2,432 matches
-
Înălțimile mai putea fi simțită o asemenea liniște dincolo de care sufletul singur putea auzi foșnetul egal al timpului. Mausoleul de pe aleea mărginașă, nu departe de mormântul „regelui nemuritor” Amir Temur, conducătorul care Înnobilase orașul cu zeci de victorii și de moschei, Îi apăru tânărului mongol la fel de părăsit și de modest ca prima oară. Își aminti felul În care Nogodar reușise să deschidă ușa de piatră care se ridica doar prin apăsarea unei pietre din interior și se Întrebă cum va proceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
granițele țării. Pe măsură ce vasul se apropia, imaginea capitalei otomane apărea tot mai limpede la prova. Era așa cum o bănuia Alexandru și așa cum o prezentau cartografiile pe care le studiase la Veneția. Imensă, multicoloră, Împrăștiată pe ambele țărmuri ale mării, cu moscheile, chioșcurile și grădinile construite chiar pe malul apei. Sute de nave de diverse mărimi erau ancorate În golful Cornul de Aur, dar și pe malul Mării Negre și al Mării Marmara. Tânărul era fascinat de imaginea acelei uriașe mișcări nautice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ultimul chei. - Aveți În față, la doar cinci sute de pași, catedrala Sfânta Sofia, spuse Morovan revenind În mijlocul Apărătorilor. La dreapta, palatul În construcție, Topkapî. Aripa dreaptă este terminată și găzduiește deja Întâlniri ale sultanului cu vizirii și pașalele. În spatele moscheii din dreapta, În partea Mării Marmara, vedeți turlele palatului Ak Sarai. Este zona În care, din câte Înțeleg, se va afla Alexandru. Ceilalți veți găsi zonele voastre destul de aproape, căci aici e concentrată Întreaga putere a imperiului. Unii veți locui În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înconjurat de o patrulă de ieniceri, dar reușise să-i convingă că nu era decât un pictor genovez care voia să facă cunoscute În Europa minunile de arhitectură ale Istanbulului. Și, Într-adevăr, desenele de pe șevalet erau doar peisaje ale moscheilor, palatelor și superbelor grădini de pe malul Mării Marmara. Unul din membrii patrulei, ce părea cel mai respectat, studiase cu atenție desenele, bănuind că pictorul e doar un impostor. Dar lucrările erau mult prea bine realizate. Tânărul genovez fusese lăsat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mergem. 27 decembrie 1475, ora 11.00, Istanbul. Catedrala Aya Sofia se vedea prin ceață doar ca o nălucire a iernii. Din locul În care se afla Alexandru, nu se distingeau decât fragmente de clădiri și umbrele oamenilor, grăbind spre moschei sau spre bazar. Se obișnuise să se trezească odată cu prima cântare a muezinului și să iasă pe străzile pestrițe ale capitalei. Nu se Îndepărta niciodată de traseul stabilit de Gabriel, dar găsea mereu câte un colț pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
așa-zise cruciade musulmane. Numai că nu era vorba de o luptă pentru Coran, ci de o invazie a Europei menită să reducă Întreaga civilizație la praful de dinainte de Gingis han. Era, În aceeași măsură, o năruire a civilizației islamice. Moscheile și palatele construite de tine și de strămoșii tăi aveau să fie demolate În cursul primăverii. Turcii trebuiau să redevină ceea ce fuseseră cu secole În urmă, anume un popor nomad. Cuceritorii nu au fost decât o structură teroristă, bine antrenată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și o voi face eu Însumi. Cere-mi orice. Ștefănel se plimbă prin vasta sală de consiliu a palatului. Afară se zărea golful Cornul de Aur, cu zecile lui de corăbii ancorate. Era o zi senină de iarnă, iar minaretele moscheilor străluceau În soare. Brusc se opri și Întrebă: - S-au Întors toate patrulele? - Toate, În afară de una. Cea trimisă În Balcani după Ali beg. - Cât putea dura drumul, În condiții de iarnă? - Oricât ar fi trebuit să dureze, dacă erau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nori. Imamii fuseseră rupți de pământ, ca și cum ar fi fost rupți de prezent. Dispăruseră, Învăluiți de aripa cenușie, aproape neagră, a norilor. Odată cu ei, dispăruseră liniile verticale. Nici o clădire nu se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
abia Începând să Înțeleagă ce se Întâmplase. Iar ceea ce se Întâmplase nu putea fi adevărat. Moldova nu mai exista. Exista un nou teritoriu al Imperiului Otoman. Un pașalâc, unde sultanul avea să numeasă un guvernator, inginerii arabi aveau să construiască moschei, iar muezinii aveau să cânte la fiecare răsărit și la fiecare apus al soarelui. Europa Începea abia la vest de munții Carpați. La est, Începea infernul. 27 iulie 1476, ora 17.00, munții Dornei, Valea Bistriței Aurii - Nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
peste grămadă acest Babilon bezmetic și fermecător. Mirosurile de pește, șașlâc și năut se amestecau cu aburii groși ai băilor turcești unde veneau de a valma să-și spele trupurile și cu murmurul rugilor care urcau din sinagogi, biserici și moschei unde se adunau separat, fiecare după ritul și limba fiecăruia, să-și spele sufletul de aceleași păcate lumești. Oprește la o zahana, Nikolai! îi strigă Filip. Și haide cu noi să ne încălzim mădularele cu câte un rom. Ai uitat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
spaghetă a unei rochii de seară cu paiete roșii, e tatuat un craniu și, sub bărbie, cuvintele astea: Mai bine moartea decât dezonoarea. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film: Un jurnal de călătorie care prezintă biserici, moschei, și Temple. Mai marii religiilor în straie împodobite făcându-le oamenilor cu mâna din mașini blindate. Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Pe câmpia din țara Șinear, toți oamenii munceau împreună. Întreaga omenire împărtășea același vis măreț și nobil, și toți lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai o cameră închiriată, comerț pe plajă, fetițe pentru amatori, da’ în restu’ anului e jale. Și urlă vântul ăla de cum începe toamna... Ai văzut bisericile turcilor? - Moscheile? Da, mai sunt pe-acolo, prin Dobrogea. - Parcă ești pe altă lume... Nepotu-meu, pifanu’, era să fie tăiat de niște tătari, s-a dat la una de-a lor. Abia a scăpat... Sunt cam iuți de mânie pe-acolo. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
simplu uitându-se, de fapt holbându-se la noi. Nici măcar nu beau nimic în afară de sucuri, căci religia le interzice. Femeile mai erau pe străzi (de-abia începeau să-și ia distanță față de comunism), aveau văl, dar nu pe față. La moschee am știut că trebuie să îmi acopăr capul, dar nu și brațele. M-au dat afară (dar m-au dat afară și în anul 2000 la Mănăstirea Prislop fiindcă eram în pantaloni). Nimic nu a întrecut însă sentimentul de groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Niciodată, Dumnezeu mi-e martor. Pentru mine, e de-ajuns. Și pentru Creator, cred. Dar nu pentru mulțime. Îți sunt pândite cuvintele, gesturile mărunte, ale mele de asemenea, ca acelea ale principilor. Ai fost auzit rostind: „Mă duc câteodată prin moschei, unde umbra e prielnică somnului“. — Doar un om aflat În armonie cu Creatorul său ar putea să-și afle somnul Într-un loc de Închunăciune. În ciuda figurii exprimând Îndoiala a lui Abu Taher, Omar se Înflăcărează și adaugă: — Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pe drum, Abu Taher Își făcuse o datorie din a-l lămuri pe Khayyam În legătură cu ceea ce tocmai se Întâmplase: oficialitățile religioase ale orașului hotărâseră să un participe la ceremonia de primire, reproșându-i hanului că a incendiat până În temelii Marea Moschee din Buhara, unde se retrăseseră adversarii săi Înarmați. — Între suveran și oamenii Bisericii, rostește cadiul, războiul este neîntrerupt, uneori pe față, sângeros, dar cel mai adesea surd și perfid. Se zvonea chiar că ulema ar fi Înnodat contacte cu numeroși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se gândi să taie beregata unui miel, Întreaga cetate părea să fie un miel gigantic, Îngrășat pentru jertfă. Noaptea care precede sărbătoarea, acea noapte a Hotărârii În care este Împlinită fiecare făgăduială, mii de familii și-au petrecut-o În moschei, În mausoleele sfinților - adăposturi precare, noapte de agonie, de lacrimi și de rugăciuni. În fortăreață, În acest timp, se stârnise o discuție furtunoasă Între frații selgiucizi. Ceagrî striga că oamenii săi nu fuseseră plătiți de luni de zile, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
bărbatul de stat cel mai iscusit al timpului său, Nizam al-Mulk. Mai cu seamă, Alp Arslan tocmai obținuse, În sătucul Malazgirt, din Anatolia, o răsunătoare victorie asupra Imperiului Bizantin, a cărui armată a fost decimată, iar Împăratul, capturat. În toate moscheile, predicatorii Îi laudă faptele de vitejie, istorisesc cum, la ceasul bătăliei, el s-a schimbat Într-un lințoliu alb și s-a parfumat cu aromele Îmbălsămătorilor, cum a Înnodat cu propria-i mână coada calului, cum a reușit să surprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se Înalță focuri de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La palat, ulcioarele cu vin se golesc, se sparg, hanul este stăpânit de o beție jovială, zgomotoasă și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar cei care veniseră În goana mare, În ajun, ca să-l felicite pentru victorie au revenit, cu fața Îndoliată, ca să-și arate durerea. Cadiul, care a recitat câteva versete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tâlharilor care pradă Împrejurimile Isfahanului. Kashan, construit din argilă și noroi. Vizitatorul caută În zadar un zid sărbătoresc, o fațadă Împodobită. Și totuși, acolo se fac cele mai vestite cărămizi smălțuite, care vor Înfrumuseța cu verde și auriu miile de moschei, de palate sau de Înalte școli musulmane, de la Samarkand la Bagdad. În Întregul Orient islamic, faianța se numește pur și simplu kashi sau kashani, oarecum la fel cum porțelanul poartă, În persană, ca și În engleză, numele de „chinezesc”. În afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
festivități, dar, Începând din adolescență, le-am privit cu alți ochi, am Înțeles că asemenea excese nu sunt demne de un om de știință. Nici conforme Învățăturii Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
excese nu sunt demne de un om de știință. Nici conforme Învățăturii Profetului. Acestea fiind zise, când te minunezi, la Samarkand sau altundeva, În fața unei moschei admirabil Înveșmântate În cărămizi smălțuite de meșterii șiiți din Kashan, și când propovăduitorul aceleiași moschei aruncă, de la Înălțimea amvonului său, invective și imprecații Împotriva „blestemaților de eretici din secta lui Ali”, faptul nu e deloc mai potrivit Învățăturii Profetului. Omar Își revine ușor: — Iată vorbele unui om cu judecată. — Știu să fiu cu judecată, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mielul să bea laolaltă, În toată liniștea, apa aceluiași pârâu. Dar nu mă mulțumesc să visez, eu construiesc. Plimbă-te mâine prin cartierele din Isfahan, vei vedea cohorte de lucrători care sapă și clădesc, meșteri care forfotesc. Pretutindeni răsar aziluri, moschei, caravanseraiuri, fortărețe, palate ale stăpânirii. În curând, fiecare oraș important Își va avea marea sa școală, ea Îmi va purta numele, „medersa Nizamiya”. Cea din Bagdad funcționează deja, am desenat cu mâna mea planul locurilor, i-am stabilit programul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de populat, oricât de bogat ar fi, există Întotdeauna o lipsă de oameni. În aparență, câte creaturi, câte piețe viermuind de lume, câte mulțimi! Și, cu toate acestea, mi se Întâmplă să-mi privesc armata desfășurată În linie bătaie, o moschee la ceasul rugăciunii, un bazar sau chiar divanul meu, și să mă Întreb: dacă le-aș cere acestor oameni Înțelepciune, cunoștințe, credință, cinste, nu aș vedea, la fiecare Însușire pe care o enumăr, gloata Înseninându-se, apoi scufundându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iritat. — Când vei fi cumpărat toate cărțile, când Îți vei fi umplut toate ulcioarele cu vin și Îți vei fi acoperit cu bijuterii toate amantele, vei Împărți milostenii celor aflați În nevoie, vei plăti caravana din Mecca, vei construi o moschee care să-ți poarte numele! Înțelegând că detașarea și modestia cerințelor sale i-au displăcut gazdei, Omar prinde curaj: — Mi-am dorit Întotdeauna să clădesc un observator, cu un mare sextant de piatră, cu un astrolab și diferite alte instrumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mânca la masa lor, nenorocire celui care se va uni cu ei prin căsătorie, a le vărsa sângele este la fel de Îndreptățit ca udatul grădinii”. Tonul urcă, violența nu rămâne multă vreme Închisă În cuvinte. În orașul Savah, predicatorul dintr-o moschee denunță anumite persoane care, la ceasurile de rugăciune, se adună la distanță de ceilalți musulmani. Invită gărzile să acționeze cu asprime. Sunt arestați optsprezece eretici. Câteva zile mai târziu, denunțătorul e găsit Înjunghiat. Nizam al-Mulk poruncește o pedepsire exemplară: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]