă. — Am fost geloasă pe mama lui David și a lui Tom. Acum nu mai sînt. — Foarte generos din partea ta. Poate-ar trebui să-i trimitem o telegramă. — Povestește mai departe, nu fi rău. — Ei, și mai sus-menționata mamă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Să dau și eu din fund ar fi deja prea mult. Mă chinui să beau ce mai am în pahar, în ciuda faptului că sunt zgâlțâită zdravăn, apoi, în sfârșit, Liam se oprește, mă sărută pe gât și spune: A fost minunat! Dar cam repede pentru tine, nu? Voi fi mai încet data viitoare. Promit. Dă-mi voie să scriu că ești incorigibil, domnule, afirmă Daisy. Poți să scrii orice, în afară de faptul că i-am rezistat doar cincisprezece secunde prietenei tale. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aici să folosească toaleta doar în scopul pentru care a fost creată, îi trântesc și intru într-o cabină cât mai departe de ei. În timp ce îmi rezolv problema cu oarece zgomot inevitabil, îi aud pe cei doi gâfâind: Oh, ești minunat! — Nimic nu se compară cu o partidă de sex! — Cocaina mă face să mă simt al dracului de sexy, dragule! Apoi încep să se dezlănțuie în interiorul cabinei. Aud pereții zgâlțâindu-se. Trag apa și ies, iar prin ușa întredeschisă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
realitate. —Ei, zic eu veselă, poate că, prefăcându-se că sunt împreună, or să-și dea seama că se iubeau în secret de multă vreme și că au găsit astfel marea dragoste. Ca într-o comedie romantică. N-ar fi minunat? Davey își pune ochelarii și se uită la mine ca la urs: —Ți-ai pierdut mințile? zice el. Ce e cu tine? Finn și Daisy nu se potrivesc deloc! Nu? zic eu și-mi iau geanta. Ieșim din birou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tot hazul. Tipa are probleme serioase, merge la consiliere, își dă seama de ce bea și, cam după două săptămâni, ea și cu Andy se țin de mână, se susțin, el ia asupra lui o parte din vină și totul e minunat... Să fim serioși, nimeni nu-și revine din așa ceva atât de repede și de ușor. Câteodată trebuie să muncești ani de zile, dar, între timp, soțul sau soția se poate sătura și divorțează, așa că te poți prăbuși iar. Filmul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu mă pot opri din râs... Începe să-și dea din nou cu soluție. Treptat, ne liniștim. Până și Jim a râs cot la cot cu noi, am observat eu bucuroasă. M-a pocnit în cap cu o tigaie, se minunează Ben. — Și a scos un sunet atât de uimitor, mă hlizesc eu. Exact ca în desenele animate... —A fost înspăimântător, zice Jennifer, aducându-ne cu picioarele pe pământ. Finn își șterge de la ochi lichidul în exces și se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
tati. Când am mai venit pe aici, pentru întâlnirile cu grupul, era seară și, deși am văzut eu o parte din grădină, prin ferestrele de la sufragerie, nu bănuiam cât e de mare și de frumoasă. Mă duc afară și mă minunez de splendoarea aceasta. Finn iese și el din casă, câteva minute mai târziu, cu două pahare mari, pline ochi cu un fel de limonadă, care, în ciuda rezervelor mele, trebuie să recunosc că e delicioasă. —Îți reface nivelul de sodiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spre el, ca să mă sprijin cu spatele de pieptul lui; apoi îmi dă paharul și mă sărută pe gât, la spate, în timp ce eu sorb ultimele picături. Ce fericit sunt, murmură el, cu fața cufundată în părul meu. E atât de minunat! Îmi dă părul puțin la o parte, ca să mă poată săruta mai ușor pe gât. Pun paharul jos, îi iau brațele și-mi înconjur pieptul cu ele, cât de strâns pot. Vezi, zice el, iar eu îi simt toată încântarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
al cosmosului, unica răscumpărare a damnațiunii lui panta rhei și credea că-i treaba Lui, nu și a ei. Și Într-adevăr, Îndată ce perechea se depărtă, el bine instruit din vreun manual care-i obtenebrase putința de-a se mai minuna, ea nepăsătoare, inaccesibilă la fiorul infinitului, amândoi fără a fi Înregistrat În propria lor memorie experiența Înfricoșătoare a Întâlnirii aceleia - prima și ultima - cu Unul, cu En-Sof, cu Indicibilul. Cum să nu cazi În genunchi dinaintea altarului certitudinii? Eu priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trandafiri: pentru domnișoare, arătosule! Jenat, îi cer Sabinei portofelul pe care i-l dădusem în păstrare. Satisfăcută că nu am refuzat din prima, o trimite la plimbare și pe mica șantajistă: hai, dispari, nu vezi ce ofiliți sunt? Maiko se minunează cât serviabili sunt românii. Cerem nota de plată. Chelnerul-șef, cu cele trei ajutoare înșirate în spatele lui, vine cu un platou acoperit: aveți notulița sub capac. Consumația a costat cam cât chiria noastră pe două luni. Japoneza-cu-chip-de-bronz se încăpățânează să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
simțindu-se ca o frunză pe aripa hazardului. Atunci ca un fel de înfruntare a hazardului juca sau cânta cu toată pasiunea, cu o adevărată patimă țigănească. Aplauzele nu mai conteneau, mai ales când cânta în limba țigănească. Toți se minunau cum o asemenea elevă interpretează rolurile ca o țigancă neoașă, fiindcă nu cunoșteau secretul vieții ei. Dacă până acum nu prea luaseră în serios viitorul Prințesei, părinții ei se cam convinseseră că este făcută pentru o carieră muzicală. Profesorii, diriginta
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Nu te grăbi Cezar! Nu te grăbi! Îi strigă ei cu subînțeles, când cei doi ies pe ușă. Mergând pe aleea dintre blocuri, Cezar o prinde de mână pe Teofana și pentru prima dată i-o sărută tandru. — Ai fost minunată, țâfnoaso, nu rezistă să n-o înțepe dar acum nu din răutate ci din dragoste. Ca să nu-l mai supere chiar de ziua lui, Teofana nu-l face țâfnos, cum de fiecare dată îi dădea replica. — Îți mulțumesc și pentru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
stârnind curiozitatea spectatorilor așezatți pe locurile lor. Le urmau Ismail, Păun, Rozmarin și Nectar, soțul Izaurei, că Dedi murise. Erau pentru prima dată într- o sală de spectacol mare, spațioasă, luminată, cu atâta lume. — Ce mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită Izaura. — Tacă-vă fleanca, fă, că ne scot ăștia afară, le mustra Ismail, care-și învârtea capul în toate părțile ca și Păun, Nectar și Rozmarin curioși să vadă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dimineață, se smulge Teofana din brațele lui Alexandru care nu i-ar mai fi dat drumul niciodată. Nopate bună!îi face semn drăgăstos cu mâna și pleacă buimăcită. — Noapte bună, draga mea! Se gândeau ei atunci că aceste prime clipe minunate din viața lor vor fi și ultimile? Că fericirea prea mare strică? Avea de unde să știe ce-i așteaptă? Nu se gândeau, nu aveau de unde să știe, fiindcă hazardul te poartă pe aripa lui fără să te avertizeze. Teofana mergând
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ceream prea mult? Păi..., nimic nou sub soare! Peștera lui Platon, peștera existenței voastre, luminată de Flăcările din Exterior, ale Ideilor! Una la mână! Platon era de toate: și filozof, și fizician, și geometru. Doi la mână: procedurile divine sunt minunate. Sunt expeditive. La maximum. Cam cât ați zice Pater Noster! Țac-pac! Încumetați-vă, muriți și veți vedea! îi încurajează Bursucul. Dar, ca să vă citez, nu chiar acum, nu chiar imediat, că mai avem de lucru! Și dacă noi nu mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
obeliscuri, l-am atins și l-am respirat, pentru prima și cea din urmă oară, la tinerețe, când nu mă încurcam niciodată să număr paharele băute și femeile sărutate, înainte sau după apusul soarelui. Transpus, l-am străbătut în duh, minunându-mă, în zori de ziuă: De la grandioasele coloane antice din forul roman, până la fântânile, stilobații și porticurile monumentale, cu frize și frontoane grațioase de marmură și m-am mirat că poate exista atâta euforie astrală și copleșitoare frumusețe, în tăcere
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui s-ar fi pregătit exclusiv pentru o asemenea misie! Nu? Super! Cine-ar fi crezut?! Într-adevăr, încurcate și nebănuite sunt căile Domnului! Asta așa e, băi! Bravo! Acum m-am bunghit și eu! Corect! Ai perfectă dreptate! se minunează și Poetul. Cum era chestia? Cei de la remorcă, vor fi cei dintâi! He, he...! Scuipă-l, bre, să nu se deoache! A văzut luminița! Atâta onoare și importanță pe creierașul lui, ce nu s-a mai pomenit. Colivarii să trăiască
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]