5,311 matches
-
Iluzia e de scurtă durată. Nici una din întâmplările prin care trece nu arată c-ar exista vreo șansă de a triumfa. Nici un aliat, nici o undă de speranță, nici un semn pozitiv nu răzbat dinspre umanitatea stridentă a orașului decăzut. Înconjurat de monștri, asediat de răufăcători, tentat de femei primejdioase, Marlowe ilustrează, în fiecare dintre aventurile sale, ipostaza cavalerului neprihănit luptând cu fiara urât mirositoare ce-și regenerează la infinit capetele otrăvite. Atitudinea detectivului față de aceste fenomene e activ-pasivă. Spre deosebire de „investigatorii privați” ai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu datele sale ar fi meritat-o din plin. Îndrăgostit nebunește de Velma, Moose iese din închisoare cu obsesia de a-și regăsi iubirea. Acest King Kong înamorat de o statuetă de porțelan nu are, însă, și delicatețea comportamentală a monstrului din film. Chandler a pus în lumină o singură dimensiune a personajului: brutalitatea animalică născută dintr-o forță fizică herculeană. Iubirea pentru Velma e prezentată mai degrabă ca un tăvălug decât ca un sentiment uman. Marea problemă a personajului este
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
convinsese pe Brunette să-i trimită un mesaj prin care îl invita să-l viziteze. Întâlnirea dintre Velma și Moose e scurtă și violentă. Prinsă în capcană, Velma descarcă cinci gloanțe în fostul ei iubit. În aceeași seară, Moose Malloy, monstrul cu forță de gigant, moare. De vreme ce fusese trădat de Velma, nu mai avea nici un motiv să trăiască. Din acest moment, explicațiile încep să curgă, misterele se destramă, iar personajele redevin ceea ce au fost întotdeauna: Velma, o obsedată de glorie și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Helen Grayle se prăbușește din lumea iluzorie în care se refugiase, redevenind o Velma oarecare - cântăreața obscură dintr-un bar obscur. Puterea de seducție a „micii Velma” trebuie să fi fost remarcabilă de vreme ce între victimele ei se numără și un monstru primitiv precum Moose Malloy, și un individ al cărui rafinament e subliniat de autor, precum Lindsay Marriott, și un bărbat deja bătrân, experimentat și bogat, cum e Lewin Grayle. Nu poate fi omis de pe listă nici Marlowe, victimă aproape sigură
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
n-o cunoaște nimeni, ar putea ajunge la închisoare, nu-i așa? Derace Kingsley nu face un secret din faptul că-i pasă mai mult de propria piele decât de cea a soției. Dar asta nu-l transformă într-un monstru: în împrejurările date, comportamentul lui e mai mult decât decent. Chiar dacă, ulterior, aflăm că, la rându-i, este amantul secretarei, Adrienne Fromsett, cititorul nu se transformă automat într-un suporter al soției dispărute. Dimpotrivă. Cu fiecare nouă destăinuire, Crystal ne
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ezită, se scufundă din nou. Acel ceva părea să semene foarte mult cu un braț de om. ș...ț Obiectul se mai răsuci o dată și un braț flutură deasupra apei, iar brațul se continuă cu o mână umflată, mâna unui monstru. Apoi a apărut fața. O masă alb-cenușie de materie umflată fără trăsături, fără ochi, fără gură. O gaură de aluat cenușiu, un coșmar cu păr uman în el. Un colier greu, verde, pe jumătate încopciat, făcut din pietre mari neșlefuite
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
psihopați pe bandă rulantă. În doar câțiva ani, clinicile fuseseră golite de suferinzii tradiționali (de ei s-a ocupat o întreagă literatură realist-naturalistă, de la Charlotte Brontë la Dickens și de la Dostoievski la Zola). Visătorul neînțeles, lunaticul, „femeia nebună din pod”, monstrul ivit din combinațiile nesănătoase de sânge aparțin lumii tradiționale, epuizată de propria lipsă de imaginație. Universul doctorului Bonsentir e un Eden aseptic, o grădină a splendorilor de suprafață, dar și al subteranelor în care bogătașii „pot să-și stocheze partea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un port în care acostează doar suferinzii psihic, ci și un adăpost pentru mârșăviile neștiute ale lumii. Marlowe intuiește corect că forța unui om ca Bonsentir nu provine doar din puterea „acelor și a pilulelor”, ci și din complicitatea cu monștrii lumii interlope. În gamă minoră, aproape parodică, locul amintește de bolgiile dantești, populate de personaje deșucheate, într-o panoramă în care umorul sardonic și grotescul agresiv sunt produse de imaginația unui doctor el însuși demn să figureze pe lista pacienților
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
oare acest lucru din cauză că subiecții care recurg la întoarcerea către propria persoană au pulsiuni agresive anormal dezvoltate, negăsind decât un astfel de mijloc pentru a le stăvili? Hesnard (1949) refuză această explicație. În opinia lui, nu este vorba despre niște monștri, ci despre „inocenți, deformați de o etică personală sadică. Asupra lor, mai mult decât asupra altora, s-a exercitat în mod primejdios presiunea interdicției”. Aceasta este „frâna lor morală”, anormal de puternică. Ei prezintă o „hipermorală morbidă”, o „etică absurdă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o structură diferită față de majoritatea scrierilor de acest gen, prin refuzul informațiilor livrești, extrase din ghiduri. Predomină spontaneitatea comunicării impresiilor directe, chiar și atunci când autoarea se află în fața castelului lui Walter Scott, a catedralei din Glasgow sau când relatează legenda monstrului din Loch Ness. Ceea ce nu exclude, dimpotrivă, notarea unor amănunte picante (despre viața cotidiană, despre obiceiuri, despre localuri de petrecere), cu implicații semnificative asupra întregii narațiuni. Al doilea volum, Poezii, e tipărit după un sfert de veac, în 1970. Viziunea
CABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285980_a_287309]
-
pentru pacea țării! Și pentru pacea lumii, totul! Cum înțelege, însă, poetul să concretizeze această chemare? Prin două aspecte sentimentale, pe care la exploatează la modul abstract și general - iubirea și ura: De știi iubi cum se cuvine Tu sfarmă monștrilor complotul! Dă totul pentru slava țării! Și pentru pacea lumii totul. Și De știi urî cum se cuvine Tu sfarmă... O simplă rimare, prin care poetul credea că poate comunica un sentiment autentic! Dar vorbele vagi, inexpresive, nu pot crea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mai categoric avea să se exprime Nicolas Bourbon: „Până acum noi am trăit ca niște orbi. Noi n-avem în minte decât silogisme întortocheate, sofisme de tot felul, prostii anoste, vorbe goale, fumuri și nebunii. Dar acum au căzut acești monștrii și, pe căi minunate, adevărul s-a coborât din nou pe pământ”. Desigur, o judecată corectă a fenomenului ne va îndreptății să așezăm unele afirmații categorice pe seama entuziasmului acelora care deveniseră cei mai cunoscuți adepți ai filosofilor Antichității. Important rămâne
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
să se elibereze de stresul cotidian și, în final, să evite refularea micilor frustrări. Ele aduc răspunsuri la evenimentele recente. Vizează preocupările de moment și ignoră impresiile puternice trăite în ziua respectivă. De exemplu, dacă cineva visează o crimă sau monștri atunci când a adormit imediat după vizionarea unui film de groază, visul trebuie considerat ca o reacție emoțională (frică, teroare) la stimul (filmul). Nu are rost să se caute semnificații ascunse atunci când se interpretează un astfel de vis. În același mod
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în expresiile curente, coșmarul se articulează în jurul viziunilor de infern și al situațiilor dramatice. La copil, coșmarul este cel care revelează temerile ce îl copleșesc. Poate fi urmarea citirii unei cărți sau a vizionării unui film care a genera angoase (monștri, scene violente etc.).Prin funcția de eliminare a stresului, coșmarul disipă emoțiile negative de peste zi. Posedă, în această măsură, un caracter sănătos, deoarece permite identificarea temerilor și exteriorizarea lor. Dacă angoasele nu au alte cauze, lucrurile se vor opri aici
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se teme de ceea poate să facă. Are un sentiment puternic de culpabilitate sau o stimă de sine scăzută. Sau are gânduri reprobabile, scandaloase, cel puțin pentru supraeu, adică pentru conștiința morală. Un asemenea subiect se percepe adesea ca un monstru. Luptă cu un anumit aspect al personalității sale. În schimb, dacă nu «iese» nimic, este vorba despre eforturi inutile, de sacrificii sterile. Pentru o interpretare mai subtilă a sensului elementului născut, cititorul este invitat să se raporteze la cuvintele corespunzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
trebuie să stabilim care sunt agenții agresori, natura agresiunii și modalitățile acesteia de acțiune. Agresorii pot fi cunoscuți sau necunoscuți. Dacă sunt identificabili în vis, aceasta înseamnă că periculozitatea situației este deja parțial recunoscută (vezi cuvintele corespunzătoare; de exemplu: tată, monstru, demon, vampir, lup etc.). Dacă este vorba despre cineva necunoscut (vezi Străin), e bine să se acorde importanță tuturor detaliilor: vârstă, culoarea părului, numărul de agresori, un bărbat, o femeie etc. și să vă raportați la cuvintele corespunzătoare. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
la care poate găsi sfaturi și alinare. Dacă dinozaurul este agresiv, atunci sugerează frica de a îmbătrâni sau reaua-voință a celor mai în vârstă. Dragon Dragonul este, în legende și basme, paznicul comorii. Este adesea terifiant și încarnează, prin excelență, monstrul ce trebuie învins de viteaz, prinț sau erou. În vis, simbolizează supunerea față de o autoritate implacabilă (limbajul alegoric utilizează termenul «dragon» pentru a evoca tiranul) sau obstacolul major ce se ridică împotriva celui ce visează, împiedicându-l să își atingă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Prezența ei în vis pune adesea accentul pe relația cu mama, personaj central al existenței. În psihologie, marea este și simbolul inconștientului, al profunzimilor psihicului. Ea ascunde comorile cele mai prețioase (corali, petrol, perle), dar și pericolele cele mai mari (monștri marini, sirene). Indică în același timp interesul de a explora inconștientul și riscul unei asemenea aventuri. Ea este, mai mult decât orice alt element, expresia emoțiilor. Când staționară, când agitată de valuri uriașe, marea exprimă atât calmul, cât și furia
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
astupe nasul cu mâinile, Într-atât ceea ce se scurgea din trupul său a infectat și țarina. FINAL PASAJ RETRAS Ca „ucenic al lui Ioan”, Papias nu poate decât să preia, hiperbolizând, versiunea tendențioasă a maestrului. Iuda apare ca un adevărat monstru, a cărui moarte va intoxica Întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pus accentul pe căința sinceră a personajului. Din lectura intertextuală și intratextuală a mărturiilor aș
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
al speciei, acela cu conținut fantastic. În b. fantastică, într-un prim stadiu, se dezvoltă teme legate de nesocotirea unor interdicții și consecințele ei nefaste. Odată cu apariția unei atitudini eroice în fața forțelor naturii, aici apar confruntări eroice. De la conflictele cu monștrii s-au putut dezvolta în text conflicte sociale sau naționale, în cântecele vitejești, haiducești sau istorice. Gândirea mitică odată depășită, din primul strat au luat naștere b. nuvelistice, fie prin evoluția de la fantastic spre real, fie prin înscrierea unor teme
BALADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
lui Îl Împinge la acte de imoralitate, la suicid sau la crimă. Toate cele trei tipuri prezentate mai sus sunt stigmatizate fizic, pentru a se sublinia amoralitatea lor. Acestea sunt personaje „la vedere”, care circulă prin cetate sub diferite Înfățișări: monstrul, bufonul, clovnul, cerșetorul, infirmul, prostituata, etc. Începând Însă din secolul al XIX-lea imagologia nebunului se schimbă odată cu „medicalizarea” nebuniei. dă Nebunul ca bolnav psihic este ultima formă imagologică a nebuniei. Medicalizarea nebuniei și transformarea ei În boală psihică, va
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
tatălui vitreg de a o viola. Este violată. Reușește să scape [,,el s-a dus la baie”], fuge la mama care lucra în schimb de noapte la o țesătorie pe strada Panduri. Până la urmă, mama reușește să mușamalizeze totul, împotriva ,,monstrului” neluându-se nici o măsură. Peste o anumită perioadă are loc o a doua tentativă de viol asupra inculpatei. De data aceasta, inculpata nu o mai informează pe mamă, considerând un asemenea demers ca fiind inutil [bazându-se pe atitudinea detașată
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
scria cu siguranță: ei, și? Te implici sau nu, proporția răului nu se modifică ... Sufăr că am suferit? Caligrafiază de mii de ori și ce dacă? Banalizează prin repetare întrebarea aceasta ce nu așteaptă nici un răspuns. Scrie numele sentimentelor, trăirilor, monștrilor care te-au chinuit cel mai des: moarte, frică, lehamite, greață... La noi convalescența este infinit mai lungă și mai dureroasă decât boala și n-ar fi exclus să facă parte din tine, să-ți dicteze mișcările, ba chiar să
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
în noi chiuim în mine părăsite.” Entități însingurate, trăind între ziduri opace. Cartea este un amplu poem continuu, alcătuit din secvențe care proiectează trecerea noastră efemer-întunecată pe o zare cenușie, îndurerată. Poetul C., descoperit „dincolo de masca actorului și dincolo de destinul monstrului sacru”, a fost „o conștiință chinuită și creatoare prin timp, o conștiință contemporană. Celălalt ochi, cel treaz, al poeziei și artei, îl ține pe Toma Caragiu etern neodihnit printre noi” (Ana Blandiana). SCRIERI: Poeme și alte confesiuni, îngr. și pref.
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
păru că a pornit din loc. Chiar în acea clipă, din noapte, se iscară umbre. - Funiile ! răcni năprasnic, de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de grinda pe care se zbătea felinarul. Sprinteni, oamenii legară șfacurile. înotând ca niște monștri scufundați, copacii porniră către mal. Șuvoiul se limpezi iar opustul venea cu scrâșnete la loc. Apele băteau năvalnic dar cu puteri slăbite. Prinși între plavii, prin spumă se apropiau din nou copaci. Bulboanele îi roteau în loc și-i slobozeau drept
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]