2,953 matches
-
-mi faci morală! Ce-ar fi să-ți iei tălpășița și să te cărăbănești naibii, în loc să-mi ții prelegeri? Du-te să faci nani și să visezi îngerași care nu există! Eu am de stat aici pe baricade cu toți musafirii... Măi, măi, ce-o să mai petrec! Hai, caramba! mai adăugă, fluturându-și mâna și întorcându-i spatele. Eduard își luă cârjele și ieși din hotel, pornind spre casă pe jos, prin aerul curat de după ploaie, și merse bocănind cu cârjele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zis că: să trăiești, Moșule Braiu, o sută de ani! Iar Tata-bătrân și-a scos luleaua din gură și a răspuns Zicând: apăi că, tocmai am împlinit această sută de ani, pe la Sânzienele de acum cinci veri în urmă Și musafirii, schimbând unele priviri mirate între ei, nu știau cum să-l ia și cum să se mai apropie de moșneag și unul dintre ei, mai gospodari la vorbă, și-a adus aminte niște potrivite cuvinte, zicându-i să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aminte niște potrivite cuvinte, zicându-i să nu-i fie de deochi, că la etatea lui se ține ca bradul și că lui i se pare că nu se dă pe un flăcău din ziua de azi Apoi, un alt musafir cu colectiva a ținut să afle care-i secretul de a trăi mult și că să-i spună și lui: cum a făcut de a atins suta de ani și a și trecut de ea, de sută? Încât moșneagul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-le cele două juninci, contractate cu statul, cu obligația de a le livra la greutatea de 400 kile, fiecare. Cele două juninci contractate mestecau, pe gânduri, lângă mama lor, în grajdul plin de paie și de fân. Se uitară la musafiri, dar nu conteniră din mestecat, nici ele, nici mama lor, iar Vartolomei, le-a zis că toate trei erau de rasă tirole, de aceeași sămânță cu o vacă vestită, pe care a văzut-o și el, într-un rând, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
furtunos bătea, de parcă, în fața adunării, luase cuvântul unul dintre prapagandiștii care or fi fiind pregătiți și instruiți, la nivelul unui prim-secretar. Vaca aceea, spuse Vartolomei, rânjind de plăcere, era grasă și frumoasă, ca nevastă-mea. Trandafira se aținea în urma musafirilor, frecându-și mâinile, cum își freacă musca labele din față și măcar că, în carnația sa abundentă, n-ai fi depistat-o pe emotiva, care se adeverea astfel, protestă moale, jenată de exagerarea prețuirii, făcută de față cu atâția oameni străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nucului din partea de la Miazănoapte, Vartolomei își petrecu oaspeții, mânându-i din urmă, cu o cană de vin, umplută pentru a nu știu câta oară, pe care o ducea cu grijă în mâna stângă. Intrară în casa cea mare, camera pentru musafiri, unde Vartolomei sau Trandafira nu înnoptaseră nici măcar o singură dată în toată viața lor și unde, de la Crăciun și până în primăvară, domnea aroma gutuilor și a perelor pietroase, care se fac, în cele din urmă, așa de moi, de poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spunea păreri: Iarna nu-i ca vara: iarna, viața e mai îndelungată! Dacă, pe Pământ, ar fi numai iarnă, omul ar trăi mai mult. Dar cu mai puțină mulțumire, grăi el, râzând, cum fac oamenii, la hramuri și când au musafiri. La a treia cană de vin profiriu, trasă la canea de Vartolomei, scoase și Profetul, dintr-o geantă cu colțuri lucitoare, o sumedenie de ciorapi femeiești, ușori ca umbra, șaluri cu ciucuri mititei, de mătase roșie, și alte țesături, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
plece, încoace, spre noi, când se desprimăvărează, iar pepenii, portocalele, strugurii și alte poame nici nu prea au căutare, așa de mare-i roada anului! Vartolomei începu să cugete vârtos în mintea lui: nu știu cum de se întâmplă asta, dar gândurile musafirilor ăstora, ce vin din alte părți ale lumii, parcă slujesc gândurilor mele... Simți împotrivirea din el chircindu-se, dar tot răspunse cu oarecare îndoială: Mie, mi-e, mai degrabă, de un ginere de pe la noi. Să-i știu neamurile și părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ascuns sub un baldachin desuet, imitând dormitoarele califilor din filmele cu Șeherazade. În mijlocul camerei, se lăfăia un frigider încăpător, cu cordonul scos din priză. Dispăru imediat, fără a prelungi momentul despărțirii, așa cum, neinspirat și nepractic, fac moldovenii, atunci când își conduc musafirii: îi petrec până la poartă, manifestându-se cu pompoase saluturi de prisos, tot atât de plictisitoare, de alergenice și de bune pentru tărăgănare ca și plecăciunile japonezilor și ale altor orientali. La ore atât de înaintate, nu-mi imaginez că hotelul ăsta pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dumiri și pe el, și pe Nae Calaican: Ăștia sunt nemți, zise Vladimir. Nae îl privi cu duioasă admirație, catalogându-l iarăși: Măi Vla-dimire, tu știi și toa-ca din cer, măi. Priviră curioși la deplasarea prin restaurant a unora dintre musafiri care se strecurau, printre mese, către postamentul orchestrei absente. Împrumutând o vioară și deschizând capacul pianului în locul lăutarilor, care încă nu apăruseră de la masă, doi dintre prezumtivii nemți interpretară cunoscutul șlagăr Shalom Alehem, dând în vileag o nouă variată în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lăutarilor, care încă nu apăruseră de la masă, doi dintre prezumtivii nemți interpretară cunoscutul șlagăr Shalom Alehem, dând în vileag o nouă variată în privința obârșiei lor. Nu se găsi decât un singur mesean în tot restaurantul care să nu priceapă că musafirii din salonul de onoare erau oarece israelieni, originari din orașele Moldovei, mânați în locurile natale de dorul patriei de obârșie. Firește, Nae Calaican, ca și atunci când în liceu se forța să priceapă bazele Calculului diferențial, căută să nu-și tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mea preferată, marocană, mi-ai stropit și halatul de cașmir, pe care-l pui pe tine deși nu-ți dau voie să mi-l folosești, se lamentă ea cu necaz, cu glas ridicat, suficient de tare, ca să o audă și musafirii. Profesorul o ascultă cu gândurile aiurea și-i întâmpină muștruluiala cu un reproș mucalit, brodând pe înșiruirea personalizată a stricăciunilor provocate de el: Care va să zică: al meu, al meu, al meu, al meu! Numai și numai: al tău, al tău, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
știi, s-a mai petrecut o pierdere importantă, adăugă el, cu intenția malițioasă de a o speria, cât mai eficient. Doamna nu întrebă nimic, așteptând să asculte altă năzbâtie de-a incorigibilului ei soț. Profesorul însă se eschivă, prelungind așteptarea musafirilor, care ședeau cu urechea ațintită din living, și oferi numai știuta și înțeleapta lui consolare, de necombătut în toate timpurile: Lasă, dragă, doar știi tu că Omenirea a păgubit de atâtea, suportând în decursul istoriei sale nenumărate nenorociri: cataclisme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acel aer stătut caracteristic încăperilor nefolosite mult timp, datorită vizitelor regulate ale Rozaliei, administratoarea blocului, care o dată pe săptămână aerisea, mătura și ștergea praful. Cărțile, de obicei înșirate peste tot de trebuia mereu să mute câte un teanc atunci când primea musafiri, sunt acum ordonat aranjate în biblioteca modernă, modulară. Pe cotoarele aliniate în spatele cristalurilor mobile se disting numele unor scriitori: Mallarmé, Tolstoi, Goethe, Eliade, Zola, Sebastian. De pe unul dintre rafturi, fotografia unei tinere elegante îl întâmpină cu un zâmbet atrăgător. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
năsuc în vânt, încearcă foarte serioasă să țină ritmul cu un băiețel pe a cărui vestă roșie se văd urme din frișca tortului și al cărui cap de abia ajunge la umărul ei. Așezați comod pe canapele sau la mese, musafirii închină șampanie în cinstea mirilor, sorbind delicat din cupe. Bărbații poartă costume elegante, în timp ce peste tot se văd sclipirea diamantelor și umerii dezgoliți ai doamnelor. Majoritatea tinerilor optaseră pentru o ținută sport, mai lejeră, dar nu lipsită de rafinament. Servitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
zâmbete în dreapta și stânga, se apropie de fiul său și prinde ca din întâmplare brațul acestuia. Cu o privire discret îl avertizează despre ceea ce produce îngrijorarea ei. Calm, Paul se debarasează de cupa cu șampanie și după ce își cere scuze musafirului simandicos, pornește cu pași mari, apăsați, să traverseze camera. Herr98 Schmidt, înțeleg că sunteți din Stuttgart? Pe figura senină, cu trăsături regulate, a doamnei Marinescu, încremenise un zâmbet subțire abia zărit în colțul gurii. Da, stimată doamnă. Un oraș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Peter von Streinitz simte cum iritarea lui amenință să explodeze necontrolat. Insolența acestui dezagreabil personaj îl scoate din sărite, dar educația elevată primită din fragedă copilărie îl face, cu regret, să renunțe la ideea unui pumn bine plasat sub bărbia musafirului nedorit. Revine la o stare mai calmă și în timp ce se așează pe scaun, meditează scurt. Descindea din una dintre cele mai nobile familii germane și luptase, cu mici întreruperi, încă de la declanșarea războiului. Luptase în Răsărit, unde primise Crucea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea În anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o Înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mîna” pe tonul șoptit al musafirilor oficiali, impus și de scopul pentru care venisem, ce nu Îngăduia nici o sprinteneală a vocii, cu toată primăvara aceea Înnoitoare ce invada prin ferestre. Mă apropiai de pat; femeia avea ochii Înfundați În orbite, era trist s-o privești, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
printr-o improprietate a verbelor Întrebuințate, născută din obsesia tinereții răpite, care-și cere dreptul la viață acum, abia acum, În spațiul tardiv al narațiunii” Îl văd ridicîndu-se: - „CÎnd am ajuns acolo, am fost «poftit» (acesta e cuvîntul), ca un musafir, Într-o Încăpere cu mobilă simplă dar cu o oarecare eleganță, o preocupare pentru estetică ai fi spus, ceea ce m-a mirat. PÎnă acolo Însă, am străbătut niște culoare, totul curat. Poftit În birou, fui Întîmpinat de șeful acelei instituții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În curte să Încerce la ușa de intrare din față, ce dădea În antreul-birou al chiriașului, care, trezit din lectura unei cărți, deschise și o invită Înăuntru. Doamna Pavel refuză, rămase pe treapta de sus și explică chiriașului că are musafiri precum și rugămintea profesoarei. Bărbatul tînăr din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile Înflorate În fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fîstîcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvînd, gîndi el, cît mai politicos suavul impact la care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu pentru curiozitatea ce se naște În asemenea situații, ci ca pentru un popas Înainte de a intra În camera propriu-zisă, unde totul era aranjat la locul lui, cu o estetică improvizată ce impusese cîteva mici modificări, și care-și aștepta musafirii pe care-i știam că vor veni dar nu chiar atît de matinal. Intrînd, rîsul ei dinainte, ușor zgomotos, deveni zîmbet, un zîmbet trist. Mă simțeam prins ca-ntr-o vagă plasă de păianjen, pe care - menajîndu-i fragilitatea - mă feream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În acele locuri erau acolo. Fiica Anei și cu soția lui Lung serveau, aveau grijă de toate cîte mărunte ale acelei seri. Lung se simțea stînjenit, timid În lumina odăilor, În vorbăria și rîsetele noastre, - și eu Împotriva etichetei de musafir, ignorînd cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai Întîi, anume pentru a-i stinge complexele, Însă el se intimidă și mai mult, nu știa că seara aceea era și a lui. Seara Dumnezeirii care e a tuturora și care pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Să vorbiți dumneavoastră cu cine o fi. De dumneavoastră se vor teme sau se vor rușina. - Sigur că da, răspunsei, iluminat parcă. Vrui s-o servesc cu o dulceață din borcanul pe care Îl aveam de la doamna Pavel anume pentru musafiri, și să-i fac o cafea, dar refuză, invocînd o nu știu ce grabă gospodărească. La plecare Îmi mulțumi pentru „ajutorul” promis, și după cîteva zile, Împreună cu ea, m-am dus la atelierul de „Sculpturi funerare” și am vorbit cu responsabilul, spunîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui, Între mîndrie și umilință, de om al cîmpiei; visase la vremi ce zadarnic așteptase să vină. Mai era puțin ca ziua să fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, cînd amurgul aluneca În camera altădată plină de rîsetele musafirilor, de zvăpăiala fețelor uitate, lumînarea de datină veghea ușor tremurîndă somnul nedrept al Învățătorului; la căpătîiul lui plîngea ca un copil un bătrînel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
monteurul de avioane se lăsase prins în complotul subtil al familiei funcționarului. Când se ducea în vizite, surorile ei îl primeau prost îmbrăcate și pieptănate, tăcute și absente, în timp ce numai sora lor mai mare arăta elegantă, servind ea la masă musafirul, vorbind numai ea, și încă cum, ca să se arate apoi după măritiș că nu-i plăcea nici să se îmbrace așa de bine și nici să vorbească atât de mult ca în acele vizite ale tatălui meu. Dorința unei fete
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]