5,217 matches
-
fi sub ocrotirea Patriarhiei Române (conform canonului creștin ortodox), darmite să gândească la Tezaurul românesc. Încât o voce a unui intelectual normal, ca a lui Serghei Golubițki, rămâne, deocamdată, o rara avis. Totuși, e un început de spargere a unanimității mitice în care trăiește încă Marea Rusie. XIV. Vă așteptăm de 22 de ani!" Ceea ce am relatat în capitolul anterior n-a fost decât începutul prelungirii țarismului în bolșevism. "Pierdută" în 1918, prin întoarcerea la matca firească a etnicității ei, Basarabia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în 1897. Și, ca simbol al răului, noul Dracula n-avea alt drum de urmat decât pe acela al țapului ispășitor. În precreștinism, rezolvarea unei crize violente care se năpustea peste o comunitate, nu se putea stopa decât la modul mitic, prin mecanismul victimei ispășitoare, ca în cazul Tebei lui Oedip. Or, comunismul, ateu fiind prin natura lui, a fost, în realitate, o formă de cădere în mitologie. Mecanismul victimei ispășitoare a fost strălucit înțeles și explicat de către René Girard aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
schimbare la față. Rezumând, toate energiile negative dezlănțuite, după un secol de demonizare a României, pe fondul mitologiei "legendei negre", s-au canalizat, răzbunător, asupra cuplului prezidențial, transformat, inevitabil, în țap ispășitor. În decembrie 1989, se ajunsese la realizarea condiției mitice toți-contra-unu, prin unu, în cazul de față, înțelegându-se cuplul prezidențial. Moartea sacrificială a țapului ispășitor s-a produs într-o zi simbolică pentru creștini: ziua de Crăciun. A fost semnul ocult care aviza că răzbunarea colectivă asupra victimei ispășitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
e imperfect, lumea pare o criptografie imensă (cum și-o imagina Schopenhauer), entitate implicând relații oculte, ermetice între părți: În chip de rune, de veacuri uitate,/ poart-o semnătură făpturile toate..." La autorul Nebănuitelor trepte cuvinte-vedete, cuvinte-semnale, cuvinte investite cu "sarcină mitică", gata să opereze emblematic, acreditează ideea (plasată într-un aforism) că "toate lucrurile" sunt misterioase, unele fără corespondențe în limbaj. Păienjenișul indispune, îndoielile proliferează, tensiunea frizează disperarea: Unde și când găsi-voi singurul cuvânt/ în cercul nopții să te-ncânt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cheamă Rudolf Steiner pledează, în modul lor, Poezia, toate Artele. PORTRETE ȘTEFAN AUGUSTIN DOINAȘ POEZIE GÂNDITOARE Aproape șase decenii de poezie! După baladismul inițial (raportabil la contactele cu "Revista Cercului litera" de la Sibiu, 1944-1945), după căutarea propriului arheu sub ceruri mitice eline (Omul cu compasul, 1966; Seminția lui Laokoon, 1967; Ipostaze, 1968), ulterior despovărându-se (întrucâtva) de mitologicale (Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, 1972; Papirus, 1974; Hesperia, 1979; Interiorul unui poem, 1990) dominantă la Ștefan Augustin Doinaș rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
conținuturile propriei sale ființe spirituale. În spațiul acestei lumi trăiesc elementele propriului său spațiu de gândire" (Orfeu și tentația realului, 1974). Expresie a unei lumi purificate, spectrale, universul lui Doinaș aliaj de memorie și prezentificare ține de mentalul unui călător mitic solitar, pornit spre Țara Făgăduinții. Logosul demiurgic (Cuvintele poetului), crede el, vizează un "timp esențial / ce scaldă pulsul unor clipe în strălucire și durată". Izbește la Doinaș intelectualizarea sistematică a emoției de unde o poezie intens gânditoare, un lyrisme à froid
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fluturi", "păunii umblă din țară-n țară", cerbul "vibrează pe culmi albastre"; plopii par niște "feștile" vibratorii, iar fructele dintr-un tablou "sunt un adio"..." Labirintul ontologic presupune căi primejdioase, greu de evitat; în Poteca, bunăoară, figurativul derivă din bestiarul mitic al lui Blaga: Numai ursul bătrân și căprioara rănită, numai șarpele vătămat, și privighetoarea fără de aripi se târăsc până acolo transfigurate și cad... O pseudo baladă, Mistrețul cu colți de argint, e piesa-etalon a unui Doinaș destins, de astădată apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un ceremonial verbal insinuant, raportabil la personajele îndurerate ale lui Eschyl dialogând pe tema destinului. Din filozofia celor vechi se păstrează doar unda vibratorie, simbolistica, modurile alegorice; frecvent, în textele stănesciene se adună, în apariții meteorice, figuri istorice și figuri mitice cu precădere helenice: Ptolemeu, Euclid, Amfion, Nemesis, Artemis, Galateea, Hypnos, Euridice, Orfeu, Dedal, Ulisse et alii. Din partituri în genul anticului encomion se constituie materia unui volum: Laus Ptolemaei; un altul se va numi semnificativ: În dulcele stil clasic. Repere
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
imagini născânde. Poetul Baaad-ului, direct, perceptiv și cerebral, trece metodic de la senzație la meditație; o demonie intensă, iscoditoare, neadormită, îl propulsează din real în ficțional. În esență, Baaad-ul său, o lume în lume, juxtapune într-o rețea de un irealism mitic transcendențe și eternități iluzorii; acolo unde ochiul lui Sadoveanu, bunăoară, se lovea de monotonie și plictis, Cezar Ivănescu, oscilând între prezentificare și trecut, propune secvențe gânditoare, imprimând actului mnemonic rezonanțe empatice. Departe de a fi un paradis pierdut, tărâmul plăsmuit
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
reacții ale unui modern anxios, sfârșesc în absurd și tensiune, în grotesc și umilități. Autorul e un centru de flux și reflux... Distanțarea de lucruri, chiar și de natură, instalarea în enigmă și iluzoriu, imersiunea în infernal și apropierea de mitic, ascensiunea spre astral și prăbușirea în eul ulcerat iată atitudini și dimensiuni contrapunctice. Balans perpetuu! Privindu-se ritmic în oglinzi interioare, narcisistul se melancolizează; revenindu-și, tinde să reziste stărilor alienante, compătimind bunăoară "tristele orgolii" ale damnatului Laforgue. "Eu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
diversificare. La maturitate, luciditatea se suprapune progresiv sugestiilor lirice. Fantastul care se imagina Poet al uriașilor (1993), cutezătorul imoderat sedus de Energia visului (1977), vitalistul care continuă să reverse Lavă (1994) caută perseverent jaloane spirituale verificate. Se angajează pe teritorii mitice, apropiindu-se de Ulysse, de Dyonissos și Apollon ori de atrăgătoarea Euridice, cărora le țin companie figuri istorice, reale, Arhimede, Seneca, amintiri din Quattrocento. Volume în ritm, grăbit, Orpheus și Zamolxis (ambele din 1988), Morena și Dilatarea timpului (din 1991
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cărora le suprapune ostentativ fabulația cvasi-argotică. Confesiune sacadată, deliberat familiară (punctată cu îngăimări, cu ăăă), micro-scenarii difluente, montaj inteligent evitând la timp aplatizarea acestea conferă discursului o tonalitate voios-teatrală, bazată pe simultaneizarea antinomiilor. Anterior, Arghezi se amuza cu laicizarea cerului mitic elin: "Apollo-i profesor de mandolină", "Hercule-i petrolist dactilograf / Și Joe însuși, farmacist de treabă..." Analog, Liviu Ioan Stoiciu pune între paranteze noimele sacrului mitologic și, concomitent, supradimensionează realități precare din perimetrul "Cantonului 284". Zeități și semizei, Apollo, Hermes, Niobe, Tantal
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a ființei care se risipește în mulțimea dorințelor", ori îndrumă spre o "eternă întoarcere". Inițiatul care va depăși obstacolele va dobândi "un sine nou" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des symboles, ed. 1982). Liviu Ioan Stoiciu preia elemente de cadru mitic, modifică ad libitum, actualizează și schițează aluziv o filozofie; se pronunță sistematic în spiritul unui umanism raționalist. "Al șaselea glas" țintește clar instalarea în "Centrul Lumii"; din vechea gândire sapiențială se preia esențialul: "A te concentra, a găsi propriul / tău
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
peiorativ de către cei din nord). Podliii se consideră etnia dominantă întrucât marele Raul cel Bătrân, pe care nimeni nu-l poate contesta, a spus în Cartea a opta din Istorii, că ei, podlii, au descălecat în Podliveț încă în timpurile mitice, aduși de pe o stea călătoare de către zeul tutelar Buru. Fără a îndrăzni să-l conteste pe Raul cel Bătrân, veții (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord) spun că legenda stelei călătoare nu este decât un basm
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
peiorativ de către cei din nord). Podlii se consideră etnia dominantă întrucât marele Raul cel Bătrân, pe care nimeni nu-l poate contesta, a spus în Cartea a opta din Istorii, că ei, podlii, au descălecat în Podliveț încă în timpurile mitice, aduși de pe o stea călătoare de către zeul tutelar Buru. Fără a îndrăzni să-l conteste pe Raul cel Bătrân, veții (sau "vații", cum sunt numiți peiorativ de către cei din nord) spun că legenda stelei călătoare nu este decât un basm
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
am putut să-mi părăsesc țara, deși am avut prilejul, dar acum îmi pare rău că nu am făcut-o. Știu că și exilul are drama lui, dar e totuși o diferență de civilizație. Nu vrem să fim civilizați. Rămînem mitici, balcanici și entropici. Tot felul de borfași s-au trezit bogați peste noap-te, securiștii s-au retras foarte ordonat în afaceri, în actualele servicii secrete sau în presă, de unde manipulează niște păpușari cu studii de complezență numiți politicieni. Partidele politice
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Ștefănești dintre Gigi Becali și Adrian Copilul Minune. Nu mai amintesc de cazurile de omoruri, înjunghieri prin crîșme ș. a. din recenta campanie electorală. Oamenii așteaptă totul de la politic. E prea multă patimă, mai ceva ca la 6 din 49. Mici, mitici, bambilici. Sunt orașe ce par să-și fi găsit la timp primarul potrivit, precum Timișoara, Sibiu, Cluj, Constanța, Brașov și multe altele. Din acest punct de vedere, și nu numai, Iașiul suferă, caută încă, caută și rămîne în urmă. Peste
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
schimba mașina. Agențiile de turism pot afișa călătorii feerice: a nu avea mijloacele de a ți le oferi nu-ți face totuși concediul nesuferit. Cu un buget mai mic, turiștii merg în altă parte, mai aproape, în locuri mai puțin mitice, fără ca acest lucru să dăuneze câtuși de puțin fericirii vacanței. Trebuie respinsă ideea blestemului legat de supraconsum: o satisfacție reală este, evident, posibilă, chiar și într-o stare de supravoltaj a nevoilor. Și dacă sentimentul de privațiune e totuși prezent
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
închisă, veșnică prizonieră, o nostalgie tulbure, nedeslușită, după faptele de odinioară ale oamenilor, fapte cărora morții însângerați de atunci ar ști să le dea un nume. Aici, pe hârtie, morții tac. Faptele s-au săvârșit altundeva și în alte vremuri, mitice, iar cuvintele ce le desemnează nu mai păstrează decât palida lor licărire. Cât de exact mai poate fi astăzi cuvântul ceremonial, exceptând ceea ce a mai rămas în el din ideea de rigoare, de ordine și de putere lumească? De fantomele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
auto-agresiv, conduite toxicomaniace, alcoolism acut și intempestiv, conduite de anorexie mentală nu fac parte din categoria „depresie”. În schimb, abordarea psihopatologică a unor astfel de pacienți demonstrează cu o regularitate constantă în ce măsură, datorită mecanismenlor de clivare (între un obiect ideal, mitic și satisfăcător în totalitate retras, în general, în zona secretă a eului și un obiect periculos, rău, persecutor, ascuns, cel mai adesea, într-un colț, gata oricând să sară asupra pacientului la cea mai mică dovadă de „slăbiciune”), de idealizare
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
care, deși visează uneori să rupă legătura cu părinții, recunoaște că nu se simte bine nici cu prietenul său atunci când rămâne câteva zile cu el, și știe că n-ar putea prelungi multă vreme această relație. Ea idealizează o soluție mitică a unei slujbe la întreprinderea tatălui său, a unui apartament unde să locuiască singură, dar totul se dovedește a fi un eșec atunci când se pune problema să reușească să-și ia carnetul de conducere, condiție prealabilă indispensabilă pentru a avea
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pentru gândirea rațională concentrată în dictonul baconian „știința este putere”. Extraordinara soluție a eliberării de constrângerile naturale s-a dovedit în timp catastrofala soluție a încarcerării în material. Empirismul a spart zăgazurile construite în jurul cunoașterii raționale de gândire în ipostazele mitice, magice sau mistice, dar s-a blocat în propriile-i limitări procedurale. Accesul la adevăr s-a făcut exclusiv prin instrument. Ce nu putea fi experimentat nu exista. Astfel, ceea ce părea la început o revoluție împotriva limitărilor în cunoaștere s-
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca esență a explicației, diferită de alte formule care i-au precedat sau succedat. Diferențele ar putea să fie doar la nivel referențial. Cogniția iluministă centrată pe rațiune, rațional și raționalitate, face parte dintr-o formulă în care regăsim cogniția mitică și pe cea magică, pe care am numi-o, la un loc, ca fiind cogniția arhetipală. Semnificantul care unește cele trei căi cognitive ține de o absență, obținută prin simplificarea excesivă, prin abstracție sau prin credință. Căile cognitive ale contingenței
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
elementele vieții. Paradigma nu doar ne amintește că datorăm inteligența cuiva de sus, adică ei, ci și produce inteligența noastră după chipul și asemănarea ambițiilor ei ordonatoare. În felul acesta se conservă rangul și dependența ce configurează ordinea naturală. Gândirea mitică este transfigurată în gândirea paradigmatică, în timp ce lumea își păstrează invariabil regulile ierarhice. Paradigma rostește adevărul, iar noi îl luăm ca atare, oricum, până la urmă paradigma va gândi pentru noi, oferindu-ne minunea întoarcerii în Eden, unde ne așteaptă vina primordială
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ca ființă cu gândire rațională și emoțională prin a doua metaforă cognitivă - sistemul - care nu-l aneantizează, ci îi conferă funcția de creator, cu puteri și raționale și emoționale, o sinteză sui-generis pe care natura umană o realizează după sinteza mitică (exclusiv supranaturală) și cea iluministă (exclusiv rațională). Pare că, în ciuda ceții metafizice (și a lui, dar mai ales a criticilor lui), Hegel a înțeles cel mai bine sensul evoluției în spirală, în fapt, fiind vorba despre putere explicativă, evoluția se
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]