2,578 matches
-
spus celor din anturajul regelui că nu are nevoie de tălmaci. Venise în Moldova ca să vadă niște moșii, pe care i le lăsase soția, și așa a dat, din întâmplare, peste 12.000 de români, care aveau de gând să năvălească înainte de miezul nopții și să-i măcelărească pe unguri. Regele nu l-a crezut, l-a dat pe mâna străjilor, și, deși nu mâncase, s-a ridicat de la masă și „îi strânge de îndată pe toți Optimații, Sutașii și Comandanții
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o constituia faptul că Ștefan, după lupta de la Baia, sosind la Suceava, a pus să fie tăiați 20 de boieri mari, iar pe 40 de boieri mai mici i-a tras în țeapă. De aceea, dacă o putere militară ar năvăli în Moldova, ar putea să ocupe țara cu foarte mare ușurință. Matei ar fi putut-o face, de n-ar fi fost o solie turcească. Sultanul îi oferea regelui toate ținuturile regatului său, pe care le cuceriseră turcii, și pe deasupra
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înfrângere și abia a scăpat el însuși cu fuga, venind în țara secuilor”. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se scria: ...„În 14 ale lunii decembrie, luni spre marți, s-a împlinit gândul lui Dumnezeu cu Ștefan voievod și a năvălit noaptea asupra ungurilor la Baia. Și i-a dat Dumnezeu în mâinile lui Ștefan voievod și ale oștii sale, și mare mulțime dintre dânșii au fost uciși. Și craiul a fost săgetat atunci în luptă. Și astfel s-au întors
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
secuime „și a fost a doua prădare a lor”. (p. 45) Asta nu înseamnă că incursiunea a avut loc în 1467, ci în 1468, deoarece anul începea la 1 septembrie, când era scris letopisețul. Dlugosz scrie că în 1469, Ștefan „năvăli în Transilvania numai cu 1 800 de călăreți, pe când regele Matei se afla în Wratislavia și, jefuind-o cu foc și amar în repezeală, întocmai ca o furtună, săvârși mai multe cruzimi și se întoarse încărcat de pradă”. Este vorba
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Volga, ci șeful unui clan de tătari crâmleni. Această ipoteză ar trebui să fie confirmată și de alte informații. Dlugosz scria că în timp ce Cazimir, regele polon, și soția sa, Elizabeta, se aflau în Lituania, Manyak, hanul de dincolo de Volga, a năvălit pe trei direcții: o hoardă a jefuit ținuturile Volodimir, Kremeneț, Kuzmin, Ciudov și Jitomir și a luat 10.000 de robi; a doua hoardă a ajuns până la Trembowla, unde a fost întâmpinată și respinsă de oastea regală; a treia coloană
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
izbândă și a venit să sfințească hramul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu mâna preasfințitului mitropolit, chir Theoctist și a episcopului Tarasie și cu egumenii tuturor mănăstirilor.” Dacă autorul letopisețului se putea înșela în privința anului în care au năvălit tătarii, data sfințirii bisericii mănăstirii Putna nu putea fi greșită. De aceea, credem că năvala tătarilor a avut loc în 1469, înainte de sfințirea Putnei. Cât privește argumentele aduse în favoarea unei noi datări, martie 1471, ele ne pot sugera că, pe lângă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a justifica neîndeplinirea obligațiilor sale de vasal. E posibil să fi avut loc o incursiune a tătarilor în acest an în Moldova, dar nu este nici un document care să indice anul 1471. În vara aceluiași an, Radu cel Frumos a năvălit și a prădat ținuturile de margine ale Moldovei. Mai mult, el a ridicat o cetatea la hotarul cu Moldova, cetatea Crăciuna. Scriindu-i regelui, la 13 iulie 1473, Ștefan arăta că nu poate să trimită oameni în ajutorul regelui, deoarece
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în tăcere. Dintr-odată însă turcii, acești prea înfricoșați dușmani ai creștinătății, explorând o parte a țării și trecând pe neobservate Dunărea și Mureșul în a doua zi după sărbătoarea Sf. Dorothea în anul 1474 (7 februarie) înainte de revărsatul zorilor, năvălind în curs repede și pe furiș în cetatea foarte bogată a Orăzii, care era plină de cetățeni și de comori, încât abia i se putea găsi pereche între celelalte cetăți ale țării, o prădară cu totul și prinzând atât din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
făcute de Ștefan cel Mare către principii europeni, îndemnurile papei care a înțeles, până la urmă, cât de importantă era Moldova din punct de vedere strategic, nu au nici un ecou. Faptul că ocuparea Moldovei de către turci le-ar îngădui acestora să năvălească cu ușurință în Ungaria și Polonia, nu-i impresionează nici pe regii celor două țări. Matei Corvin, care se lăudase către toată lumea că va organiza o mare campanie contra turcilor, că pregătește o mare flotă pe Dunăre ca să atace Semendria
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
poate fi cucerită cu mijloacele de asediu de care dispuneau turcii în vremea respectivă. În Cronica de la Dubnic se menționa că turcii au atacat Moldova „cu gândul, după cum se spune, că dacă vor fi aci biruitori, să ia măsuri ca să năvălească asupra întregului regat al Ungariei”. În aceeași vreme circulaseră în Polonia zvonuri în legătură cu intenția sultanului, ca după cucerirea Moldovei, să ocupe Cetatea Camenița și teritoriile din jur. Acest plan era realizabil, după socoteala sultanului, deoarece el ridica o armată uriașă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de unde mulțumea brașovenilor pentru informațiile trimise, cerându-le să nu-i trimită grâu și alte bucate lui Laiotă, domnul Țării Românești, acesta fiind dușmanul creștinătății. Până la 11 iunie, turcii nu trecuseră Dunărea. Înainte însă ca sultanul să treacă Dunărea, tătarii năvălesc și pradă până la Ștefănești, în nordul Moldovei, nu departe de Suceava. În legătură cu incursiunea tătarilor avem informații în relatarea lui Baltazar de Piscia. Tinerii din Caffa care erau ținuți în cetatea Sucevei aflând, la începutul lunii iulie, „pe la miezul nopții”, că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și pradă până la Ștefănești, în nordul Moldovei, nu departe de Suceava. În legătură cu incursiunea tătarilor avem informații în relatarea lui Baltazar de Piscia. Tinerii din Caffa care erau ținuți în cetatea Sucevei aflând, la începutul lunii iulie, „pe la miezul nopții”, că năvălesc tătarii, au reușit să fugă. Ștefan cel Mare, la vestea că tătarii pradă în țară, a părăsit tabăra „înălțată aproape de malul Dunării”, lăsându-l pe Șendrea, cumnatul său, cu 1.000 de călăreți să supravegheze mișcările turcilor, iar cu restul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a omorât mulți oameni; doi frați de-ai mei și-au găsit moartea de eroi-martiri. Ne-au pierit luptători de vază, precum și caii noștri, noi înșine am venit cu un cal”. Este important de reținut amănuntul potrivit căruia tătarii au năvălit în nordul Moldovei, ajungând până la Ștefănești, nu departe de Suceava. Hanul știa că Ștefan și oastea sa erau în sudul țării ca să-l întâmpine pe sultan. De data aceasta s-a dovedit extraordinara mobilitate a armatei moldovenești, care se deplasează
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
otomană. Tătarii ar fi putut să treacă Nistrul la Cetatea Albă ca să vină în întâmpinare turcilor la locul în care aceștia treceau Dunărea. Dar, Mahomed îi pune pe tătari ca să atace nordul Moldovei. Aceștia trec Nistrul, la înălțimea Sucevei și năvălesc în direcția cetății de scaun ca să-l forțeze pe Ștefan se să retragă din sudul țării, lăsând cale liberă oastei otomane. După care ar fi urmat atacul concentric dat asupra oastei lui Ștefan, prinsă, în felul acesta, la mijlocul teatrului de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Vlad Țepeș ne este prezentată de Matei Corvin ca opera exclusivă a oastei transilvănene: „După fuga rușinoasă a împăratului turcesc din țara Moldovei una din oștirile mele pe care o țineam împotriva lui, mai înainte de a sosi voievodul Moldovei, năvăli asupra lui Basarab, voievodul Munteniei, care avea cu el un corp de turci și mulți oameni de peste Dunăre, în număr de aproape 18.000. Și l-a alungat oștirea mea pe numitul Basarab, bătându-l, așa încât puțini au scăpat de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
căci la 12 mai Baiazid reușea să ia tronul. Adversarul său, înfrânt (20 iunie), va încerca să se refugieze în Egipt, dar va fi prins și ucis. În spațiul românesc, amenințarea boierilor munteni a avut urmări. Țepeluș, ajutat de turci, năvălește în Moldova și pradă până la Lunca Mare, în ținutul Bacăului. Știm asta dintr-un document intern, dat de domn în octombrie 1481, când îi întărește boierului Mihul Buzatu moșia, deoarece privilegiul acestuia fusese pierdut „când au venit Ali-Beg și fratele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Liov, unde se afla regele polon cu fiii săi. Domnul pornea, împreună cu curtea și cu sfetnicii săi, spre Colomeea, la 1 septembrie 1485. Nu se poate ca Ștefan să nu fi fost informat că turcii împreună cu muntenii se pregătesc să năvălească în Moldova. Până în 1485, el a amânat mereu depunerea jurământului de credință față de rege, motivând că țara este amenințată cu invazia. De data aceasta, chiar dacă amenințarea era reală, nu mai putea să amâne prestarea jurămânului. Risca să nu mai primească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
deoarece regele a fost cauza nenorocirilor sale”. I. Ursu considera că Ștefan a urmărit să cucerească Pocuția ca o compensație pentru teritoriile pierdute în 1484. În Cronica de la Mânăstirea Hustânskaia se spune că Muha era un răsculat moldovean care a năvălit în Pocuția cu 10.000 de oameni. Martin Cromer scria și el că cei 10.000 de oameni erau români și ruteni recrutați din Pocuția. Oamenii lui Muha s-au purtat cu cruzime, mai ales față de „domnii mari”, care aveau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
răspunsul Maiestății sale se arată că, exact atunci au sosit vești din care rezulta că, „foarte de curând, cete înarmate ostășește au ieșit din Moldova și au invadat pe neașteptate, în chip războinic, stăpânirile Serenității Sale, pământurile Podoliei și au năvălit violent în vreo câteva cetăți în număr de patru sau cinci, pe care luându-le, au omorât pe toți cei găsiți acolo și pe unii i-au decapitat și chiar cetățile și multe alte bunuri de-ale noastre le-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Așadar, retrăgându-se prin Codrii, regele s-a retras pe o altă cale decât cea pe care venise spre Suceava. În Letopisețul lui Ștefan cel Mare se arată că armata polonă a venit până la Coțmani și de acolo, leșii „au năvălit la Șipinți. Iar între timp, domnul Ștefan voievod a întărit și orânduit o strajă și i-a trimis împotriva leșilor la vadul de la târgul Cernăuților, pe râul Prut”. După care în Letopiseț, se spune că polonii au venit asupra cetății
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în schimb povestește cum s-a desfășurat lupta în pădure: Ștefan „însuși cu cete mari de turci, tătari, unguri și munteni și cu moldoveni de ai săi, care scoteauu niște strigăte înspăimântătoare, cu arme grozave și într-o învălmășală mare, năvăli de la spate și din lături, mai întâi asupra soldaților mercenari, care erau cei mai de pe urmă și începu să taie din ei. Polonii, luați pe neașteptate, alergară la arme și la cai și începură să se îndese unul intr-altul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ziua precedentă, unde se afla regele”. Regele a rămas în tabără în zilele de 26 și 27 octombrie, după care, ridicându-și tabăra de lângă „nenorocita aceea de pădure”, a pornit spre Cernăuți. Moldovenii i-au hărțuit neîncetat pe poloni și, năvălind cu cruzime, „băgau groaza în șirurile de dinainte”. Înverșunarea de care au dat dovadă moldovenii este arătată și faptul că într-o noapte „dădură foc ierburilor uscate în partea din care sufla vântul, pricinuind mare primejdie pentru tabăra regelui, pentru că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru tabăra regelui, pentru că vântul mâna flacăra până la ea. Polonii fură siliți să cosească iarba mai înaltă înspre partea de unde venea flacăra dogoritoare, ca să nu ia tabăra foc”. A doua zi, armata polonă a pornit înspre Prut și, „fiindcă barbarii năvăleau de ici de colo cu strigăte înspăimântătoare, se iscau mici lupte, toate în norocul polonilor, care alungau pe dușmani cu tunurile și cu alte arme, cauzându-le mari pierderi, lor, care se arătau neosteniți în atacurile lor vrăjmașe.” Moldovenii nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zvonul că dușmanul s-ar putea să atace. După această întâmplare, au sosit călăreții lituani, cam la o mie, spune Wapowski. Sosirea a produs o mare bucurie regelui și taberei, „deșteptându-le nădejdea că le va merge bine de vor năvăli dușmanii”. Conducătorii cetelor lituane îl roagă stăruitor pe rege să le îngăduie să „năvălească în Moldova, s-o pustiască și să bată pe dușman în vreo luptă mai mare”. Adică, ceea ce nu reușise să facă o oaste uriașă, pentru vremea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lituani, cam la o mie, spune Wapowski. Sosirea a produs o mare bucurie regelui și taberei, „deșteptându-le nădejdea că le va merge bine de vor năvăli dușmanii”. Conducătorii cetelor lituane îl roagă stăruitor pe rege să le îngăduie să „năvălească în Moldova, s-o pustiască și să bată pe dușman în vreo luptă mai mare”. Adică, ceea ce nu reușise să facă o oaste uriașă, pentru vremea respectivă, ar fi putut face 1.000 de lituanieni, numai că regele „moale din cauza
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]