3,633 matches
-
individului. Preocupat numai de trupul său, de bunăstarea sa, individul devine autist, orb și surd la nevoile celorlalți. Și nu cred că este o întîmplare dacă, în epocile de panică intensă datorată catastrofelor sau epidemiilor, oamenii revoltați de demisia autorităților neputincioase să facă față, se lasă cuprinși de marele suflu al orgiilor. Ieșirea din identificare este atît de totală încît Erosul ocupă tot locul vacant. Istoria ciumei în Evul Mediu este exemplară. Dorința de a trăi se exacerbează la cei care
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în urma acestui gest, este învestit ca fiind cu adevărat stăpîn. IV Împrejurările în care ia naștere o asemenea autoritate nu sînt nici ele obișnuite. O preced ruptura netă a ordinii sociale existente, destrămarea credințelor, pierderea iluziilor în fața unor instituții devenite neputincioase. Masele trăiesc atunci sentimentul că totul se prăbușește în jurul lor, că forțele stihiei sînt pe cale să le cuprindă, iar furtuna îi va duce spre porturi nesigure. Viața socială iese din făgaș, nu e nici pace, dar nici nu e război
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
tot ceea ce, în experiența noastră, ni se pare incompatibil și inexplicabil. Cînd nu mai sîntem în posesia unor principii simple, al unui model unic pentru a explica ceea ce se petrece înlăuntrul nostru și în afară de noi, ne simțim amenințați. Mai rău: neputincioși în fața diversității forțelor economice, a problemelor psihice și a masei evenimentelor al căror control ne scapă. Această lipsă de coerență ne împiedică să participăm la o acțiune socială ce poate fi definită. Nici ordinea și nici securitatea nu sînt cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cei care o proscriu însă, eroarea devine o crimă. Ea înseamnă încălcarea interdicției. Milioane de oameni sînt condamnați la moarte din cauza ei, în numele unui adevăr care nu poate fi decît o iluzie. Și pentru că logica ar fi de acum înainte neputincioasă. Dar logica se pune în slujba a ceva mai puternic decît ea: credința. Ca și cum ciclul care a început printr-un socialism utopic, afectiv și empiric și s-a continuat printr-un socialism științific, intelectual și teretic, se încheia printr-un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ceaușescu». Principalul paragraf din jurământul depus în condiții de atmosferă misterioasă, ca de lojă masonică, sună astfel: «jur să lupt până la sacrificiul suprem pentru apărarea vieții familiei Ceaușescu». Ceilalți, adică noi, deveniserăm în mintea acestor indivizi niște animale de povară neputincioase, care aveau un singur rost, să întrețină deloc puțin numerosul clan Ceaușescu. Se antrenau intens, 3-4 ore pe zi de forță fizică și arte marțiale, alte 3-4 ore trageri cu armament divers din orice poziție. Țintele erau guri, ochi, frunți
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
lupte. Dacă mai adăugăm și cantitățile de alcool și de medicamente chimice, vom ajunge să creem un cocktail exploziv. Atacat astfel de-a lungul anilor, ficatul ajunge să fie vizibil afectat, să prezinte leziuni în vindecarea cărora medicina alopată este neputincioasă. În afară de tratamentul medicamentos și de transplant, soluțiile sunt destul de reduse. Armaurariul este astfel răspunsul cel mai adecvat la această nevoie. Mai întâi, această plantă are proprietatea de a ne ajuta să eliminăm toate toxinele periculoase înainte ca ele să-i
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
arătat, de altfel, că persoanele bolnave de ciroză care iau armurariu trăiesc mai mult decât cele care nu iau. Reamintim că medicina alopată nu poate face mare lucru nici astăzi în fața unei asemenea boli. În fața hepatitei, știința medicală este la fel de neputincioasă. Armurariul poate ajuta persoanele care suferă de această boală indiferent de originea sau tipul hepatitei (B sau C). Tratamentul este totuși îndelungat. De la caz la caz, poate fi necesară urmarea tratamentului pe o perioadă cuprinsă între șase luni și un
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
un perete din biroul meu există o copie Înrămată a unei scrisori pe care Abraham Lincoln i-a trimis-o Lydiei Bixby pe 21 noiembrie 1864 pentru a confirma moartea fiilor ei În război. Lincoln a scris: „Știu cât de neputincioase și de goale trebuie să fie vorbele cu care aș Încerca să vă alin durerea provocată de o pierdere atât de mare”. Caracterul lui Lincoln cuprindea și acest minunat amestec de compasiune și modestie dezvăluit În scrisoare. Chiar dacă era președinte
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
vă alin durerea provocată de o pierdere atât de mare”. Caracterul lui Lincoln cuprindea și acest minunat amestec de compasiune și modestie dezvăluit În scrisoare. Chiar dacă era președinte și comandant al forțelor armate, Lincoln a considerat că vorbele sale erau „neputincioase și goale”. Faptul că el n-a pregetat să-și dedice timp pentru a Împărtăși durerea femeii a fost un act de compasiune, de modestie și... de caracter. După cum observă Drucker, angajații sunt gata să ierte foarte multe: incompetența, ignoranța
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
poate de rigidă, ei manifestau flexibilitate În modalitățile de a-l atinge. Principiu: Încăpățânare. Frații Wright și-au transportat de nenumărate ori planoarele pe vârful dealului Kill Devil (Outer Banks, Carolina de Nord). Orville și Wilbur pilotau cu rândul, zburând neputincioși peste marginea uriașei dune de nisip. Multe zboruri se Încheiau cu o gură plină de nisip sau chiar mai rău. După aceea, planorul de aproximativ 50 de kilograme avea să fie dus Înapoi pe culmea dealului, iar procesul se repeta
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
sale fațete neputând fi reduse la un numitor comun. Un om de știință care a câștigat premiul Nobel poate fi pus la pământ de un bătăuș analfabet; un dictator puternic poate să fie exploatat de un impostor ori să devină neputincios în fața soției sau a amantei sale. Puterea este mai degrabă similară jocului celor mici numit „foarfecele, hârtia și piatra”. Foarfecele taie hârtia, hârtia poate acoperi piatra, iar piatra poate distruge foarfecele. Comparația puterii cu un joc pentru copii pare o
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
că urmărește să se confunde cu realitatea însăși. În fine, nu putem trece cu vederea „metoda” poetică a lui Elio Pagliarani, scriitor care a demonstrat cu suficient de consistente argumente (furnizate cu precădere prin intermediul practicii literare) că lirismul se dovedește neputincios în confruntarea cu o realitate polimorfă, refractară față de orice tentativă de esențializare. De la Ragazza Carla (1962) la Ballata di Rudi (1995), Pagliarani și-a construit poemele prin recursul la personaje memorabile, cu rol coagulant, în jurul cărora gravitează alte personaje, toate
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
putere" adăugăm colectivismulxe "„colectivism" și ideologia comunistă a autosacrificiuluixe "„autosacrificiu", avem întregul tablou al „căsătoriei nefericite între femei și putere”. Cultivarea specificității dă însă apă la moară lipsei „puterii asupra puterii”. Dar fără o astfel de putere, femeile sunt iarăși neputincioase și cu adevărat nu pot obține nimic” (Millerxe "„Miller,Jene", 1992, p. 243). Poate că, într-adevăr, putereaxe "„putere" este mai greu de conciliat cu feminitateaxe "„feminitate"; dar ea este deplin conciliabilă cu feminismul. Demersul de mai jos arată, cred
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
aer Îngreuiat de „prefumuri” de roze și ambrozie. „Simțualismul” Îl duce către aceste zone incontrolabile În care imaginația Își inventează propriu-i univers. Un univers artificial, cu multe elemente de pitoresc, luate În cea mai mare parte din literatură („reverii neputincioase, turci de carnaval”... zice, mînios, N. Iorga). Poezia lui Bolintineanu este, Într-adevăr, În stratul ei de suprafață, un triumf al convențiilor, o sinteză de clișee, o Învîrtire Înnebunitoare de formule suave, mai ales În versurile erotice. Însă, dacă dăm
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apele curgătoare, seraiurile tainice și alte minuni orientale... Natura imediată este ostilă și poezia n-o acceptă decît ca element de contrast. De ea nu se pot lega visurile Înalte ale poetului, fantezia o ocolește, ploaia, vijelia și zăpada rămîn, neputincioase, la marginea spațiului liric. Însă, răsturnare semnificativă!: elementele refuzate În planul gîndirii se insinuează și acaparează poemul. Închipuirea nu reușește să-și impună temele (obiectele) ei sau nu În primul rînd. În primul plan se instalează vîntul, zăpada, gerul... elementele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să se agațe de barba călugărului și să strige. Dar niciunul dintre colegi n-ar fi fost de partea lui, niciunul nu s-ar fi raliat la acea farsă și la scandalul stârnit, drept care rămânea închis în sine, simțindu-se neputincios și în afara jocului. Pe părinții tăi va trebui să-i consideri ca și morți": fraza aceea rămăsese ca un ciob de gheață care-i zgâria inima. Avusese o tresărire de bucurie gândindu-se la taică-său, dar văzuse totodată dispărând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acel prilej, vigoarea lui a dat roade în dauna unui bătrân călugăr atât de descumpănit încât a renunțat să-l mai judece pe tânărul cel nărăvaș. Pe măsură însă ce zilele treceau, acel comportament a avut urmări dezastruoase, duhovnicul agresat, neputincios să se apere în contra dialecticii și logicii lui Tommaso, puse la cale o intrigă subtilă și ageră: lansă în circulație zvonul precum că Tommaso ar fi fost protagonistul unor ședințe spiritiste, vrăjitorești, fruntaș al unor secte ce se ocupau cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
despre acea Sectă a regelui. În schimb, atât el cât și ceilalalți tovarăși de călătorie se lămuriseră că și cei din satele învecinate știau de ravagiile făcute de tarantule, deși dinadins nu li le spusese nimic. De pildă, agresarea pruncilor neputincioși de aceleași tarantule înainte de le ataca mamele. Zvonurile contradictorii nu mai pridideau, fiecare avea propria versiune a evenimentului. Dacă n-ar fi văzut cu proprii ochi ritualul din grotă, și dacă n-ar fi călcat în acea casă dărăpănată, ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ea ca omul, se naște, trăiește și îmbătrânește. Când lumea era mai tânără, n-avea nevoie de niciunele, acuma, de când a îmbătrânit, are nevoie de mașini, de curent electric, de astea, cum le zice, computere. Cum e omul când e neputincios, ba ochelari, ba toiag... Petrache ridică paharul și trase o dușcă zdravănă. — Am venit prin centru, zise. Mi s-a părut că toate merg aiurea. Uite, mă scol de dimineață și mă duc la slujbă. Acolo stau toată ziua fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orbi ca niște cârtițe, dacă-i scoți, s-ar usca în lumea noastră adevărată ca niște coji de pepene uitate la soare. Aud tot, dar nu înțeleg nimic... Învață să gândești fără cuvinte și atunci ei vor fi cu totul neputincioși... Și n-or să ne poată opri, nu-i așa, cum mergem spre marea întâlnire, statuile care cresc în oameni și oamenii cu chip de statui...“ Abia atunci Petrache privi cu băgare de seamă în jur. Înaintau aproape dezarticulat, trăgând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-i pulseze în priviri. Dar cercul de lumină curse pe creștetul lui și îi împinse capul, strângându-se în jurul gâtului, ca o pungă de plastic în care aerul se împuținează. Bătrânul trase adânc aer în piept, dar tot mai neputincios, până când masca i se lipi de față, îi astupă nările și gura care sorbea zadarnic din aerul împuținat. Atunci bătrânul deschise ochii din nou și insipiră adânc, buimac, ca ieșit dintr-o cameră înecăcioasă. — Ce ți-am spus ? șuieră Vocea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se apleca, apuca iscusit colțul cu limba, ridica foaia, o prindea cu buzele și o întorcea jumătate de cerc. Cititul era singurul lucru pe care putea să-l facă singur, de la început la sfârșit. În fața cărții nu se mai simțea neputincios. Mai mult, spre deosebire de toți ceilalți oameni, el putea deosebi cărțile după gust. Cele mai vechi aveau un gust dulce-uscat, ca de azimă. Cele mai noi lăsau pe limbă o urmă metalică și dulce, ca de sânge neînchegat. Pentru ca de fiecare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ne dădeam seama că eram aceiași, cât de puțini eram, de fapt. România era în altă parte, împreună cu oamenii cumsecade care te-au primit pe dumneata cu flori. Ei știau asta mai bine ca noi, știau că suntem puțini și neputincioși, însă chiar și așa nu ne îngăduiau. Am adus și eu o piatră, spuse minerul. Nu știam cum să vă zic de ea, dar acuma pot să zic. Căută din nou prin sacoșa vărgată și scoase una cam de aceeași
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Lovi cu lama cuțitului în zid, cam acolo unde ar fi trebuit să fie gâtul umbrei lui. Bucăți din tencuială căzură, dar umbra rămase mai departe lipită de zid. Mai izbi de câteva ori. Ajunsă la cărămizi, lama cuțitului scrâșni, neputincioasă. Înțelese că nu se putea sinu cide ucigându-și umbra. Nu putea nici măcar să uite. Așteptă să se împlinească cele nouă ceasuri pentru a se putea întâlni, în sfârșit, cu umbra lui. Deși ceasurile nu se împliniseră și nici lumânarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să inoveze și să-și îmbunătățească activitatea, dependentă să de inerția colegilor și superiorilor ierarhici (care nu dispun nici ei de obiective formale) riscă să îl descurajeze puternic. • Demotivare și frustrări Prinși în angrenajul sistemului, funcționarii publici se simt adesea neputincioși și blocați. În plus, adesea suferă de lipsă de recunoaștere atât pe plan intern cât și pe plan extern. Pe plan intern, ei au sentimentul de injustiție întrucât nu sunt apreciați atunci cand depun eforturi. Relațiile externe nu sunt nici ele
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]