5,397 matches
-
păcii se pune în termeni cu totul noi. Exploatarea fricii de războiul nuclear prezintă un dublu versant: oare în cazul unui nou război mondial, nu trebuie să sperăm mai degrabă prăbușirea imperialismului decât să ne temem de moartea civilizației? Denunțând monopolul atomic american, comuniștii înființează Mișcarea pentru Pace, organizație de masă* de anvergură mondială, bine încadrată de sovietici, dar în cadrul căreia francezii ocupă un loc important: savantul atomist și comunistul Frîdîric Joliot-Curie este unul din liderii cei mai importanți ai Mișcării
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cu o grevă genrală de trei săptămâni. La sfârșitul lunii mai, acordurile de la Grenelle duc la măriri salariale, iar stânga e marginalizată în cursul alegerilor legislative din iunie. Dacă reactivează pasiunea revoluției* și a anticapitalismului*, Mai 1968 privează PCF de monopolul de reprezentare a polului revoluționar în ansamblul câmpului politic și societal, revendicat acum de stângism*. Punând accentul pe libertățile individuale și pe libertatea moravurilor, o parte a mișcării adresează critici din ce în ce mai radicale PCF și modelului său, URSS*. Neînțelegând evoluția antiautoritară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
chiar din aventurieri. Nou-veniții, care alcătuiesc marile batalioane, sunt, în majoritatea lor, țărani - mujici -, fie angajați de curând în uzinele de armament, fie soldați de garnizoană gata să facă totul ca să evite trimiterea pe front. în timp ce statul deține în principiu monopolul forței armate, acest partid al plebei devine, încă din vara lui 1917, un partid-miliție, bolșevicii* organizându-și propria forță armată, privativă - Garda Roșie -, formată din soldați revoltați sau din dezertori și civili înarmați. începând chiar din iunie 1917, Lenin se
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al sacrificiului. Dar fermenții totalitarismului* dospesc deja în această masă: extremismul ideologiei, exaltarea fidelității față de conducător și partidul său, legitimarea violenței și a războiului civil*, respingerea democrației pluraliste, lipsa unei înrădăcinări în societatea civilă*. și, în plus, această afirmare a monopolului legitimității revoluționare care vrea ca partidul să-și plaseze sub dominația-i totală sovietele, sindicatele, clasa muncitoare și întreaga societate. De la partidul extremist de mase la partidul-stat totalitar Cucerind puterea, la 7 noiembrie 1917, Lenin modifică, volens nolens, natura Partidului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
posturile conducătoare ale statului. Această formă de putere inedită este simbolizată de Consiliul Comisarilor Poporului sau Sovnarkom, Lenin fiind președintele acestuia și, în același timp, șeful partidului. Partidul extremist de opoziție devine un partid-stat: partid unic care aspiră să dețină monopolurile politicii, ideologiei și economiei* și să înlocuiască atât statul, cât și societatea. Nici unul dintre succesorii și emulii lui Lenin - Stalin, Hrușciov*, Brejnev* începând din 1977, Andropov, dar și Mao*, Castro*, Kim Ir Sen* - nu se va abate de la acest principiu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încă din 1918*, Lenin* impune ca partidul bolșevic „social-democrat*” să se transforme în „partid comunist”, definit ca „forța conducătoare esențială în sistemul dictaturii proletariatului”. într-adevăr, PCUS este un partid-stat*, o organizație privată care a pus mâna nu doar pe monopolul deciziei politice, ci și pe aparatul de stat, excluzând toate celelalte forțe politice. în voința sa de control și de totală dominare a societății, PCUS și-a însușit și monopolul proprietății bogățiilor existente și al distribuției bunurilor materiale. în sfârșit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o organizație privată care a pus mâna nu doar pe monopolul deciziei politice, ci și pe aparatul de stat, excluzând toate celelalte forțe politice. în voința sa de control și de totală dominare a societății, PCUS și-a însușit și monopolul proprietății bogățiilor existente și al distribuției bunurilor materiale. în sfârșit, el dispune de monopolul creării și difuzării ideilor și culturii. Concentrează toate puterile și funcționează potrivit principiului centralismului democratic, adică al unei supuneri cvasi-militare a treptelor inferioare față de treptele superioare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și pe aparatul de stat, excluzând toate celelalte forțe politice. în voința sa de control și de totală dominare a societății, PCUS și-a însușit și monopolul proprietății bogățiilor existente și al distribuției bunurilor materiale. în sfârșit, el dispune de monopolul creării și difuzării ideilor și culturii. Concentrează toate puterile și funcționează potrivit principiului centralismului democratic, adică al unei supuneri cvasi-militare a treptelor inferioare față de treptele superioare. PCUS influențează în mod decisiv și structurile internaționale pe care le-a înființat pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Mao încurajează și apoi impune, printr-o directivă din 27 aprilie 1957, o mișcare de rectificare a partidului de un gen nou: prin critica externă. După câteva săptămâni de prudență, se produce explozia. Reprezentanții micilor partide democratice încă autorizate atacă monopolul puterii comuniste. Universitățile fierb și incidente grave izbucnesc în unele uzine, în timp ce se dezvoltă o criză rurală. Mai ales, discordia din grupul conducător* tinde să se răspândească în provincii, cu atât mai mult cu cât numeroși intelectuali și unele cadre
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
atât de criminal și pentru a-și oferi mijloacele politice de a relansa reforma economică și deschiderea spre exterior. Oricât de atroce a fost, masacrul din iunie 1989 a permis, paradoxal, extraordinarele mutații care au urmat, garantându-i PCC menținerea monopolului politic. Ca și cea de-a doua Primăvară, dar într-o măsură mai mare, a treia Primăvară de la Beijing nu va fi fost, așadar, inutilă. PRIMĂVARA DE LA PRAGA „Primăvara cehoslovacă” reprezintă, cu douăzeci de ani înainte de perestroika lui M. Gorbaciov
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1956 (momente cruciale) REVOLUȚIA DE CATIFEA → 1988-1991 (momente cruciale) REVOLUȚIONARII RUȘI Rusia țaristă de la mijlocul secolului al XIX-lea este una dintre ultimele țări feudale ale spațiului european. Regimul său absolutist și patrimonial este dominat de un autocrat care deține monopolurile puterii politice, a unei părți a resurselor economice și a informării publice - garantate de o strictă cenzură -, care este șeful unei aristocrații servile numite după bunul său plac, și de Biserica ortodoxă. Societatea este alcătuită în principal de țărănime, în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unor grupuri care dispun de o libertate de opinie și de mișcare și care văd această libertate recunoscută și garantată în cadrul unui stat de drept. Cele două abordări se mai înșală cu privire la logica ce animă partidul-stat: revendicând spre propriul profit monopolul proclamării adevărului și pe cel al structurării raporturilor sociale, el nu suportă ca indivizi și grupuri să înnoade între ele relații orizontale și să rivalizeze cu supremația lui. Astfel, acordurile impuse de Solidarność* puterii comuniste în Polonia, în anii 1980
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pentru a obține de la parlament votarea legilor sociale, păstrându-și în același timp autonomia de acțiune. Cel de-al doilea model, apropiat de trade-unionism, este gomperismul, de la numele sindicalistului american Samuel Gompers, care caută să instaureze în fiecare ramură un monopol la angajare prin deținerea obligatorie a carnetului de sindicalist, în scopul asigurării unui salariu maxim și garantarea muncii, recunoscute prin contracte colective. în social-democrația* de tip germanic, mișcarea sindicală ia în sarcina sa revendicările sociale, iar Partidul Socialist se ocupă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
i se opune lui Lenin după 7 noiembrie 1917: „în afară de un guvern de coaliție [cu ceilalți socialiști], nu există decât o singură cale pentru a păstra un guvern strict bolșevic: teroarea politică”. Teroarea este condiția necesară pentru dictatura proletariatului, pentru monopolul puterii comuniștilor și pentru voința lor de a supune întreaga societate. în realitate, nici un regim totalitar nu s-a putut menține fără această teroare, de mai mică sau mai mare intensitate. De îndată de Gorbaciov* a anunțat că URSS nu
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
recurente, împărtășite atât de regimurile de tip fascist, cât și de regimurile de tip sovietic: un partid* unic, de masă, condus de un lider carismatic, o ideologie* globalizantă și coercitivă, o teroare* polițienească sistematică, un control strict al economiei*, un monopol al instrumentelor de violență fizică, în sfârșit, o tutelă absolută asupra tuturor mijloacelor de propagandă* și de comunicare. Franța este, totuși, țara în care introducerea conceptului de „totalitarism” în dezbaterea publică se dovedește cea mai târzie și, totodată, cea mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
leninistă a revoluției ruse, regimurile comuniste poststaliniste și fascismul italian. Pare, în primul rând, indispensabil să repatriem regimul bolșevic în teritoriul totalitarismului. Teoria partidului revoluționar, elaborată încă din 1902 de către Lenin, conferă unei elite restrânse de „revoluționari de profesie” un monopol comun al proclamării adevărului și al reprezentării proletariatului, care o autorizează să enunțe scopurile ultime ale evoluției istoriei și să revendice în beneficiul său conducerea supremă a construirii noii societăți. Se instalează o logică strict ideologică, lămurind aversiunea absolută pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ba chiar i se acordă o anumită autonomie în sfera privată. și totuși nu are loc o „detotalitarizare” semnificativă, ci s-a trecut de la un totalitarism de mare intensitate - care și-a dezvoltat la maximum dorința de dominație totală prin intermediul monopolurilor sale politice, economice și culturale și prin teroare - la un totalitarism de mică intensitate, în care această dorință este atenuată. După cum subliniază Claude Lefort, nu e zdruncinată serios „matricea simbolică” din străfundul comunismului sovietic, care cere ca societatea să fie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
oficial. Această schimbare mărturisește despre trecerea la o cultură a exemplarității. Recunoașterea lor de către putere traduce misiunea care le revine în calitate de avangardă. Primindu-și legitimitatea exclusiv din partea puterii, aceste elite profită de funcția de distribuție a unui stat care deține monopolul proprietății și gestionează penuria. în acest context, accesul la bunuri este mai important decât posesia lor. Astfel, elitele sovietice nu constituie o categorie de deținători, bunurile de care se bucură fiind provizorii, depinzând de funcția lor pe linie profesională și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de profitul pur de pe piața respectivă) are ca rezultat pe termen lung reducerea profitului până la valoarea zero, firma ce activează într-un mediu caracterizat de concurență imperfectă are posibilitatea de a realiza una din următoarele categorii de profit: profit de monopol, ca urmare a posibilităților de a impune pe piață cantitățile oferite și prețurile de vânzare; profit de monopson, rezultat din capacitatea firmei monopsoniste de a dicta prețurile de achiziționare a resurselor. În încercarea de a explica și chiar prevedea comportamentul
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
unele din prezumțiile prea restrictive ale teoriei neoclasice. Astfel, J. Robinson în Marea Britanie și E.H. Chamberlin în Statele Unite au abandonat ipoteza concurenței perfecte și au analizat, independent unul de altul și aproape simultan, comportamentul firmei monopoliste și, respectiv, concurența monopolistă. Monopolul are posibilitatea de a obține un supraprofit peste cel normal, denumit profit de monopol, și este protejat de un număr de bariere de intrare pe piață. Optimul monopolului se realizează în condițiile în care costul său marginal este egal cu
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
E.H. Chamberlin în Statele Unite au abandonat ipoteza concurenței perfecte și au analizat, independent unul de altul și aproape simultan, comportamentul firmei monopoliste și, respectiv, concurența monopolistă. Monopolul are posibilitatea de a obține un supraprofit peste cel normal, denumit profit de monopol, și este protejat de un număr de bariere de intrare pe piață. Optimul monopolului se realizează în condițiile în care costul său marginal este egal cu venitul marginal, venit care depinde de funcția cererii pe piață. Concurența monopolistă se desfășoară
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
de altul și aproape simultan, comportamentul firmei monopoliste și, respectiv, concurența monopolistă. Monopolul are posibilitatea de a obține un supraprofit peste cel normal, denumit profit de monopol, și este protejat de un număr de bariere de intrare pe piață. Optimul monopolului se realizează în condițiile în care costul său marginal este egal cu venitul marginal, venit care depinde de funcția cererii pe piață. Concurența monopolistă se desfășoară între firme care vin cu produse diferențiate pe o piață pe care accesul este
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
din variabile. Astfel, de exemplu: în condiții de concurență perfectă, în cazul în care cererea pe piață crește (descrește), prețul pietei va înregistra o evoluție în același sens, determinând întreprinderea să lărgească (diminueze) volumul producției; în condiții de concurență imperfectă (monopol), o creștere a costurilor (ca urmare a creșterii prețului uneia sau mai multor resurse) are drept rezultat, conform modelului neoclasic, o creștere a prețului de către întreprinzătorul monopolist. El va fi silit însă să reducă volumul producției în conformitate cu cantitatea de marfă
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Lenin 6 și adepții săi, în special Buharin 7, identificau direct cu capitalismul cu imperialismul. Imperialismul este același lucru cu capitalismul - stadiul de dezvoltare monopolistă. După Lenin, „imperialismul este capitalismul în faza de dezvoltare în care s-a instaurat dominația monopolurilor și a capitalului financiar; în care exportul de capital a dobândit o importanță foarte mare; în care a început diviziunea lumii între câteva mari trusturi internaționale; în care împărțirea tuturor teritoriilor lumii între marii capitaliști a fost încheiată”8. În
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Aden la est spre Belucistan... Marea Britanie nu a dorit niciodată posesiuni teritoriale... Dezvoltarea navigației pe Volga și construcția căii ferate transcaspice au oferit Rusiei controlul celei mai mari părți a comerțului din nordul Persiei. Dar armele comerciale ale Rusiei sunt monopolul și prohibiția. Ea a interzis construcția de căi ferate pe teritoriul persan și s-a opus, în general, măsurilor care ar fi condus la refacerea țării 19. Numai „rivalitatea comercială și politică a Marii Britanii” părea să oprească atragerea completă a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]