2,473 matches
-
fost întotdeuna bine privită de localnici, care au considerat că nu le îndeplinește promisiunile din campanie. Nu o dată, presa locală, de la începutul secolului al XX-lea, lansa acuzații dure, (uneori informațiile erau exagerate, ceea ce denotă campania electorală) fondate pe „o nepăsare incalificabilă”. Gazetarul, foarte probabil, din opoziție, nu avea menajamente la adresa conducerii orașului, care, în viziunea lui, era „atât de îngustă în vederi încât provoacă pe lângă compătimire dar, și o ilaritate generală; și la județ, însă și la comună totul rulează
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sora lui: Vino repede surioara, să vezi minunea minunilor! Ei, lasă, ce minune poate să fie? Prichinduța nici nu se obosi să ridice privirea de pe coronița care creștea văzând cu ochii. Spun adevărul, vino mai repede, se necăji Prichindel de nepăsarea surioarei. E ceva uriaș printre flori! Prichinduța așeza atentă coronița pe patul moale de iarbă și se ridică vrând-nevrând pentru a-i face plăcere gălăgiosului. Ce poate fi așa de uriaș? Poate a crescut vreo floare și-acum crezi că
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
marelui oraș din sud, cu toată decăderea lui postbelică și mai ales din ultimele decenii. Îl indispuneau și pe el, de bună seamă, aspectele degradării vieții bucureștene, câinii vagabonzi, cerșetorii, gropile, gunoaiele, întunericul și toate celelalte, îl revoltau distrugerile și nepăsarea față de ele, dar nu le punea, ca alții, pe seama unor metehne eterne ale locului („dâmbovițene“), ci a sistemului care dusese toată țara de râpă. Și dacă multe lucruri îi erau repugnante lui Zaciu în lumea bucureșteană, încă mai multe erau
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
modularea infinită a conținutului său, prin însușirea de a îngădui ieșirea eului din el însuși și a putea comunica și a se armoniza prin iubire cu restul lumii", și ajungând la conștientizarea impasului celor două forme de timp, "poetul cheamă nepăsarea, renunțarea și intrarea în stingerea definitivă". E pus în discuție, într-un paralelism ideatic, și poemul Povestea magului călător în stele, văzând aici "eul geniului" ca o "conștiință pură supratemporală". În fine, cel de al treilea eseu Eliberarea dincolo de dincolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înaintând ca culbecul 83, iar el deloc nu-i îndemna nici cu gura nici cu biciul. Da ce-i asta, domnule, vrai s-ajungem mâni dimineață la Dorna-Vatra? Bine, Bine. El pronunță acest "bine, bine" cu o flegmă și o nepăsare revoltătoare. Ascultă, jupâne, îi zise frate-meu, apăsând asupra acestui din urmă cuvânt. Dacă nu te ții de tocmală 84, nu-ți dăm nici o para. Asta nu-i pe voia d-tale! Cu cât caii își domoleau mersul, cu atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
urmă. Teoria lui Alain, care susține ideea unei metode "dure" de instruire, nu poate să conducă decît spre un anumit tip de relație între profesor și elev cea autoritară. În concepția sa, educatorul se impune atunci cînd manifestă o oarecare nepăsare față de elevi, mai precis, față de faptul că nu le este ușor să-i îndeplinească cerințele; la astfel de profesori, elevii nu găsesc nici un fel de slăbiciune care să-i îndemne să nutrească o oarecare speranță că ar putea profita de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lumii moderne (Noica identifică sase tipuri de maladii culturale și ontice : Catholita, lipsa generalului și a principiilor sub amenințarea ideologiilor, Todetita, adică nevoia de-a regăsi individualul, Horetita, adică absența determinațiilor și falsificarea valorilor, Ahoretia, Atodetia, Acatholia - adică refuzul individualității, nepăsarea și "moartea transcendenței”, iar Guénon avertizează asupra pericolelor invaziei civilizației materiale și al individualismului). Symbăllein, dyabollein .a aduna, a dezbina Cuvântul grecesc symbolon desemna, se știe, jumătatea unui obiect rupt în două (de pildă, o pecete!). Simbolul este „un semn
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Cât am fost privit ca un turist, toți mi-au zâmbit prietenos. Când au aflat însă că vreau să mă stabileasc alături de ei, zâmbetele au disparut, cuvintele au devenit reci și dușmănoase. M-am lovit brusc de zidul rece al nepăsării, neîncrederii, inacceptanței, al invidiei, uneori al dușmăniei, al disprețului, al umilinței. Mi s-a spus adesea că „cel mai prost de la noi e mai bun decât cel mai deștept de la voi” sau miau adresat întrebarea nimicitoare: „ce poate veni bun
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cine știe în ce clipă poate interveni o cumplită criză de sticle de lapte și e bine să fii aprovizionat din vreme. Să fii prevăzător cu lucrurile astea care pot părea de nimic, dar, dacă le ignori, poți declanșa, prin nepăsare, consecințe nebănuite. Nu mă deranjau și nici io nu-i deranjam. Mă rog, trăiau urât pentru că n-aveau încotro. Oameni care nu mai înțeleg nimic într-un cartier în care se zice că fiii devin părinții propriilor lor părinți. Treceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dintr-o existență parcă de mult uitată și parcă de tot străină, destinată acum, frântură cu frântură, paginilor de față. Epoca de huzur din jurul anilor 1900, când pornesc amintirile ce urmează, se situa sub semnul zodiacal al bunului trai, al nepăsării pentru ziua de mâine, la care aproape nimeni nu gândea, al plăcerilor cuminți și, uneori, al patimilor lumești spre care Îndeamnă lipsa altor griji. Asta ținu până la dezastrul acestui huzur universal, anunțat de trâmbițele și bubuitul zilei de 2 august
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pentru astea treburile până la ruină; autoritar cu noi, copiii, până la nedreptate, pentru care mi l-am și Înstrăinat devreme; lăsându-ne Însă, mie și băiatului meu, ca o moștenire de familie, ceva din zbuciumul lui activ și neîncetat, ceva din nepăsarea lui boemă pentru situații și avere, ceva din gustul lui ales pentru trai bun gospodăresc, ceva, dacă nu și mai mult chiar, din severitatea judecății lui, vizibilă pe după sprâncenele și mustățile lui stufoase. A murit În casă la mine, așa cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mă privește Mihalache Popescu lung, apăsat, Înfruntându-mă: — Te văd băiat mare! De ce vii cu cererea asta atât de târziu, după termenul publicat În ziare? Îndrug, ca vai de ea, o scuză, un pretext cu care să-mi acopăr neglijența, nepăsarea sau repulsia pentru acest soi de examene particulare, [cărora] hazardul chestionărilor, toanele exami natorilor, substituirile Între candidați și năvala scrisorilor „de recomandație“ le justificau Îndeajuns proasta reputație. Însă preopinentul, Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu o plângea, căci urâciunea păca telor ei Îneca orice compătimire.“ În acea epocă de huzur „decadent“ sau fin de sișcle, situată În limitele unui cerc larg cu marginile dincolo și dincoace de 1900 și cu climatul său propriu de nepăsare pentru ziua de mâine, la care, cum am mai spus, aproape că nimeni nu gândea și, de aceea, Îndemnându-se spre excese tem peramentale de tot felul, spre comedii, drame și tragedii pasionale, unele de valoare balzaciană, pe care abia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de care rafturile noastre sărăcă cioase ar trebui să se mândrească atât pentru ceea ce reprezintă ca un mare și etern capital omenesc, cât și pentru mândra ei Înfă țișare În straie de glas românesc; dacă formidabila și dezolanta incultură și nepăsare a cititorului român n-ar fi așa cum i le cunoaștem de mult și cum i le-am verificat din nou, deunăzi, când am văzut această Divină Comedie - dată pe românește cu eforturile și chinurile marelui nostru poet, cu erudiția co
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că Mihail Smolsky, semnând În literatură Sorbul, nu este chiar al nației noastre, cu fața lui scofâlcită, părul și țăcălia blond-roșcate, mersul legănat și nesigur de om călare, când pe un picior, când pe altul, tocându-și averea cu o nepăsare slavă, În petreceri și echipaje cu „muscal cu cauciuc“ („Gata, conașule!“ Îi striga pe vremuri Mișca, birjarul boierilor, repezindu-și telegarii Orlov, când tânărul Smolsky apărea În Piața Teatrului Național, obosit și scârbit de atâta trai prea bun), după câteva
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
retrospectiv. - „Ars vivendi“, dar și „Ars amandi“. Cum și despre Încântările urechii, despre farmecul nespus al prieteniei cu bărbații și despre Înto vărășiile cot la cot cu ei la treabă. - Un dispreț al realităților, o lăsare În voia soartei, o nepăsare pentru averile lumești și, pe cât se poate, o existență „artistă“ și de capul tău, asta ar fi „bunul meșteșug al vieții noastre“ făgăduit În acest capitol pe cât de min cinos În titlul său, pe atât de plăcut autorului. - Avertis mentele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mediocru interes pentru istoricul viitor, improprie apariției omului excepțional sau măcar interesant și În care memorialistul urmează și el poteca comună tuturor mediocrităților [...]. Cu o asemenea Înțelegere aproximativă a omului și cu preferințele lui mai degrabă pentru plăcerile și dulcile nepăsări ale vieții decât pentru rațiunile ei aspre și grijile urmărind și scontând beneficii neapărate; zvârlindu-mă totuși uneori În vâltoarea unor trebi peste puterile oricui, Însă numai din simplă voluptate a mea de a acționa sau dintr-un exces temperamental
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
știu!” Erau întrebări pe care mereu și le punea și ni le adresa și nouă, celor veniți în acea seară de octombrie, să-i alinăm cât de cât dorul de fiu, cumplita sărăcie, durerea singurătății, durerea ce o simțea din cauza nepăsării autorităților de la București, față de ce se întâmplă cu Basarabia și cu băștinașii ei, frații noștri români abandonați. Plânge, cum nu mi-a fost dat să văd un zbucium mai mare al unei mame, un plâns înecat în lacrimi, ce venea
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
trebuie să facă pentru ca fiul Ilie să fie liber. Unde să meargă? Ce drum să facă? La ce uși de palate să mai bată? Câteva din aceste zbuciumate gânduri au rămas înregistrate pe casetă audio și rămân zguduitoare mărturii de nepăsarea oamenilor politici, a guvernanților, față de soarta Basarabiei și a pământului Sfânt românesc înstrăinat, furat,abandonat, și chiar donat.................. „Plec la Chișinău, la parlament, dar încă o dată la Putna. Mai merg o dată la Putna, da’ pe jos. Numai cu credință în
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Suntem, din păcate, indiferenți. în toată Basarabia chiar de la prima oră a diminețelor, chioșcurile de ziare sunt pline cu toate ziarele Moscovei, de la București nici unul... Un abonament la „Literatura și arta”, ajunge la Iași, de exemplu, în peste trei săptămâni........???? Nepăsarea Bucureștiului doare, doare prea multa noastră despărțire și ficare zi ce trece e tot mai grea. Faceți ceva guvernanților!!! Mereu să ne aducem aminte de cel care a fost dl. Vadim ștefan Pirogan, omul care a trăit în cinste, adevăr
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
10, 22). Doamne, ajută! Fr. Ioan M. Duma OFMConv. S-a dus un an! Necontenit spre plaiul nemuririi Pășind cu zor se-ndreaptă lumea mare... Un an urmând chemării seculare S-a dus, lăsând pe veci robia firii... Cutremure, războaie, nepăsare, Ne cântă-n versuri cântecul sfârșirii; C-aicea jos, în valea surgunirii Suntem ca barca ce plutește-n mare... Bătaia bronzului de miez de noapte Mă-ntreabă cu misterioase șoapte, De-s pregătit la cele ce-au să vină... Mă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să o poarte alții. De ești bărbat ori tată, noul an te îndeamnă să te gândești bine ca așa să te pui la cale, ca nu cumva la judecata din urmă să fii citat cu un an mai mult de nepăsare în postul de grea răspundere, ce Dumnezeu ți l-a încredințat. Fă-ți bine socoteala dintru început de an și fii mână tare. Casa ta să fie o casă de dreptate, de liniște, și un focar de pilde bune copiilor ce
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nici împotriva a ce. Sunt atâtea în mine, încât nu le pot da de capăt. Această fluiditate a senti mentelor, care oscilează între dragoste pătimașă și disperare numai la gândul despărțirii și între, vai, nu ură, ci indiferență totală și nepăsare, îmi paralizează orice libertate de acțiune... Notiță a lui Mihai 28 noiembrie 1952 „Fericirea de a fi singur“... Alby cel puțin era pasiune; dar acest „echilibru“? Între pasiune și singurătate - singurii poli valabili -, soluții false, jumătăți, zădărnicii... Să știi asta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
zi, trezind în mine nostalgia unor fericiri necunoscute, dar atât de dorite, și mă lăsau pradă unui zbucium zadarnic pentru o lungă perioadă de timp... De astă dată - nimic din toate acestea: le-am așteptat cu ne pă sare, cu nepăsare am trecut prin ele și tot cu nepăsare mi le amintesc. E bine! Poate că e și amprenta ta în toate acestea. Ouăle au sosit, dar numai a doua zi de Paști. Însă și atunci au fost primite cu entuziasmul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dar atât de dorite, și mă lăsau pradă unui zbucium zadarnic pentru o lungă perioadă de timp... De astă dată - nimic din toate acestea: le-am așteptat cu ne pă sare, cu nepăsare am trecut prin ele și tot cu nepăsare mi le amintesc. E bine! Poate că e și amprenta ta în toate acestea. Ouăle au sosit, dar numai a doua zi de Paști. Însă și atunci au fost primite cu entuziasmul cuvenit. O admirație generală a provocat meticulozitatea și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]