2,523 matches
-
European, doamna Victoria Curzon-Price (din marea familie a lorzilor Curzon, ultimii guvernatori ai Indiei.) Ea ne spunea în timpul cursului de la Institutul European că imigrantul este obligat să supraviețuiască, prin orice mijloace, ceea ce dă naștere automat la un proces de selecție nemilos, în urma căruia numai cei mai buni vor reuși, indiferent de domeniu, fie că este vorba de hoți de mașini sau fizicieni atomiști. Mi-e dor de casă, de culesul viei, de piersicile din grădina bunicii mele, de mirosul de pământ
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de unde vine numele celebrei formații a anilor '80, Duran-Duran. De la numele doctorului Duran-Duran, din capodopera pop art a lui Roger Vadim, Barbarella, din 1968, având-o pe Jane Fonda în rolul principal. Blonda fondantă Fonda este supusă la cazne de nemilosul Duran Duran în mașina de fabricat orgasme. Teoretic, orgasmotronul ar fi trebuit să o ucidă prin plăcere la sfârșitul experienței. Numai că Barbarella este mai puternică decât mașina. Reușește să o scurcircuiteze, în fața ochilor uimiți ai doctorului celui rău. Fulgere
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
al său "Moș Mavromati". Băiatul de prăvălie care trebuie să coboare în hruba rece și neprimitoare pentru a-și mulțumi clienții nerăbdători (cereau un "pahar cu brumă pă' el" ) stafia despre care se credea că suflă în lumânare. Iar patronul nemilos de care vorbește Istrati, el chiar că nu s-a schimbat a se vedea notă următoare. Patronul restaurantului este un elvețian alemanic, din Zürich. Dintre toți cei pe care i-am cunoscut până acum, este de departe cel mai zgârcit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îl clasifică Anna. De pe vremea în care eu eram elev la liceu. Brusc mă simt singur și îmbătrânit, un elefant solitar eșuat degeaba în limburile lumii occidentale. Farmecul discret și nostalgic al acestei lumi își găsește explicația în timpul care avansează nemilos sau în faptul că ascultam melodii "noi" de Genesis, piratate în Germania Federală, pe benzi vechi de magnetofon? Rezistam oare griului comunist din jur ? Tot atâtea lucruri la care nu pot da un răspuns coerent. Oricum, nu prea cred că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
despre eventualele frustrări pe care le poate aduce o asemenea ocupație. A.R. Aici mă tem că nu pot fi decât subiectivă. Nu știu, când întrebi un actor despre actorie sau un muzician despre muzică, nu te aștepți la judecăți nemiloase. În ce mă privește, până la urmă traducerile s-au confundat cu pasiunea mea, cu viața mea, cu tinerețea mea. Cu țelul meu. Sigur că, pentru mine, meseria de traducător e foarte frumoasă. Altora li se pare migăloasă, cronofagă și mare
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
departe. Eu am Irlanda mea. Și ce-i leagă pe Sartre, Malraux și Mauriac? Îi despart glorii, premii, adoratori, zile, nopți, cancanuri, tot ce e viață literară - ca să nu intrăm în politică, religie și estetică. După război, Sartre a fost nemilos cu Mauriac. Fraza aceea de fier roșu: „Dumnezeu nu e artist, și nici dl Mauriac...” va rămâne. Azi, la 84 de ani, Mauriac - care n-ar accepta cartea lui Sartre Ființa și neantul „nici sub amenințarea revolverului” - poate să scrie
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
din 1750 numărul românilor de aici scade în decurs de numai 17 ani la 19710, ceea ce e total neverosimil. Aceste anormale schimbări din timp în timp, uneori chiar dela un an la altul, istoricii le explică a fi urmarea exploatării nemiloase a iobagilor din partea proprietarilor donatari și anume 1. Fiscul, 2. Nobilii care țineau zălog moșiile fiscale, 3. Sașii arendași a vreo 36 sate întregi și părți din ele pe 99 de ani (dela 1765), la care se mai adăugau rechizițiile
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
luat tare, nu l-am pocnit, ci, pur și simplu, am început să mă milogesc. Cu un ton plîn găcios (cred că-mi dăduseră și puțin lacrimile - pe bune !) și cu multe aplecări de spate, ca ioba gul în fața boierului nemilos. Din păcate n-aveam căciulă - sau șapcă - s-o boțesc în mîini. Grecu mi-a dat o palmă așa, la mișto, cum dai unui puțăr, și apoi și șapca. Nu știu de ce-a făcut-o. Probabil ca răsplată că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vitelor, mai exact a vacilor pentru lapte. Avea abonați la lapte, de aceea străbătea toată zona pe jos, cu bidoanele de lapte în spate, de multe ori flămândă. Astfel în toamna anului următor, mama s-a îmbolnăvit de o boală nemiloasă, tifos exantematic. În perioada în care a fost internată la spital, presimțind că i se apropie sfârșitul, i-a cerut surorii mele, HenrietteSieglinde, ca după moartea ei să nu mă abandoneze. La numai un an și jumătate am rămas orfan
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
pentru formarea studenților ca oameni și ca viitori specialiști, a consacrat întreaga sa viață profesiunii de slujitor al școlii, cu dăruire, devotament și meticulozitate. Avea cultul lucrului bine făcut, cu pasiune, iar munca sa până în ultima clipă, în ciuda unei boli nemiloase, a fost un exemplu . În sprijinul procesului didactic a fost coautor la editarea cursului Mutatoare. Baze teoretice și elemente de proiectare (1978), a monografiei Convertoare statice: baze teoretice, elemente de proiectare, aplicații (Editura „Gh.Asachi”, Iași 1986) și Acționări Electrice
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
la tine din te miri ce, tu nu trebuie să rămâi pe poziție și să taci, ar trebui să spui ceva, să-i abați mânia, dar când el este atât de răutăcios cu tot ceea ce faci tu și atât de nemilos uneori te sperie, îți este frică și te temi de el. Ești ca o bucată de lemn înțepenită și sfredelită cu privirea lui, asculți toate injuriile, acuzațiile și vezi cum se distruge tot ce a fost frumos odinioară. Îl auzea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
era pregătită să meargă mai departe, dar dacă ar fi putut plânge acolo în fotoliul în care se afundase, atunci s-ar fi răcorit de toate gândurile care i se ghemuiau fără voia ei și nu-i dădeau pace, cotrobăind nemiloase prin toată ființa ei. O dată cu trecerea timpului descoperea încet și sigur o parte din ea pe care nu o cunoscuse. Anii cei mai frumoși ai tinereții ei se ascundeau fațarnic, ghemuinduse undeva în capul ei. Trecuse de mult de patruzeci
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
distrugi lent și sigur. - Știu, știu totul, zise parcă dorindu-și o pauză. - N-o să găsești drumul pe care-l cauți niciodată. Alcoolul, ca și drogurile nu sunt decât niște cioburi de sticlă care taie ca o sabie ascuțită și nemiloasă. Alcoolul te face să-ți pierzi personalitatea și demnitatea. Te scoate ca pe o măsea rea din rândul celor bune. Glasul lui abia șoptit frânse câteva cuvinte amare, iar privirea îi rămase undeva pierdută. - Unii oameni sunt mult mai deștepți
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lui era crucială și răbdarea ei era pusă la grea încercare. Toți suntem uneori îndreptățiți să sperăm că într-o zi se va găsi o soluție de vindecare și pentru asemenea cazuri, dar boala nenorocită care îl afectase era grea, nemiloasă și greu vindecabilă, de vină fiind și regimul de viață pe care îl avusese. Îl avertizase de nenumărate ori în cei zece ani pe care-i petrecuseră împreună. Făcuse compromis după compromis, ajungând să fie bârfa lumii. Leon era chinuit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unele sentimente. Vecinii, colegii, unele rude și prietenii, toți o părăsiseră. Un firicel de venin îi inundă gura cu amar, tot mai amar, prelingându-se până aproape de colțul buzelor. Avea ochii triști, iar un ciob de sticlă cu ascuțișul lui nemilos părea să-i rănească sufletul. Intrase într-o cafenea să-și umezească gura, nu să bea vre-un Amareto cu boabe de cafea sau o altă băutură cu gheață, așa cum v-ați putea imagina. Nu voia decât o apă plată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
realității, despre „sârma ghimpată“ care o va încercui, despre sfârșitul vieții ei „fără adăpost, fără sprijin, fără mormânt“ și despre „gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc de trupul acesta istovit, că le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase și că voi îndura, și dincolo de viață, cele mai adânci tristeți, cele mai grele insulte“. Viziunea finalului vieții ei este șocantă - după câte se știe din mărturia altor deținute, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost considerată decedată, a fost târâtă de colegele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
obscur: dorința ta de a mă proteja. Te rog scrie-mi imediat cum a fost. Dacă ai întrerupt călătoria forțat, cum ai mai putut pleca fără bani, fără bilet? Mă zbucium cumplit și îmi bat capul ca de un zid nemilos înălțat în fața ochilor mei dornici de un zid de sticlă, ca să pot vedea, dincolo, tot. O lume întreagă, nouă, ciudată, străină și totuși devenită „a mea“ s’a instalat straniu și posesiv în casă. M’am așezat în fotoliul cel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de semnături: Rodica, Lucy, Lila, care m-a ajutat mult să salvez aceste cărți, și fosta ta profesoară de la N[otre] D[ame] [de Sion]. Dar a doua zi dimineața, marți, între 9 și 3, orele tragice s-au succedat nemilos. Cozile de topor aruncau cărțile de pe rafturi, așa încât sub arcadă s-a format o moviliță care semăna cu pământul proaspăt săpat de lângă o groapă: a doua înmormântare a tatălui tău. Săreau de pe un fotoliu pe altul ca să ia cărțile de pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai vorbesc despre lucrurile astea! Dar uneori izolarea asta mă înăbușă, încât îmi vine să mor. Dacă n-ar fi gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc de corpul acesta istovit, că le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase și că voi îndura, și dincolo de viață, cele mai adânci tristeți, cele mai grele insulte, că această Mabell va veni să jumulească de pene jalnica pasăre care voi fi! Nici o ființă alături de mine, în clipa aceea! Spaima mea e că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și 576)"/>. 3. Evreul cămătar În Europa de Vest și Centrală, prototipul profesional al evreului a fost cămătarul. Acesta și-a găsit Întruchiparea nu atât În personajul balzacian Gobseck (de la fr. gober = „a Înșfăca, a Înfuleca pe nemestecate”), cât În Shylock, bancherul nemilos din piesa lui William Shakespeare Neguțătorul din Veneția. „Shylock este o formulă generală, aplicabilă către toți ovreii În particular. Shylock este tipul judanilor !”, scria B.P. Hasdeu În 1865 <endnote id="(246, pp. 20-21)"/>. Per sonajul shakespearian a devenit atât de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ne putem sustrage. și autorul acela american, de fapt evreu american, ce susținea că timpul tragediei a trecut , adică imposibilitatea tragicului în zilele noastre, cred că se înșeală. Determinismul istoric este un clește ce strînge tot atît de puternic și nemilos ca și destinul. Mă gîndesc să scriu chiar o tragedie pe această temă. V-am trimis materialul ceva mai repede și fără să știu nimic despre cel anterior ce va fi programat probabil pe numărul de pe martie, deoarece mîine plec
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
agitația” din cadrul acestei instituții publice locale care „...nu a luat proporții” subliniind că „...nemulțumirile persistă”, din care cauză (potrivit informațiilor pe care le avusese la Îndemână) „...mulți alții ar fi plecat din PNP” cel mai probabil de frica persecuțiilor nemiloșilor bolșevici care, vrând probabil să-și compenseze neștiința de carte cu o cruzime greu de imaginat Începuseră să taie și să spânzure Într-o țară cu o populație timorată de prezența celor peste 600 de mii de soldați ruși. Autorul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
fotograf! Chiar dacă politica oficială a partidului comunist român respingea religia, totuși existau biserici (cu mulți preoți Înscriși pe statele de serviciu ale Securității) care, pe la unele monumente le fuseseră lăsate Însemnele credinței noastre milenare, crucile. Citind rășluirea executată de același nemilos cenzor ideologic Necula, ne-am dat seama imediat de locul unde se desfășuraseră ceremoniile prilejuite de „...aniversarea a 95 de ani de la proclamarea independenței de stat a României” dar și 27 de ani de la „...victoria Împotriva fascismului”. Cum În 1972
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
să se lase În jos asupra orașelor noastre. Colonia evreiască din Botoșani Își avea Încă din 1740-1750 toată rînduiala ei. Oaspeții cei noi, fără bani și fără gust de muncă (subl.ns.), pregătiți Însă În toate felurile pentru o stoarcere nemiloasă, veneau cu cartea lor evreiască În care Își isprăveau zapisele (act de vânzare-cumpărare, n.n.) cu legea lor, care hotăra În atîtea cazuri de drept altfel decît obiceiul pămîntului românesc”. Se pare că, la aniversarea a 100 de ani de la câștigarea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
nu s-a răzbunat pe nimeni pentru că dacă ar fi vrut s-o facă ar fi avut timp suficient În cei trei ani de viață care-i mai rămăseseră din 2003 până În 2006 când a sucombat răpus de o suferință nemiloasă. S-a mulțumit doar să-i numească „satane” și atât. d. Cum să scapi de un incomod? Îi „fabrici” un dosar penal de drept comun! Odată cu desființarea culpelor politice, securiștilor le venea tot mai greu să-și bage urmăriții În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]