2,542 matches
-
în toate astea? Lua plicul, îl lipea de masă cu fața în jos și îl netezea de cîteva ori cu dosul palmei. Apoi îl întorcea pe partea care îl interesa și îi cerceta cu atenție marginile lipite. Aproape pe fiecare muchie găsea fie cîte un pliu, fie cîte o bulă mică de aer care îi ușurau munca. Foarte rar se întîmpla ca sigilarea să fie perfectă și să nu prezinte nici o încrețitură de care să profite. În cazul ăsta era nevoit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
apropia cît de curînd, bineînțeles Părințele, noi doi parcă ne-am fi cunoscut dintr-o altă viață, ți-o spun pe bune, mi s-a părut mie ceva suspect atunci, dar eram prea bulversat de situația aia care era pe muchie de cuțit. M-am luat orbește după ea, că trebuia să formăm și noi un grup așa cum aveau baptiștii sau reformații, eu habar n-aveam despre ce era vorba, și cu biserica cum rămîne? am întrebat-o pentru că ea se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în punctul mort, zgîlțîindu-l de cîteva ori dintr-o parte în alta și aprinse plafoniera. Abia după aceea își îndoi un genunchi și sprijinindu-se de prag își vîrî capul între scaun și masca de protecție de sub volan. Îi pipăi muchiile pînă găsi două puncte de unde putea să apuce cu degetele, și cînd simți că prizele sînt îndeajuns de bune smulse brusc. Capacul de plastic cedă mult mai ușor decît și-ar fi imaginat, pocnind și rupîndu-se în două bucăți egale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
începi să pipăi cu buricele degetelor, să rîcîi cu unghiile în căutarea unor prize cît de cît. Găsești niște colțuri rupte de cărămidă și cîteva rosturi neastupate. Dar nici n-ai nevoie de mai mult ca să te salți un-doi pe muchia zidului, și apoi să te lași fără să faci cel mai mic zgomot în partea cealaltă. Dintr-o clipită îmi dau seama că mă aflu într-un parc de tancuri. Sărisem chiar în dosul punctului de întreținere tehnică și reparații
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
direcția Minsk și Cei trei mușchetari și Mitrea Cocor și Desfășurarea și Luceafărul și Ultima noapte de dragoste și Sărmanul Dionis și Frații Jderi și O Scrisoare pierdută și Cetatea de foc și La cea mai Înaltă tensiune și Pe muchie de cuțit și Moromeții și Crimă și pedeapsă și Muntele vrăjit și Sub trei dictaturi... Da de unde știți, doamnă, ce a citit Cain? Cum să nu știu dacă am fost bibliotecar treizeci de ani la Biblioteca județeană? Cain a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la fiul meu, gândindu-mă la viața pe care avea s-o ducă, mirată că era deja bărbat, doar cu câțiva ani mai tânăr decât fusese tatăl lui când îl văzusem eu pentru prima oară în casa tatălui său. Pe muchia dinspre maturitate, Re-mose era cu o jumătate de cap mai înalt decât Nakht-re, avea ochii limpezi și era drept ca un copac. Re-nefer și eu stăteam una lângă alta pentru prima dată după mult timp și-l admiram pe copilul-bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am lăsat la o parte orice timiditate, plină de recunoștință, și le-am zâmbit prietenilor. Am avut dreptate să cred în Benia, pentru că era bunătatea însăși. Într-o noapte stăteam amândoi pe spate, cu ochii la cer. Era doar o muchie de lună și stelele dansau deasupra, când a început să-mi spună povestea vieții lui. Cuvintele veneau încet, pentru că amintirile erau mai mult triste. - Am doar o amintire legată de tata, a zis Benia. Imaginea spatelui său, pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-o imediat terchea- berchea, necunoscuta se zvârcolea cu șoldul străpuns, ca de o săgeată, de dantura incompletă a deșiratului. Bestia în raglan îi strângea între fălci carnea șoldului, buzunarul, prin care lepădătura deslușise pâlpâirea cubului și însuși cubul de chilimbar. Muchiile ascuțite ale cubului îi însîngeraseră degeneratului mucoasa bucală. L-am izbit, fiecare cu ce-am putut. Efect contrar. Cubul îi dispăru complet sub pielea elastică a obrajilor. Necunoscuta, zbătîndu-se, îi izbea hoitul de carcasa de lemn a pereților. Terchea-berchea l-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
voi, ăștia, din Mozambic, n-ați auzit nici de Neta?... Ochiurile plitelor și aragazelor din gospodăriile pe lângă care treceau se aprindeau și se stingeau singure. Câinii și pisicile simțeau cum li se coboară o pâclă pe cap, se trăgeau după muchiile unor căscioare desfigurate, de a căror lemnărie, umplută ici-colo cu chirpici de pământ, amestecat cu paie tocate, se izbeau până când considerau c-au împrăștiat destulă pâclă pe lemnăriile alea. Între usciorii grajdurilor, vitele își plimbau trupurile albite de spaimă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi enervîndu-se că se mânjise și cu rahat pe sacou, de la cuibul unei rândunici, apărut, de aseară, din senin, pe muchia bordului, ăla îl salută batjocoritor, găinățîndu-l și el cu un rânjet. - Ce-ai puturosule? Spume pe tine? - Pe mă-ta și pe tac-tu, de poponaut, scămoșatule! 157 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Mi-am dat seama atunci că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
destăinuit pe atunci că și-l închipuia Dumnezeu stând într-o hală imensă, lângă un banc de lucru, lipit de-un polizor, ținîndu-l pe el, pe Constantin cu mâna stângă de mijloc, iar cu mâna dreaptă răzuindu-l ușor, luîndu-i muchiile, corectîndu-i gradul și părând gata-gata de-ai scurta înălțimea. Trebuie să vă împărtășesc, de asemenea, și că prietenul meu, Constantin, se considera, pe vremea aceea, stânjenitor de înalt. Se distingea, inestetic, dintre toți ceilalți băieți. Simțea o dorință irepresibilă de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ce-o mai fi spus. Patricia mai mult asculta, aproba numai când nu era cazul, și, când își termină pe trei sferturi țigara, se înecă îngrozitor. Azvârli, în direcția unei ipotetice scrumiere, tutunul. Partea cu jar a baghetei ștergând muchia carafei, se sparse într-un roi de scântei, parte din ele stinse tot de tălpile surorii mai suple, țâșnite în picioare și perorînd: - Cred că a sosit timpul... Domnule Pink Floyd, ești un mare artist!... Singurul lucru pe care nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își luau lumea în cap, năvăleau peste el. El le-ar fi preferat numai pe acelea despre care se scrisese în ritm și în rimă, dar în unele seri, n-avea cum s-o dea la întors și accepta, pe muchia rablagită a recamierului său, și câteva dintre iubitele despre care se scrisese în vers alb. Devenise cea mai vânată persoană din București, poezia îi acapara clipă de clipă. Emanația lirică îi scăpase de sub control. 353 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
enervată a prim-secretarului. Ești conștient... nu... că... ăăă... E adevărat că un animal de la voi din liceu, din clasa a noua, unul, paștele mă-sii, Lupașcu P. Doru Onofrei..." - Te numești și Onofrei? întrebă, cu dulceață, profesorul, de pe muchia opusă a dormezei. - "...face parte parte din Organizația dumneavoastră de Tineret?" - De, răspunse înțelept și-n doi peri Sinistratul. - Lipsa înjurăturii mai apăsate a tovarășului prim m-a încredințat că nu-i vorba despre un element care să aibă rezultate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el nu face asta, eu nu pot face muncă de bărbat. Iar aici, În Yorkshire, sentimentul de mândrie pe care-l resimt pentru că mă descurc, pentru că pot și chiar reușesc să mențin viețile noastre la un nivel normal, chiar dacă pe muchie, se transformă Într-un sentiment de nesiguranță. Brusc, Îmi dau seama că o familie are nevoie de multă atenție, un lubrifiant care să facă lucrurile să meargă ușor, pe când familia mea avansează cu rateuri, iar frânele Încep să scârțâie. Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să te mănânc“. Încă e sunetul care-mi place cel mai mult: sunetul vremurilor când eram noi. Îmi amintesc cât de mult Îi iubeam trupul, dar și mai mult felul În care-mi simțeam trupul În raport cu al lui - pentru fiecare muchie dreaptă, una curbă; vertebrele coborând pe spatele lui ca niște trepte stâncoase care duc la peștera plăcerilor. Ziua ne plimbam cu bicicletele de-a lungul și de-a latul regiunii Fens, strigând „deal!“ la fiecare pantă cât de mică, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
conține o poză irezistibilă a fiului ei, Otto, stând pe o oliță făcută din frunze de salată verde. Debra Îmi explică de ce EMF nu o să-l poată da pe tata În judecată: —Uite, nu e vorba de fraudă. E pe muchie, dar nu e ilegal. E un caz clar de caveat emptor - când cumpărătorul nu are grijă ce achiziționează, atunci e treaba lui. Deb va face pe avocatul tatălui meu În timpul Întâlnirii pe care acesta va trebui să o aibă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
domeniu În care fetele erau neîntrecute, reușind adevărate capodopere sub formă de coșulețe sau cununițe de care mulți Împărați ar fi fost mândri. Va se ferea de săbiile frunzelor de papură, nalte, late și lucioase ca și de rogozul cu muchii ascuțite, abundent, pentru a nu „face buba”, cum des era avizat, și rugat. Uneori cerea să i se aducă pămătufuri cu flori de papură, gingașe și maronii, pe care, după ce le mirosea fără a obține efectul scontat, le rupea În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ochii, cu nările fremătânde, cu gura deschisă imperceptibil, se ridică și spuse: Merg În pat la mine, dar s-a făcut iar frig aici, te rog mai pune pe foc! Băiatul Înfiorat și plin de o speranță ce stătea pe muchia unui cuțit, se ridică să mai Întărească focul, trase cu ochiul la Ildiko cea Înfrigurată, care tocmai rămăsese numai În combinizonul roz-bombon ce reușea să-i acopere numai ceea ce nu trebuia văzut și, totuși, băiatul „experimentat” putea ușor intui forme
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dori să trăiască, măcar o vreme, în această mansardă a lui Godun. Abia atunci pricepea că, de fapt, erau chestii care nici nu-i trecuseră vreodată prin minte. El fugise, atâta tot. Omar Evadatul își lăsă picioarele să atârne peste muchia saltelei și durerea aceea îi gâlgâi în stomac. Se purta ca un om care duce o rană mare sub piele. Auzi cum cocoșii din cotețele lui Godun își treceau unul altuia cucurigul de dimineață și parcă se mai calmă. Zăpada
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
curent cu viețile lor și, de altfel, din pricina limbii, nici nu urmărea vreun jurnal. Isabelle-Anais și Mémé îi puseseră lui Max o poreclă, dar Omar, în secret, îi zicea Șobolanul fiindcă avea ochii de rozătoare și îi îngusta ca pe muchiile unor lame de ras când vorbea despre plombe, fațete acrilice și implanturi care îi burdușeau buzunarele. La rândul lui, nici dentistul nu îl scotea din „homar“ și „arab pripășit“, așa că se disprețuiau în tăcere ori mârâiau unul la celălalt, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
râdea Godun. El nu mai fusese de-o viață bolnav și de-aceea nici nu știa cam cum să se poarte cu unul care zăcea. Și febra ori crampele propriilor copii îl speriau, așa că urcase și se așezase pe o muchie de pat. Erau numai ei. Doar cu Veterinara nu putuse să facă în așa fel încât să rămână o clipă singuri. Ești mai bine? întrebă gazda. — Fii sigur că sunt și, mai mult, mă bucur că ai răgazul să vii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
afla pe căruț Omid. Omul transpirase și era palid. Încercă să citească cel puțin prima frază, însă gardianul se rățoi: — Hai, că șeful ți-a povestit-o, n-avem tot timpul din lume aici, iscălește! Omid sprijini declarația pe o muchie de cărucior și își puse pe ea numele în clar. — Ce e astăzi? Joi... Ne vedem tot joi, săptămâna viitoare, și ai grijă să nu uiți ceva: numele, ziua, ora, cu cine era, de unde ți s-a urcat în taxi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
întâlnit asta, dar pe victimă au îmbrăcat-o cei doi asasini. Asta nici nu e treabă pe care s-o facă o femeie de una singură, poate să-ți confirme orice legist. În același timp însă, adevărul meu stă pe muchie, fiindcă un bărbat sau chiar doi ar fi îmbrăcat-o la loc cu chador-ul pe care îl purtase când venea în mașină, și nu cu o rochie cochetă, de interior... — Iartă-mă, dar sunt speculații, zise Ghazal. Să nu pierdem
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
adormi târziu, după ce se zbătuse multă vreme lângă bărbatul care răsufla adânc lângă ea. Ascultase așezarea liniștită a zăpezii și țipetele lungi și ascuțite ale cocoșilor. Simțea cum se aștern gunoaiele și cum se lasă zidurile de cărămidă, prinse în muchiile de beton. Casa se scufunda încet, o dată cu malurile acelea sterpe, găunoase, într-un drum lung spre fundurile sălbatice. Câinii rodeau scândurile cotețelor, urlau repezindu-se spre gard, apoi iar se făcea liniște. Lina a născut aproape de Crăciun. Aglaia a chemat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]