4,695 matches
-
de ce nu caută să găsească o persoană mai atrăgătoare, o femeie tânără, cu sex appeal? „Tot din pricina superstițiilor”, răspunsese Satanovski. „S-a Înrădăcinat În mine ideea că văduvele, după o anumită vârstă, poartă noroc...” „Da, fiecare om cu ciudățeniile sale”, murmură Noimann. Încercând să-i ghicească gândurile, inginerul repetă: „Da, hotărât lucru, nu poți face În doi ce poți face În trei...”. Noimann tăcea, gândindu-se la toată povestea asta absurdă. Mângâindu-și cu satisfacție bărbia, Satanovski continuă: „Dacă scena ispitirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
el părea a nu avea nici un cuvânt de spus. Ce era de făcut? Lucrurile luau o Întorsătură din ce În ce mai neplăcută. Tot satul se adunase ca la circ În fața porții. Sosiseră și dascălul, și popa, care, aflând cum stau lucrurile, Începu să murmure rugăciuni de dezlegare În barbă. În fine, trecu de miezul nopții și spiritele Începură să se mai potolească. Femeia și bărbatul, care Îngenuncheaseră de câteva ori la picioarele ei, cerând În numele copiilor, iertare, părură să cadă la o Înțelegere. Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe Calea Lactee. Poalele rochiei acopereau zodiile. De sus curgea o spumă albicioasă, șiroindu-i pe față, se scurgea pe bărbie, picurând În două șuvițe, peste medalionul Încrustat În aur și argint, În mijlocul căruia strălucea fotografia Mathildei. „Acum ea sunt eu”, murmura Noimann-penitentul, aflat la picioarele lui Noimann-intransigentul. „Și dacă pe ea n-o poți avea acum, de mine poți dispune În orice clipă...” Pe măsură ce loviturile se Întețeau, creștea și furia cinicului. Cinci-cinci, șase-șase. Așa-așa... Curând Însă, cerbicia lui se potoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
liniștit păhărelul de coniac Alexandrion, ridicându-și de pe tâmple șuvița rebelă. Acum el era cel care Își stingea țigara de foi de fruntea celuilalt Noimann, care, prosternat la picioarele sale, Îi cerea Îndurare. Cravașa se ridica și cobora. „Așa, așa”, murmura celălalt Noimann, care fusese cinic și care acum Își ispășea pedeapsa. „Aici, aici”, gâfâia aceeași voce, mimând extazul. Oare simțise, Într-adevăr, Noimann ceea ce simțea Mathilda când era abandonată În brațele sale? Dar ea cum ar fi putut să perceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
trăgând concluzia că pulsul pieții Îi era favorabil lui Noimann, care, chiar dacă În fiecare zi cheltuia sume consistente, rămânea totuși cu averea intactă tocmai datorită ascensiunii prețurilor; trecu În revistă rubricile „Diverse”, „Vânzări Auto-Moto” și se opri la „Zodiac”. „Norocul”, murmură el, „are și partea lui de ghinion. Ce câștigi Într-o parte pierzi În alta. Dacă n-ar funcționa legea compensației, tot universul s-ar dezechilibra. Să vedem acum”, mai murmură el, ca pentru sine, „ce jertfă va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Diverse”, „Vânzări Auto-Moto” și se opri la „Zodiac”. „Norocul”, murmură el, „are și partea lui de ghinion. Ce câștigi Într-o parte pierzi În alta. Dacă n-ar funcționa legea compensației, tot universul s-ar dezechilibra. Să vedem acum”, mai murmură el, ca pentru sine, „ce jertfă va trebui să facă distinsul nostru stomatolog Paul pentru a menține natura, inclusiv natura sa intimă, În stare de echilibru...” Mișcându-și bărbia, Satanovski se Întoarse la pagina de „Decese” și „Anunțuri matrimoniale”, mirându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plutea În depărtări și o alta se cufunda-n adâncuri. Gâfâind, medicul ajunse pe o platformă, unde stătea proțăpit pe un scaun Înalt ginecologul ciung, Înconjurat de fetuși.Noimann Îl ocoli cu teamă. Înălțându-și fața tristă Înspre cer, ginecologul murmura, ca pentru sine, În urma lui: „Materia e un coșmar, o nebunie... Problema pe care ne-o punem e când și de unde a apărut? Ce a fost Înainte de a fi existat un strop de materie? Nimic. Și atunci cum de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din tricorn, piciorul se cățără, intrând În locomotivă. Noimann aruncă o privire fugară În jurul lui. Deasupra se Întindea un cer spuzit de stele, dedesubtul său un câmp plin de lumini. Aruncând o privire spre orașul ce creștea În zare, Noimann murmură În gând versurile lui Khayam: „Faclă, vin și lună plină, o, paharnice, scrutează vinul rumen ca rubinul și strălimpedea lui rază! De pământ n-aduce vorba! Zvârle-n vânt această-arsură-a focului din piept și adu-mi, adu-mi numai udătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cu un tonomat, se afla un bărbat masiv, cu umerii lați și ceafa groasă: Satanovski. Fără să-și Întoarcă spre el fața, mișcându-și proeminenta sa bărbie, inginerul spuse: „În sfârșit, iată c-ai venit... De când te așteptam...” „Am venit”, murmură Noimann... „Atunci ia loc”, zise Satanovski, indicându-i cu bărbia taburetul aflat În stânga sa. „Da, chiar ai face bine să iei loc, să mai stăm de vorbă...” zise și arătarea, Împingând taburetul În direcția medicului. „Despre ce?” Întrebă medicul, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ce se țineau prin preajma sa. Și văzându-l pe Noimann că se agită, Încercând să se ridice de pe targă, Înalta somitate adăugă: „Vom comada, din timp, și o proteză”. Stând cocoțat pe taburetul său Înalt aflat În mijlocul salonului, masterandul Oliver murmură ca pentru sine: „Ce rost are să vă agitați atât? Îi voi ciopli la noapte din trunchiul meu un picior de lemn și-l voi acoperi, ca să poată merge de la sine, cu scoarță cerebrală...”. 15 mai - 23 octombrie 2007, Iași, Cătunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
înțeleagă din toate acestea. Ei i-au văzut pe cei doi foști vrăjmași mână în mână și cavalerii se îngrămădeau în jurul lor și într-un glas i-au declarat deopotrivă de viteji. Iar dacă au mai ramas cațiva ispitiți a murmura că lupta a ramas nehotarată, acestora le-a închis gura Ogier, danezul, care a proclamat cu glas tare că onoarea fusese satisfacută și a declarat că se susține această hotarare împotriva oricui ar fi cutezat s-o tăgăduiască. Neînțelegerea cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-o astfel suspendată și, în bătaie de joc, a întrebat-o: Ești bună la sărituri? Apoi a dat drumul crăcii cu perfidă bucurie, privind cum Bradamanta se prăbușea în fundul cavernei. ‘’De-ai fi intrat cu tot neamul tău acolo, a murmurat el, ca să vă stingeți până la unul.’’ Dar mârșava dorință a lui Pinabel nu s-a îndeplinit. Ramurile și frunzișul crăcii i-au încetinit căderea,iar Bradamanta a ajuns jos prea puțin atinsă, deși, oarecum amețită. De cum și-a revenit ea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
iau câmpii În intimitatea relativă a unei toalete de birou. Una era o atitudine relaxată și alta era prostia crasă, iar chestia asta Începuse să semene cu a doua variantă. Am luat câteva guri de aer și am Încercat să murmur - cu calm și stăpânire - noua mea mantra, dar „asta e“ Îmi ieși ca un sunet sufocat și am Început să mă Întreb ce dracului făcusem. 4 —Dumnezeule, Bette, doar n-ai ciopârțit pe cineva. Ți-ai dat demisia. Felicitări! Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
am dat totul pe față. L-am Însoțit pe tata la librăria din cartier, ca să-și ridice o comandă specială și când a venit momentul să plătească, am strecurat un exemplar din Garda de corp regală lângă casă și am murmurat pe un ton degajat: „N-am portofelul la mine. Poți să-mi cumperi tu asta și-ți dau banii când ajungem acasă?“ L-a ridicat și l-a ținut cu două degete, de parcă ar fi fost un animal călcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
sunt gențile. Primul mare succes a fost geanta Kelly, botezată după Grace Kelly când ea a Început s-o poarte. Dar cea mai tare - cam de o mie de ori mai prestigioasă - este Birkin. M-a privit Întrebător, așa că am murmurat: —Mmm, arată minunat. Foarte frumoasă geantă. Elisa oftă. —Chiar că e. Asta costă probabil cam douăzeci de mii. Categoric merită. Am băut așa de repede Încât am Înghițit aiurea și m-am Înecat. —Cât e? Glumești. E imposibil! E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
se mai Întâlnească cu cineva. Nu mai răspundea la telefon. Când i-am făcut În sfârșit o vizită acasă după câteva luni În care a ținut-o așa, mi-a mărturisit că se gândea serios la sinucidere. Ce oribil, am murmurat eu, făcând Încă eforturi de a mă adapta schimbării bruște de subiect. — Da, a fost oribil. Dar știi ce a salvat-o? M-am oprit la magazinul Hermès În drum spre apartamentul ei și am cerut ultimele vești... pentru orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ani adunând una dintre cele mai mari baze de date din industrie. Trage-ți un scaun, ca să vezi. Am tras scaunul flocos lângă biroul ei și m-am instalat, În timp ce ea dădea clic pe un document de pe monitor. —Uite-o, murmură ea drăgăstos. Copilașul meu. Cea mai cuprinzătoare listă a formatorilor de gust de pretutindeni. Imaginea de pe monitor semăna cu o pagină de căutare pe care o poți găsi pe site-urile personale sau cele cu Închirieri de apartamente. Nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
danseze pe banchetă. Penelope părea gata să vomite. Îmi dădeam seama că o năpădea În valuri Înțelegerea faptului că dacă ea n-ar fi fost acolo, Avery s-ar fi frecat probabil de una dintre fetele alea chiar acum. —Mmm, murmură ea, uitându-se cum Rick și Thomas prinseseră la mijloc o fată ca Într-un sandvici și se Învârteau. Înțeleg. —Pen, hai, iubito, nu e chiar așa. Le știu pe fetele astea de la serviciu și vor doar să fie amabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a lui Simon“. —Ai dreptate. Dar se pare că nu mă pot eschiva. E omniprezent. Și e o situație așa de ciudată. —Cum așa? Amândoi am zâmbit când Simon fâlfâi pe lângă noi, un ghem furios de in sidefiu, iar Will murmură cuvântul ofticos. — Păi... de fapt, nu prea-mi place Philip ca persoană, dar... —Dragă! Asta nu trebuie să te oprească să fii Împreună cu cineva! Dacă plăcutul ar fi o condiție ca să ne culcăm cu ceilalți, ei bine, am fi cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un sărut lung și foarte la vedere, În timpul căruia atât Caleb, cât și fata, și-au deschis gurile atât de larg și cu atâta entuziasm al limbilor, Încât aproape că m-am simțit ca un participant cu drepturi depline. —Mmm, murmură el, mușcând-o jucăuș de gât după ce-și recuperă limba din străfundurile gurii ei. Copii, asta e... cea mai superbă fată de la petrecere. Ce sexy e! Pe bune, ați mai văzut așa o minune În viața voastră? —Superbă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
stăm bine. Stăm bine, am cântat eu, vârându-i sub nas Post. Și chiar și mai bine, dacă ținem cont de asta. Scana avid articolul, iar zâmbetul i se lărgea tot mai mult cu fiecare cuvânt citit. —Vai de mine, murmură ea, Înghițind cu greu lichidul acidulat. Vai de mine, vai de mine, vai de mine. Tu te-ai ocupat? Tot ce am putut să fac a fost să mă abțin să Încep să dansez pe covorul ăla cu imprimeu tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu un comentariu răutăcios sau cu o privire disprețuitoare. —Bine, gata cu chestia asta. Nu-ți face prea multe probleme În clipa asta. Tu concentrează-te ca totul să meargă bine În seara asta. O să fie excelent, nu crezi? Am murmurat „excelent“ de câteva ori și m-am târât afară din biroul ei. Deja Începusem să fantazez despre confruntarea mea cu Abby. Existau un milion de posibilități și fiecare suna delicios. De-abia când m-am Întors la masa circulară, privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
caută ceva de făcut. O să zburați cu toții cu un jet particular și o să stați la Four Seasons. Clientul va asigura totul: mașini, băutură, cine, tot ce trebuie ca să le arătați - lor și fotografilor - ce Înseamnă adevărata distracție. —Jet particular? am murmurat eu. —Fotografi? Te rog, spune-mi că nu ne trimiți acolo cu un avion plin de paparazzi, miorlăi Elisa. —Doar cei obișnuiți; n-o să fie mai mult de trei și toți lucrează pe cont propriu, așa că nu sunt legați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mangă, bolborosi el, scurgându-se lângă perete. Da, se vede. Intră, am spus, pe jumătate târându-l, pe jumătate sprijinindu-l În timp ce se Împleticea În cameră, iar fetele se dădeau la o parte, ca să-i facă o cărare. —Philip Weston, murmură Janie. —În persoană. Rânji și privi În jur Înainte de a se prăbuși pe spate, pe canapea. Păpușico, de unde au venit toate fetele astea trăsnet? Courtney Îl privi zece secunde În cap Înainte să se Întoarcă spre mine și să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un tip ca ăsta. Chiar dacă are niște abdominali trăsnet. —Abdominali trăsnet, ai? Mai tari ca ăștia? Și Înainte să-mi dau seama ce se Întâmplă, Își ridică bluza, ca să lase la iveală un stomac ferm. Fir-ar să fie, am murmurat eu, Întinzând mâna să pipăi pernuțele. S-ar putea să fiu nevoită să-ți recunosc meritele. S-ar putea? Întrebă el, lăsându-și bluza să cadă, dar luându-mi mâna și trăgându-mă mai aproape. Vino aici. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]