19,458 matches
-
rămas văduvă, să treacă firesc din livadă printre morminte, cel mai adesea cu un buchet de flori În mână pe care le ducea la mormântul lui Reiner. La Început am crezut că totul nu era decât un omagiu adus soțului mort și că acest lucru Întărea În oraș imaginea sa de văduvă neconsolată. Eu, Însă, știu că pelerinajul ei era un exercițiu de trecere „dincolo” despre care nu vorbea nici măcar cu mine, tot mai des prezentă În casa din livadă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aruncat-o cât colo. Petru și toți ai lui atâta știu: În loc să-ți spună ceva În două cuvinte, te trimit la bibliotecă. Nu mă miră că mai toate colegele lui sunt nemăritate. Toate sunt parcă logodite cu scriitori sau filosofi morți și pun aceleași Întrebări: ai citit? ai văzut? ai ascultat? ai publicat? Și totuși, „Thalassa”, „Thalassa” Înseamnă ceva. Până la urmă Xenofon. Iată ce scrie el spre știința mea și a tuturor neștiutorilor: „Fiindcă zgomotul creștea din ce În ce, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vremuri când femeile mai credeau În ceva. Tovarășa Lucreția Cristea, de exemplu, fiică de ilegalist, În partid. Doamna Irina Stein În puterile curative ale oțetului de mere. Mirela Strâmbu În rostopască. Sanda Tertulian În Dumnezeu. Elly Cazan În soțul ei, mort În Siberia. Ingrid Vlahovici În Laczi Kutassy, fotbalist elegant, dar cam curvaș, după spusele ei. Dumitra Rațiu În semne. Salvia Dănilă În lungimea propriilor sale picioare. Tamara Urdă În cincinalul În patru ani și jumătate. Dana Răduță În promisiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu se Întâmplă deloc. Asta nu le dă dreptul să folosească după plac bunurile celor În viață În lipsa lor. Indignarea lui Gheretă crește văzând cu ochii. Păi, nici nu le folosesc, zise Zegrea, ci ei sunt folosiți. Se vând bine Morți? Gheretă Își făcu cruce. Mai ales. Doamne apără și păzește, bâigui Gheretă. Horacsek nu mai Înțelegea nimic. Adică nu știa unde Începe și unde sfârșește jocul ăsta. Era nedormit de două zile. Abia se Întorsese de la Nireghyhaza, unde Își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un porc vrednic, zise doamna Ster, vădit impresionată de muntele de carne. 280 kilom fix, decretă domnul Húsvágó. Mai mult și dechit Karcsi și dechit Bózó, chiar dacă fost mai tiner. Cred că dache dat muncare la el și chind fost mort, munca și atunci, dragul de el, preciza domnul Húsvágó. O tușă finală la un portret cum nu se poate mai exact al numitului Cöcöke, porc din rasa York, decedat În condiții normale la locuința sa din strada Vasile Lucaciu, fostă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca tablourile pictorilor din Școala de la Baia Mare. Chiar și tăcerile aveau, prin urmare, formă plastică. Semănau când cu o stradă din Centrul Vechi al orașului, când cu un peisaj din Teceu sau cu atelierul unui pictor, când cu o natură moartă. Cu totul surprinzătoare era imaginea unui deal roșu ca un mușchi de vită așezat pe zăpadă, pictat de Ziffer. Cu un deal ca ăsta va Începe primul meu film, anunță solemn Grațian. De unde iei tu atâta roșu? Întrebă Violeta. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
turnă un pahar de vin roșu și Închină În memoria soldaților căzuți la Păuliș. Muriseră tineri, dar aveau un monument de care puteau fi mândri și pe care oricine și l-ar dori, chiar dacă nu oricine poate fi erou, adică mort. Ca la Revoluție. Ce-ar fi dacă toți eroii Revoluției ar fi fost morți? Cine ar mai fi primit certificat de revoluționar? Revoluția, i-a spus odată Dionisie Precup, e Diploma de maturitate a națiunii române! Un fel de bacalaureat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu am găsit pentru un „Revelion cu vânzare”. După cum scrie la ziar. Cum ai spus? Brândușă văzuse și auzise multe În viața lui, mergea prin talciocuri mai des decât la biserică, dar așa ceva... Și ce se vinde, mă Gheretă? Pictori morți, zice domnul Zegrea, farmacistul, care se pricepe la de-astea că e farmacist doar, sunt mai scumpi decât ăi vii, după cum reiese și dintr-un vers pe care dom' Zegrea ni-l mai recită din când În când, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se pricepe la de-astea că e farmacist doar, sunt mai scumpi decât ăi vii, după cum reiese și dintr-un vers pe care dom' Zegrea ni-l mai recită din când În când, și care sună cam așa: Ca păsările, mort voi cântări mai greu decât viu... Puneți „costă” În loc de „cântări” și versul are Înțeles. Păi, știi de ce? Nu. Pentru că o pasăre moartă nu mai poate cânta. Pe ele cântatul le face ușoare și le ajută să zboare. La fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care dom' Zegrea ni-l mai recită din când În când, și care sună cam așa: Ca păsările, mort voi cântări mai greu decât viu... Puneți „costă” În loc de „cântări” și versul are Înțeles. Păi, știi de ce? Nu. Pentru că o pasăre moartă nu mai poate cânta. Pe ele cântatul le face ușoare și le ajută să zboare. La fel și cu pictorii. Moartea, Sebastiane, orice s-ar spune, dă greutate... Cui? dom' Brândușă ? La toate. Și nouă? Da, numai că nu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se poate de firesc, domnul Brândușă. În această privință, părerile celor din jur erau Împărțite. Așteptând ca lumea să se decidă, Brândușă făcu un anunț important: șampănii, vin roșu, icre, brânzuri franțuzești, fursecuri și alte chestii, În cinstea domnilor artiști, morți toți, dacă bine am Înțeles... Și de vânzare! Ce texte bagă barosanul, remarcă unul din cei patru tineri trash, În trecere pe acolo. Băiat de băiat, se vede de la o poștă. Șampanie și caviar. Și ce țoale. Arată ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
știți, zise Brândușă trăgând cu ochiul spre locul În care se găsea Iolanda. Da' să te cultivi, cum se zice, În anumite cercuri, e mai greu... Așa că, iată-mă! Pe deasupra și cu ceva ofrande pe altarul artei și al pictorilor morți, Dumnezeu să-i hodinească acolo, În picturile lor, chiar dacă nu seamănă a morminte, că n-au cruci și nici nu-s de marmură... Asta cam așa e, recunoscu Petru, dintr-o dată bine dispus. Vă interesează pictura? Bineînțeles că mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu se putea lăuda cu o poziție prea comodă. După discursul Eleonorei, se trezi cu un picior bine proptit În noul an, și cu celălalt Înnămolit În 1986. Dacă nu ar fi fost destul de Înalt, ar fi fost un om mort. În plus, din amonte, venea peste el un șuvoi de șoapte care treceau prin mai multe limbi europene de mică sau mare circulație, pentru a se opri apoi În lutul bine frământat al unor gemete Întunecate precum ceramica de Cucuteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
al acestei limbi, preda chiar franceză cu un petit accent belge, cu toate că aproape nimeni nu-l asculta dar, cel puțin, puteai vedea că limba vorbită În filmele franțuzești exista cu adevărat, iar profa de engleză era o tipă de gașcă, moartă după Janis Joplin, Jimi Hendrix, Pink Floyd și Leonard Cohen din care ascultau de fiecare dată ceva la orele de engleză și de dirigenție. Tot ea le vorbea despre Woodstock și Monterey, despre Faulkner, Scott Fitzgerald și Hemingway. Nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șahul? Poate un joc nou, necunoscut Încă. Marta nu știa să joace, deci nu se punea, iar Flavius-Tiberius nu era acasă. Ar fi putut aștepta până mâine. Dacă până atunci uita Întrebarea? Când nu mai ai Întrebări, ești un om mort. Uita cuvinte de care avea nevoie În fiecare zi dar, În același timp, Își aducea aminte de cuvinte vechi cu care nu știa ce să facă. Unele dintre ele nici nu erau românești, spre mirarea jucată a Martei care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dezinhibată, frivolă aproape, atât de diferită de vechile sale discursuri și dări de seamă mobilizatoare și autocritice, la care se adăuga și drumul până acolo, Îl slei de puteri, Îl scufundă Într-o plăcută toropeală. Dacă adormea, era un om mort! Doar spaima Însă nu-l ferea de somn. Alunecă Încet În zăpada caldă, pufoasă, care Înconjura mașina ca o uriașă coadă de vulpe polară. 42. Despărțirea ar fi fost scurtă, fără excese protocolare inutile. Petru socoti totuși că se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
porc care grohăia pe aici de nu puteam dormi din cauza lui. De nervi l-am tăiat și ca să apăr ca și dumneavoastră liniștea publică... Și era atât de gras că putea să facă infarct. Și cine mai tăia un porc mort? Și n-a guițat? L-aș fi auzit, interveni domnul Gusti Careja. Nu, dom' șef, că mă pricep. A horcăit el un pic, da' i-am pus și o pernă pe cap, plus un spay paralizant, așa că nu... Gata, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Porcul acesta nu este un porc VIII. Asediul Vienei IX. Stepa de lavandă X. Epilog: The Brave New World Textul din Vechiul Testament a fost reprodus după Witz? Ce Witz? Care Marusia? Nici un witz, ci viz! Viz? Da, viz. Care apă? Moartă. Apă moartă? Da, din Marea Moartă. Marea Moartă? Ioi, da. Balatonul evreilor cum ar veni. Cam așa ceva. Spune-mi, te rog, cine e Marusia Klein? Marusia Klein? Artistă de origine română, studii de ceramică la Cluj, născută din mamă evreică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu este un porc VIII. Asediul Vienei IX. Stepa de lavandă X. Epilog: The Brave New World Textul din Vechiul Testament a fost reprodus după Witz? Ce Witz? Care Marusia? Nici un witz, ci viz! Viz? Da, viz. Care apă? Moartă. Apă moartă? Da, din Marea Moartă. Marea Moartă? Ioi, da. Balatonul evreilor cum ar veni. Cam așa ceva. Spune-mi, te rog, cine e Marusia Klein? Marusia Klein? Artistă de origine română, studii de ceramică la Cluj, născută din mamă evreică, rudă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
VIII. Asediul Vienei IX. Stepa de lavandă X. Epilog: The Brave New World Textul din Vechiul Testament a fost reprodus după Witz? Ce Witz? Care Marusia? Nici un witz, ci viz! Viz? Da, viz. Care apă? Moartă. Apă moartă? Da, din Marea Moartă. Marea Moartă? Ioi, da. Balatonul evreilor cum ar veni. Cam așa ceva. Spune-mi, te rog, cine e Marusia Klein? Marusia Klein? Artistă de origine română, studii de ceramică la Cluj, născută din mamă evreică, rudă cu Petru Cain, și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vienei IX. Stepa de lavandă X. Epilog: The Brave New World Textul din Vechiul Testament a fost reprodus după Witz? Ce Witz? Care Marusia? Nici un witz, ci viz! Viz? Da, viz. Care apă? Moartă. Apă moartă? Da, din Marea Moartă. Marea Moartă? Ioi, da. Balatonul evreilor cum ar veni. Cam așa ceva. Spune-mi, te rog, cine e Marusia Klein? Marusia Klein? Artistă de origine română, studii de ceramică la Cluj, născută din mamă evreică, rudă cu Petru Cain, și din soldat sovietic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se trase ușor îndărăt, ca să mă poată privi în ochi. — E-n ordine. Acum suntem aici și totul e în ordine. — Clio, am spus. — E-n ordine. Știu. Tu nu mai ești. — Sunt chiar aici. Nu, nu-i așa. Ești moartă. Clio se desprinse de mine și se ridică în capul oaselor. — Ca să știi și tu, zise, cred că arăt foarte bine. Ca să sublinieze ideea, își plimbă mâinile de la sutienul costumului de baie la slip. După o secundă, se uită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sublinieze ideea, își plimbă mâinile de la sutienul costumului de baie la slip. După o secundă, se uită din nou la mine. — Asta-i partea în care tu ar trebui să te arăți de acord. — Arăți fantastic. — Fantastic pentru o persoană moartă? Am lăsat-o baltă, simțind că un zâmbet îmi luminează fața. — Nu te pune cu mine, Aames. Totuși cum de porți sutienul? Am întins mâna ca să o ating așa cum se atinsese ea, dar mi-o îndepărtă, plesnindu-mă tare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luminează fața. — Nu te pune cu mine, Aames. Totuși cum de porți sutienul? Am întins mâna ca să o ating așa cum se atinsese ea, dar mi-o îndepărtă, plesnindu-mă tare peste ea, cu o uimire exagerată. — O, Dumnezeule. Clio, ești moartă. Hei, Clio, pot să-ți văd țâțele? Am un singur cuvânt pentru tine: necro... (îl frânse în două și accentuă fiecare parte împungând aerul cu degetul) ... filie. Asta se alege de tine când te las de capul tău? Am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar. Mi se pare ciudat să scriu asta - credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce și-o pierduse deja. Sigur că nu puteam. Mortul tot mort rămâne. Dacă citești rândurile de față înseamnă că și eu sunt mort și că-n scurt timp te vei lupta și tu pentru propria-ți viață. Eric, îmi pare foarte rău. Am pierdut atât de multe lucruri, atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]