4,730 matches
-
în două cești de plastic. Pentru prima oară pe ziua de azi, mă înviorez. Nu știu, nu m-am mai cântărit în ultimele câteva săptămâni, dar nici nu m-am gândit la asta, lucru care s-a petrecut, oricât de miraculos poate părea, pentru că am început să mă distrez cu adevărat. Am descoperit internetul, iar în Geraldine și Ben am descoperit în sfârșit niște persoane care par să fie prieteni adevărați, deși nu mi-am dat seama că am pierdut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ar fi să moară pentru asta. Jemima stă în baie, își dă jos toate hainele și se privește în oglinda lungă. Încă simte repulsie față de celulita de pe coapse sau umflăturile de pe șolduri, dar chiar și ea recunoaște că schimbarea e miraculoasă. Asta pentru că în ciuda faptului că are șaptezeci și cinci de kilograme, Jemima Jones are acum un mijloc. Are genunchi. Are o mică bărbie dublă, mai degrabă decât una cvadruplă, iar fața ei este aproape de nerecunoscut pentru că a slăbit atât de mult. JJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fapt nu e un indiciu, e doar o întrebare. Vrei sau nu să arăți ca în poza ta? Dau din cap. ― Îți place sau nu culoarea părului din poză? Dau din cap. ― Atunci, lasă-te pe mâna lui Jeff. Lucrează miraculos. ― N-am să tai prea mult, zice Jeff, ridicându-mi din nou părul. Doar vreo 3 centimetri ca să scapi de toate vârfurile astea despicate și cred - trage o șuviță în jos pe fruntea mea. Ce zici de un breton? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
chemării cerului, și-a părăsit satul de baștină și a urmat calea sihăstriei sub îndrumarea unui prooroc numit Ioan. După o vreme, Iisus s-a întors în satul lui, a adunat mulți ucenici, le-a arătat multor oameni puterile sale miraculoase și calea pe care trebuiau s-o urmeze în viață. Din pricina faimei sale, și-a câștigat ura fariseilor și a cărturarilor, a îndurat felurite patimi și a fost pe nedrept osândit la moarte. Știind că aceasta era calea dinainte hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
este mărginită și atunci vă sprijiniți pe mila lui Iisus? Dacă stați să cugetați care este calea cea înțeleaptă, răspunsul este limpede. Dar cum poate Velasco să spună că cerul l-a înzestrat pe Iisus cu acea putere neobișnuită și miraculoasă? Velasco le explicase că Iisus primise puterea asta dinainte de a Se naște și că Dumnezeu grăia prin gura Sa. „E doar de dragul însărcinării noastre”, își zise samuraiul în sinea lui. „Totul e doar de dragul însărcinării noastre.” Cei trei nași ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coarne mari pe care Macomber l-a doborât cu o lovitură admirabilă de la o distanță de peste două sute de metri. Restul antilopelor au fugit, amestecându-se Între ele, sărind una peste alta, făcând acele salturi cu picioarele ridicate În aer, la fel de miraculoase ca visele În care plutești. — Ai tras foarte bine, Îl lăudă Wilson. Mai ales că și ținta e foarte mică. — E un trofeu care să merite expus? — Cu siguranță. Dacă tragi așa și mâine n-o să ai nici o problemă. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
2009, (15)). Savanții au inventat lumina artificială. Unii oameni au micșorat perioada de repaus și de somn, necesară refacerii organismului și suportă consecințele manifestate prin diverse boli. Dar unii oameni, în ignoranța lor, nu caută cauza bolilor. Ei caută pastila miraculoasă vindecătoare, care nu există. 3.2.1.1.CUM ACȚIONEAZĂ LUMINA ȘI ENERGIA SOLARĂ ASUPRA AERULUI Acumulând energie solară, aerul se încălzește, fenomen perceput prin creșterea temperaturii aerului, care se poate măsura. Temperatura aerului determină capacitatea aerului de a îngloba
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
Se născuse În Anglia, Într-o familie obișnuită și Îl chema Edgar Seraphineas Andrews, acest al doilea prenume ciudat fiind preferința mamei lui care a crezut că a trecut pe lumea cealaltă În timpul nașterii lui, dar a fost În mod miraculos adusă pe lumea aceasta de către un Înger cu aripi mari care i-ar fi protejat gâtul de coasa nemiloasă a Morții. Adică de un serafim. Restul numelui venea de la tatăl lui, Edgar Phineas Andrews. Nu erau o familie aristocrată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost transportat de urgență la spital. Inima și plămânii nu îi mai funcționau. Atât doctorii cât și familia se împăcaseră cu ideea că s-ar putea să-l piardă, dar după trei zile de comă, și-a revenit în mod miraculos. O adevărată luptă între viață și moarte. Și fata mai mare s-a urcat în același metrou, din fericire nu a pățit nimic, pentru că se afla în al doilea vagon. „Casa mea se află lângă stația X de pe linia Tōyoko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
În cazul ambelor atacuri, consider că spitalele și-au făcut treaba, la fel și echipele de salvare. Ar trebui apreciate eforurile lor. Conform spuselor unui specialist american, au fost peste 5 000 de victime intoxicate cu sarin și, în mod miraculos, doar 11 au decedat. Cu toate că și-au dat toată silința, nu dispuneau de un sistem eficient. Noi am trimis informațiile în aproximativ treizeci de locații. A doua zi dimineață, la 7:00, am aflat de la știri că mai erau șaptezeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ne simțim mai tineri, dacă nu cumva ne re-copilărim către... mintea de pe urmă. în orice caz, situația nu seamănă cu cele cuprinse îndeobște în formula "ten years later", prin care filmele americane înfățișează șocul schimbărilor, metamorfoze surprinzătoare ori cataclisme, vindecări miraculoase ș.a.m.d. Andrei Oișteanu nu mai este demult un "tânăr autor care promite" sau care pândește o colaborare la reviste precum Ethnologica sau Revista de Istorie și Teorie Literară, ci moderează colocvii la Grupul pentru Dialog Social cu candidați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
porți la gât. La prețuri colosale, pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de balsamuri și talismane: flacoane cu licori miraculoase, iconițe tămăduitoare din corn de inorog făcute de fapt din colț de elefant sau din canin de narval, așchii de lemn din crucea Mântuitorului în cantități suficiente să-ți poți ridica o casă cu două caturi, sau haine din "in
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de ceasloave, scrisori vechi și dagherotipuri; mecanisme perpetuum mobile cărate din bunkerul bunicului lui Vanghele; o mărgea de bufonită găsită în țeasta unei broaște râioase; mantaua străpunsă de glonț a generalului Dragalina; o întreagă apotecă plină cu balsamuri și poțiuni miraculoase; un relicvar conținând boabele Sfântului Ignatius și clavicula doctorului fără de arginți Talaleu; un vechi astrolab și diverse proteze mecanice; o fotografie reprezentând mai multe personaje dintre care unul, i se spusese, murise cu mult timp înaintea fotografierii; "un cabinet al
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
maci, urme de sânge ce duc la cine știe ce crimă petrecută în vreun ungher dosnic al acestei pustietăți. Apoi ne-am oprit pentru câteva clipe la o moară arsă, unde ne-au părăsit câțiva tovarăși de drum. Balcicul începea lângă noi, miraculos, fermecat, invizibil, dar sugerîndu-ne aroma. Automobilul meu, cu puținii pasageri rămași, s-a îndepărtat de moară, alunecând spre Cavarna minusculă. Chiar la poarta casei, transfigurată de așteptare, mă întîmpină Ioana. E supranatural când vezi pe cineva complect în voia unui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mult decât aș fi crezut, dar la urmă literele păreau etern împlîntate pe zid. Cit timp vor dura? N-am încercat oare această glumă neînsemnată numai să prelungesc importanța mea și după plecare? Căci - orgoliu pueril - am impresia că marea miraculoasă, colinele, cabanele, cerul nu sunt decât creații ale imaginației mele, și mă tem că se va dărâma totul după plecarea mea. Am urcat cu Viky pe Ciracman. Ioana n-a venit cu noi, căci o obosește cel mai mic drum
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fost în excursie cu câțiva prieteni la acea minune care poartă numele de: Cheile Bicazului. Am mers cu automobilul până la Bicazul Ardelenesc și acolo am luat un băiețaș de țăran ca să ne conducă și să ne poarte pachetele prim strâmtoarea miraculoasă, de-a lungul apei clare și sprintene, până la lacul Ghileoș, funebru, lac de plimbare parcă pentru melancolici. Băiețașul se identificase cu noi, împărțeam cu el mâncarea, îl întrebam, căci nu era pisc cât de înalt pe care el să nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de George Sand (niciodată Ioana n-a cerut vreo carte de George Sand). Era însă de ajuns să-i privești fața, spunîndu-le, ca orice interpretare ironică să devină o faptă rea. Părea o flacără, așa de fierbinte, de tremurătoare, de miraculoasă și în același timp purtând misterul stingerii apropiate. Dar se poate explica resortul declarației ei. Voia cu orice preț să salveze ceva din dezolarea în care trăise și pe care o înfăptuise singură, din atâtea iluzii în care pusese tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
camera mea. Și după ce toată ziua am petrecut-o cu Ioana (întrerupți doar de venirile și plecările grațioasei Viky, căreia îi e dor de noi pentru o clipă și apoi se duce iar pe plajă, prin apă, impregnați de atmosfera miraculoasă ce ne împresoară, de marea în perpetue transformări), schimbând împreună, amestecat cu fericire sau desperare, momente din trecut și prezent sau presupuneri pentru viitor, începe viața mea de om singur pe lume. Mai întîi merg cu Ioana la izvor să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la ridicol, dar e binefăcătoare. Am fost la Balcic și am luat pe Arabella cu noi, iar în barcă, fără jenă de ceilalți indiferentă la protestările mele, Ioana a ales pentru mine locul cel mai bun. A fost o noapte miraculoasă, pe ape, sub seninul complect, iar noi între vis și viață, confundând mirajul visului cu al realității. Am ajuns la începutul dimineții acasă. Portul Cavarnei era mai puțin pustiu de cum ne așteptasem, căci aci oamenii se scoală devreme. Pe ponton
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
grăbim. Ne așezăm la o masă în fața unei cafenele, luăm o bere și câțiva mititei, iar un țigan spintecă aerul cu o melodie tărăgănată. Cântecul lui, cu toate că e fals, căzând peste sufletele noastre în veșnică emoție, în timp ce cerul se încovoaie miraculos cu stelele strălucitoare, pare plin de nostalgie. Obosiți, spunem numai câte o vorbă, tot despre bolnavă, și suntem cu toții (Roza ne întovărășește până la colțul de unde drumul o pornește spre cîmpie) pioși, ca într-o biserică. După ce ne luăm rămas bun
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
numai cu Ioana, în călătoriile noastre nocturne spre port mai ales, dacă nu pronunțăm chiar numele lui Viky, vorbim de moarte în general, mereu ca și altădată, dar acum se simte că avem în noi o panică imediată. În noaptea miraculoasă, numai noi pe drumul pus-tiu, printre umbre, în apropierea mării prezentă în noi tot timpul, chiar când n-o vedem, discuțiile grave par la locul lor, și spunem multe gânduri pe care ziua le ascundem cit mai bine! Câteodată, aceste
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și îi delectează. Fie că este vorba de vise și vedenii, fie de întâmplări neobișnuite, oamenii sunt sensibili la așa ceva. Îi rețin mai ales aparițiile stranii, cele care anunță ceva prodigios (prodigium), un semn pre ves titor (ostentum) sau ceva miraculos (monstrum). În definitiv, oamenii gustă cu o plăcere aparte ceea ce este fără înțeles, aproape ca la teatru. Vor căuta să pună aceste apariții în relație cu voința zeilor, chiar dacă le lipsește orice dovadă clară în acest sens (II, 60). Se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o pro cură cititorului a fost pusă în legătură cu sentimentul de eliberare ce ar urma lecturii. Însă acest lucru nu explică în întregime caracterul lor captivant. „Farmecul aparte al fantomei constă mai degrabă în aceea că ea este un mirum [ceva miraculos]. Ca atare, ea exercită prin sine însăși o neobișnuită atracție asupra imaginației, trezind interesul și stârnind o vie curiozitate. Ea, această ciudățenie, ademenește prin ea însăși imaginația. Face asta nu pentru că este «ceva lung, alb» (cum a definit cineva fantoma
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
ciudățenie, ademenește prin ea însăși imaginația. Face asta nu pentru că este «ceva lung, alb» (cum a definit cineva fantoma), nici pentru că este un «suflet», sau datorită vreunui atribut pozitiv și conceptual pe care il acordă imaginația, ci pentru că este ceva miraculos, «absurd», «ce nu există», pentru că este «cu totul altul», adică ceva ce nu ține de sfera realității noastre, ci de una absolut diferită, ce stârnește un interes irepresibil în sufletul nostru.“<ref id="142">Rudolf Otto, Sacrul, ed. cit., pp.
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Rudolf Otto, sufletul omenesc se simte atras în anumite clipe de ceva „cu totul altfel“. Sau de ceea ce îi desco peră, pe neașteptate, ceva diferit cu privire la lume și propria sa viață. Întâlnește atunci ceea ce se arată în felul a „ceva miraculos, «absurd», «ce nu exist㻓. Ultimele sintagme sunt luate aici într-o altă accepțiune decât cea comună. După cum singur spune, sunt utilizate „în virtutea unei anumite analogii“, încât „oferă posibilitatea de a desemna lucrul în atenție fără al epuiza cu adevărat“<ref
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]