17,356 matches
-
pe ușa bisericii, dinăuntru încă se mai auzea corul afară se făcuse deja cald căldura aceea blândă, care anunță ploaia de primăvară, cu cerul atât de jos, că ai fi putut să-l atingi cu mâna, cu aerul plin de mirosul pământului trezit la viață și care se uită cu ochii florilor larg deschiși și genele ierbii la cer... Ochii lui erau și ei larg deschiși și păreau că se uită la oameni. Grupuri-grupuri se strecurau cumva pe lângă el, vorbeau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
asta cred că am ațipit. Fiindcă se făcea că era ziua-n amiaza mare, era cald și iarbă și alergam la izvor și apa era rece și dulce și de ce beam, de aceea mai sete mi se făcea. Și ce miros bun avea apa aceea... și când curgea, parcă ar fi cântat... chiar cânta... și mirosul ierbii, și gustul apei, și căldura, și liniștea... O să ziceți că nu se poate, dar așa era. De asta cred că ațipisem și vedeam toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cald și iarbă și alergam la izvor și apa era rece și dulce și de ce beam, de aceea mai sete mi se făcea. Și ce miros bun avea apa aceea... și când curgea, parcă ar fi cântat... chiar cânta... și mirosul ierbii, și gustul apei, și căldura, și liniștea... O să ziceți că nu se poate, dar așa era. De asta cred că ațipisem și vedeam toate în vis... Dar cânta apa... cânta... Și parcă erau voci... Chiar mă trezisem de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mă doară după aia gâtul... Când colo, ce să vezi ! Lumina nu de la foc venea, ci de sus, de undeva, iar copiii chiar că erau o mulțime... uite, coboară prin lumină, cu flori de lumină în mâini și cântă... și mirosul de acolo vine... de iarbă. De flori, de căldură și de bine... Am dat să spun și celorlalți, dar n-am reușit decât să latru... trecuse ceasul când puteam vorbi... acuma trebuia să-i trezesc pe toți să vadă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
gata, știu, nu mai plec de aici. Un copil din aceia care cântă chiar a venit lângă mine. Și cum mă uit în jur, nu-l văd decât pe el și lumina și femeia care mă mângâie și cântecul și mirosul... Ei da, nu se văd ! Dar eu știu că sunt acolo, fiindcă îi simt chiar și așa, cu ochii închiși... * Mai am puțin timp de vorbit, fiindcă doar un ceas din noaptea cea sfântă animalele și oamenii și tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ei, care se repeta de la moartea tatălui ei și părea că anunță moartea cuiva... să fi fost lumina sângerie în care asfințise soarele ca într-o mare de sânge și, într-adevăr, în aceeași clipă parcă se simți de-adevărat miros de sânge și n-au mai fost în stare să mănânce și cuvintele s-au stins fără rost pe buze și fiecare a plecat de la ospăț parcă furișându-se, afară, în întunericul care căzuse brusc, ca o piatră... "Ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să vadă daca are glasul fratelui lor... cum altfel?! Doar cine a mai văzut mort de patru zile, înviat uite-așa, de parcă s-ar fi trezit din somn: nici măcar picioarele nu-i erau înțepenite, iar ea, care se temuse de miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
vadă daca are glasul fratelui lor... cum altfel?! Doar cine a mai văzut mort de patru zile, înviat uite-așa, de parcă s-ar fi trezit din somn: nici măcar picioarele nu-i erau înțepenite, iar ea, care se temuse de miros... mirosul morții!... Nici măcar atunci nu folosiseră parfumul de nard, pentru fratele lor mort... iar acum ea, surioara ei, spărsese vasul în fața tuturor și unsese picioarele musafirului, apoi le ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așteptat, să meargă amândoi...Nu-i departe 15 stadii, o nimica toată... dar nu știu nici eu ce e... Mi se strânge inima de frică și nu știu de ce. O fi spaima Mariei, o fi fost apusul acela sângeriu și mirosul de nard și cuvintele Lui... Mai ales cuvintele Lui... Cine știe... Uite, acuma soarele-i sus... acuș or să vină acasă... De-ar da Dumnezeu să vină acasă... să-i văd teferi pe toți. Așa vine vorba "teferi" dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu gărgăuni în cap: cine a mai auzit să fie parfumată marea. Ei, da: mirosea a alge, a pește... dar asta numai parfum nu era. Ei, și! îmi spuneam fiecare cu ce-i place: pentru mine zgomotul valurilor era cântec, mirosul mării era cel mai dulce parfum, așa, dulce-amărui-sărat, de l-aș fi mâncat pe pâine de fapt, chiar te sătura, numai ce-l respirai! iar poveștile lor erau mai adevărate decât tot ce știam că-i adevărat. Unul chiar spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și a Întrebat-o: ― Spune mi, la ce te gândești, fiindcă mi se pare că ai trecut În altă lume - dacă pot spune așa? Aveți dreptate. Am făcut un pas dincolo.. peste pragul iadului și am simțit dogoarea focului și mirosul de smoală... ― Poți să-mi traduci această spusă? Este o imagine halucinantă... ― Din păcate, este una reală, domnule director, fiindcă În jurul nostru se țese un păienjeniș În care putem fi prinși oricând ca o muscă... Ca să coborâm cu picioarele pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În plus, am răspuns: „Am Înțeles! Să trăiți!”... Un camion cu prelată, sub care Își găsiseră adăpost Încă o mulțime de gradați și ofițeri - stârnind tot colbul pustiului rusesc - ne-a dus spre soare-răsare. Când a Început să se simtă miros de praf de pușcă, camionul s-a oprit. „Toată lumea jos”. Vorba ceea: „Până aici ați plătit”. Eu am fost luat În primire de un sergent cu un cap mai Înalt ca mine, care, fără altă vorbă, mi-a spus: „De
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
singur - numai să vrei - dar de la pahar nu te poți Întoarce! Asta ți-o spune Toader Toaibă, frate dragă. ― Atunci, cum de te-ai lăsat de băutură? Sau pe tine nu te ținea paharul plin, ci mai degrabă Îți plăcea mirosul de crâșmă? - l-a luat puțin la vale Petrică. ― Da’ ce voiai să zică cei din jur? „Ia te uită la aista. N-are bani nici de un țoi de rachiu. Se uită la alții ca milogu’”... Apoi fă-ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
auzul unei vești atât de senzaționale Stelian rămase fără grai. Apoi vru să ia de pe laviță "Scânteia", dar poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba lui și i-l despături sub nas, bătând cu palma hârtia cu miros de cerneală proaspătă de tipar. Pe prima pagină a "Scânteii" sărea în ochi poza mare în chenar negru a dictatorului sovietic, însoțită de un titlu scris cu litere de-o șchioapă. Deschizând ziarul său, Stelian citi fără ochelari necrologul oficial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în dinți și păși dincolo de prag, ținându-și strâns în mâini găidulca, de teamă să nu i-o smulgă cumva prin întuneric duhurile rele. Înăuntru era bine. Bordeiul n-avea decât o singură odăiță, iar aerul de acolo avea un miros de stuf prăfuit și de lut umezit de ploaie. Într-un colț era un pat acoperit cu paie și cu țoale vechi și putrezite, dar Culae se așeză direct pe jos, sprijinindu-se cu spinarea de perete. Afară ploaia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ei. Fosta cârciumă a lui Tănase avea acum o firmă nouă deasupra ușii de la intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar era mai primitor. Ticu o apucă spre dreapta și îl duse pe fratele său aproximativ la aceeași masă, unde stătuseră ultima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spirală, luminată slab din loc în loc de câte o ferestruică cu geamurile murdare. Când ajunseră la ultimul etaj, se opriră puțin ca să-și tragă sufletul și să se orienteze, apoi o luară spre dreapta, pe un coridor strâmt și întunecos, cu miros de aer umed și stătut, de-a lungul căruia se înșiruia vreo duzină de uși, mânjite cu vopsea cafenie. În fața ultimei uși, pe care se putea distinge, la lumina chioară a unui bec spânzurat în tavan, o plăcuță cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din picior. Of, doamne! suspină doamna Măgureanu, renunțând cu vădită părere de rău la plăcerea de a istorisi cum fusese cu pățania cumnatului ei. Ai ajuns să-ți fie frică și de umbra ta, Ică, puiule!... Oala astupată nu dă miros! rosti sentențios bătrânul, ridicându-și degetul arătător în aer. 6 Despre problema căsătoriei nici Felicia, nici Victor nu mai aduseră vorba după întrevederea cu soții Măgureanu. Aflând de relația lui sentimentală, Ticu obiectă în stilul său că s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
prețuim destul. S. I. P.O.2 Camera în care Dora se găsește culcată într-un pat îngust, cu gratii rabatabile, cămășoiul în care este îmbrăcată, toate sunt albe, de un alb strălucitor. Aerul are o consistență ciudată, explicabilă probabil prin mirosul puternic de dezinfectant. Camera de spital este, în mod paradoxal, animată de imaginile și sonorul prea sonor care se revarsă dintr-un televizor agățat de plafon. Pe al doilea pat din încăpere, o tânără ridicată în capul oaselor pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
căci suita a și ieșit din salon. Dora mototolește foaia inutilă care a declanșat o reacție ce numai favorabilă nu îi poate fi în ajunul intervenției. Vlăguită de inutilitatea și nocivitatea cererii ei își lasă capul pe perna al cărei miros de dezinfectant pare și mai puternic. Își simte ochii arși de lacrimi fierbinți, iar gura uscată abia o mai ajută să respire. Toată durerea s-a concentrat în efortul vital de a respira. "Dreptul fiecărui individ de a decide... Vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vă are în grijă din acest moment până ce totul va reintra în normal. Dora reușește să-și elibereze privirea de presiunea pleoapelor fierbinți. Un alt halat alb este în apropierea patului. Un parfum proaspăt care contrastează în mod plăcut cu mirosul aseptic de spital îi mângâie nările. În fine, reușește să privească chipul ce parcă plutește deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și depărtați unul de altul ! Și sprâncenele parcă ar fi încondeiate. Iar părul, coroana de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atenuat și el de anestezic. În numai câteva minute, scula iscusită a și practicat o mică incizie în tigva Dorei, care nu opune nici o rezistență, de parcă ar fi făcută dintr-o mucava a cărei transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cafea adeseori întreruptă de sonerie, dialoguri, mici dispute sau înțelegeri tacite, bârfe la adresa șefilor, a colegilor și bolnavilor, gărzile, oboseala zilnică... În vremea asta, singurătatea și incertitudinile îi bântuie pe cei care sunt sclavii nimicniciei suferințelor în paturile albe cu miros de spital. Din fericire, există calmantele care ușurează durerile și instalează liniștea totală sau aproape... Dora a înghițit pilula albastră de calmare a durerilor ca și celelalte medicamente pe care i le-a adus infirmiera, și a adormit. Este scufundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dora ! A vorbit Dora cu o vocea mică, ușor răgușită, ce pare a veni din depărtări. Victor se apleacă, îi mângâie și sărută mâinile, simte delicatețea degetelor și a pielii, dar nu recunoaște parfumul Dorei căruia i-a luat locul mirosul obsedant de spital. Se ridică și își mobilizează tot curajul. O privește. Capul strâns în bandaje albe pare cel al păpușii cu care se juca de-a doctorul fetița lor când era mică. Dar iată, păpușa deschide asupra lui privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atenția asistenta-șefă să nu te obosesc. Mâine, când te trezești, voi fi aici. Victor coboară grilajul patului, mângâie și sărută obrajii palizi. Du-te odihnește-te, vezi doar că totul este în ordine. Iată, mi-am recăpătat și simțul mirosului ! Ai un parfum atât de plăcut, de proaspăt, un parfum de brad, ori de lavandă asemănător cu cel cel al doctoriței Alindora, ca și al... Victor tresare și se redresează. "Parfum de brad ! Așa era parfumul femeii fără nume ! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]