3,370 matches
-
acolo unde v-am abordat, dezamăgit de ridicolul situației. Vă mărturisesc de altfel că întreaga ceremonie de premiere a fost ridicolă. Erați cocoțați acolo, pe estrada din fundul grădinii, în jur de 30 de inși mai mult sau mai puțin nerăbdători să scape de penibilul situației. Fiecare aveați dreptul la trei minute de speech după decernarea premiului respectiv, numai că din cauza ploii Președintele Societății Oamenilor de Litere a fost obligat să accelereze operațiunea. Așa se face că după primii trei sau
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Europa de răsărit. Peste tot acest penitenciar care a fost Europa în toată această perioadă plutește umbra lui Kafka. La fel ca și deasupra „castelului” de la Praga. Nu vreau însă să mă lungesc prea mult. Mai ales că vă simt nerăbdător. Știu, știu ce așteptați de la noi, dar nu vă pot promite deocamdată nimic. Nu vă cunoaștem încă suficient. Nici Bernard nu și-a făcut încă o părere clară despre manuscrisele pe care i le-ați încredințat, nici Domnișoara Ri nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
gustative și am simțit nevoia să acompaniez pulpele de rață cu un pahar de vin. Chelnerul mi-a adus cîțiva stropi de vin într-un fel de cupă, cerîndu-mi să-l gust ca să văd dacă îmi convine. eu eram însă nerăbdător să văd vinul pe masă și i-am spus „da, îmi convine”, fără să-l gust. Chelnerul a plecat imediat să aducă vinul, iar mie mi-a părut rău că nu l-am gustat totuși, aș fi băut cu mare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dacă nu vedeam ceva suspect pe el. — Ce înțelegeți prin suspect, Domnișoară ri ? — nu știu, ceva grav, ceva care să vă atragă atenția... Cînd o mîngîiam pe tot corpul căutînd asperități suspecte Domnișoara ri aștepta nemișcată, aproape ca la doctor, nerăbdătoare să audă sentința. — ați găsit ceva ? — Da, Domnișoară, pielea dumneavoastră a suferit arsuri nocturne, este moale, caldă și pe alocuri tresare inexplicabil, dacă ați fi o piață publică oamenii care trec pe aici s-ar scufunda pînă la glezne în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
jos, când se adunau seara obișnuiții partidei de tabinet, auzea aproape numai glasul Otiliei. Când fata urca vijelios scările sau când îi vorbea, avea tresărituri. Avu impulsiunea de multe ori să-i sărute mâna. De câte ori Otilia ieșea în grădină, Felix, nerăbdător, căuta un pretext de-a ieși și el, și îl găsea în dorința de a citi jos. Otilia era de o familiaritate, de o lipsă de jenă care îl tulburau; din păcate însă nu avusese el însuși prilejul de a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fi privit pe Titi cu ironie. În schimb, Otilia răsplătea pe Felix cu gingășii neprevăzute. Îi aducea din oraș fel de fel de mărunțișuri, fie măcar o bomboană. Odată îi dărui o cravată. Într-o zi, Felix se auzi strigat nerăbdător de glasul Otiliei. - Felix, Felix, vino mai repede, că mă grăbesc! Văzu pe Otilia în trăsura cu doi cai albi, care era închiriată de Pascalopol, și ședea oricând la îndemîna ei, agitând un pachețel cu mâna. Felix alergă intrigat și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să umilesc pe Olimpia și să mă cobor până la părinții ei denaturați. Când n-am să mai pot face față, îmi zbor creierii. Stănică spusese aceste cuvinte cu o petulanță în care nu se ghicea nici un soi de depresiune, privind nerăbdător înspre poartă. - Să văd dacă am, zise Otilia, așteaptă-mă aici.Otilia se urcă sus în vârful picioarelor și se întoarse repede. - Uite, zise, îți mai dau încă o dată, dar să știi că nu maiam. De atâtea ori v-am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trase de mână pe Felix spre ieșire. Livada prin care trecură era înecată în întuneric ca un cimitir, câmpul însă era luminat de lună, și, când scăpară de împrejmuirea șurilor, clăile de fân apărură ca niște mari monumente funerare. Otilia, nerăbdătoare, o luase înainte, și Felix auzi numaidecât o fâșâitură de fânuri uscate, urmată de strigătul: "Aici, aici". Capul fetei apăru pe o claie, aureolat de lună. Felix și Otilia se culcară pe spate cu mâinile sub cap și priviră cerul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Felix, care se supunea cuminte, fiindcă putea mușca puțin și din degetul fetei. Toate maternitățile acestea durau atât cât Otilia era numai cu Felix, acasă. Pe dată ce apărea Pascalopol, sau o chema în oraș, Otilia redevenea distrată și nerăbdătoare de petreceri inedite. Atunci toate gingășiile ei față de Felix își pierdeau, spre ciuda acestuia, orice semnificație. Dacă Pascalopol intra în chiar clipa când Otilia cosea nasturele lui Felix (lucrul se-ntîmplă o dată), fata nu lăsa lucrul, nici nu-și schimba stilul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
între altele că nu se simte bine, că Ana i-a dat o boală. Lucrul era de domeniul fanteziei și dovedea numai, prin surmenarea spiritului, o recrudescență a hipocondriei lui latente, congenitale. IX În martie, Felix își făcea planuri mai nerăbdător ca oricând. Cu puțin înaintea Crăciunului împlinise douăzeci de ani. Mai avea deci câteva luni și devenea major. Se făcuse acum mai îndrăzneț, mai conștient de sine, însă lipsa de bani îl chinuia, jignea orgoliul lui. Ar fi vrut haine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
rămase în alb. După semnare, bătrânul înmînă lui Felix două sute cincizeci de lei. Mirat, acesta întrebă cu ochii. - Nu poate să dea acum tot, explică răgușitul, îți dă prinmine, în fiecare lună, câte două sute cincizeci de franci. Felix era prea nerăbdător să aibă bani, ca să mai discute proveniența lor, însă rămase cu o îndoială, și la întîiul prilej consultă un prieten de la Drept, care-i cunoștea de altfel bine situația. - Bătrânul te-a pus să datezi cambia în decembrie, fiindcăatunci ești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vorbă. Însă îi va scrie pe dată ce va ajunge. Acest gând puse din ce în ce mai multă stăpânire pe Felix, care în cele din urmă adormi, visând că Otilia îl săruta și-i citea propriile ei scrisori. A doua zi, Felix așteptă nerăbdător toate cursele factorului, dar nu primi nici o scrisoare. Începu să facă o socoteală: Otilia sosise noaptea târziu și n-ar fi avut vreme să scrie decât a doua zi; într-o zi, scrisoarea nu va putea veni. A treia zi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ce să spun, e puțin-puțin vinovat. Eu i-am spus: "Amice, nu te vîrî cu stricata aia, e o fată nefastă". Când a venit să ceară cheile, i-am făcut semn să fie prudent față de Titi. - Ei, zise moș Costache, nerăbdător, mi-a găsit cheile? - Le caută soacră-mea. Dar, dă-mi voie, ce faci cu ele, că doar ai un rând... Vinzi casele cumva? Că de închiriat, acum a trecut timpul. Bine faci că le vinzi, tot mai bine e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și acesta, lacom, întindea mâna să le ia, dar quasinevasta nu-l lăsă. Ceru o farfurie mică Marinei ("Repede, repede, madam Marina, domnul nu trebuie să aștepte!"), o puse înaintea bătrânului, și cu o linguriță începu să răstoarne conținutul găoacei. Nerăbdător, bătrânul se repezi să vâre pâinea în gălbenuș, dar Paulina îl opri cu un gest blând, de infirmieră, ca să-i pună puțină sare, cernută printre degete. - Vreau și piper, ceru moș Costache. - Piper nu e bine, suflete, zise Paulina, îți
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a căror frică tremurau deja enciclopediile occidentale informate. Și ale căror două, trei magice volumașe de versuri, driblând cenzura comunistă, penetraseră prin cele mai prestigioase biblioteci, precum cea a Vaticanului sau a Congresului. Traduși și studiați prin puzderia universităților apusene. Nerăbdători, marii inițiați își fâșâiau foile. Ardeam de a-i audia în direct pe tinerii magi. Primii dintre ei își și începuseră 35 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Poate că sânt răspunse înciudat cel în raglan, nervos că-și deschisese
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-au dat gratuit începând cu generația lor și numai caietele și rechizitele le mai cumpărau. Stani începea liceul și bănuia că va trăi în continuare ani plini de incertitudini, căutări dar și de clipe minunate sub îndrumarea profesorilor. Era nerăbdător și mai ales confuz de multe taine ale vieții, însă socotea că - dacă intra în liceu - trebuia neapărat să le descopere! Așa gândea și așa era normal, deși se știe că viața e singura școală ghidată pe matrice care decide
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
rolă. Înainte de teză, în recreație i-a arătat lui Stani sistemul care l-a admirat încântat. I-a confirmat că nu va avea treabă însă, probabil, de emoții, Stelică nu găsea subiectul și trebuia în cazul acesta să o desfășoare nerăbdător s-a dat de gol. Profesorul i-a dat la o parte penarul și surpriză, a văzut rola montată pe o sârmă, o scoate afară din lăcașul ei și începe să o întindă. Toata scena se petrecea în fața lui Stani
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
călătoriile lui. El reproducea cuvânt cu cuvânt ce auzea de la Stani și au ajuns mai departe. - Într-o seară se oprește la un bordei unde îl întâmpină două babe urâte, hâde, cu părul negru crescut peste tot! Îl îndemnă Stelică nerăbdător văzând că profesoara îl asculta binevoitoare: - Hai, hai! Spune Stani! El adaugă după un moment de ezitare: - De îți era frică să te culci noaptea cu ele în pat! Stelică a repetat conștiincios ce auzise, clasa a rămas înmărmurită, nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
încordați, se apăsau și stabileau ce să facă. Totul dispăruse între cei doi și-i învăluise într-un singur ghem care se desfășura de aici înainte neașteptat de lin. Căutările lor erau de- acum zadarnice, se găsiseră! Flora se înălță nerăbdătoare și-i șopti candid la ureche: - După ce intră Malvina în casă, mergem în oraș !? Era atât rugăminte, cât și poruncă în glasul ei, încât l-a încurcat însă nu a mai apucat să răspundă. Nu uită multă vreme aerul fierbinte
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu ești acasă, măcar aici să te văd odihnit. În București cine știe pe unde dormi, ce mănânci, nu vezi cât de slab ești. Acum mă duc la serviciu, ne vedem la prânz! Vezi să mănânci bine! Pleacă și el nerăbdător să vadă ce va face în vara asta. Își aduce aminte de ultimele decrete date de Ceaușescu; la radio se auzea numai muzică patriotică: - Nu mă bag, nu mă amestec, nu mă interesează! Politica nu îl atrage dar din păcate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
copios. - Probabil s-o fi îndrăgostit de tine și nu poate să ți-o spună, de e profesoara ta! spune Flora agasată dar spre deliciul tuturor și îi șoptește lui Laur: - Mergem și noi, că mă plictisesc? S-au ridicat nerăbdători și trec s-o lase pe Malvina. Au rămas doar ei pe strada învăluită în întunericul copacilor bătrâni și se sărută. Flora îi prinde mâna și o așează ușor printre nasturii rochiei. Se descheiaseră câțiva, îi simte pântecul întins cum
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Te-a văzut Ileana! A spus să-i iei o pepsi, vine și ea imediat. Brusc, se stârni un gol imens în jurul său, gândurile îi rătăciră disperate la verile de altă dată. A luat o sticlă și a așteptat-o nerăbdător. Masa se găsea afară pe trotuar lângă intrare; fata n-a venit, nici el nu s-a dus să o invite. Ea îl aștepta dar nu îndrăznea să vină singură. Hotărât, după puțin timp, a sorbit repede din sticla de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
coadă de rândunică peste buzele late și pline. Trăgea în piept aerul proaspăt și o ciupea de obraji pe mireasă, făcîndu-i curaj. Nașa își ținea pălăria neagră, cu calotă, să nu i-o sufle vântul. Stere ofta și își freca nerăbdător bărbia, privind pe furiș chipul femeii. Lina nu spuse nimic până la fotograf. Atelierul era aproape. Străbătură piața pavată a poștei și se opriră în fața unei clădiri cu două caturi, cenușie, cu ferestre multe și late. Coborâră. În fața galantarului se opriră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
subțire erau chipuri necunoscute: negustori grași, în haine croite bine, neveste cu pălării înalte, copii pe blăni de urs, goi și dolofani, ofițeri cu șepci și decorații, țărani în cămăși lungi, cu chimire, precupeți mândri, ceferiști și tramvaiști. Caii băteau nerăbdători din copite pe pietre. Intrară. Întâi nașul, care cunoștea pe neamț, nașa, ajutînd-o pe Lina să urce scările, și ginerele. Fotograful îi pofti pe scaune. Era străin, se vedea bine, abia înțelegeau ce spune, că vorbea repede și peltic. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așezat scaunele sub duzi. În casă, muierile o găteau pe gagică. Bozoncea se învîrtea de colo până colo, fără treabă. Se îmbrăcase în haine negre și dăscălea lăutarii, ce să-i cânte și cum să-i strige la masă darurile. Nerăbdător și vesel, se mai uita cum potriveau croitoresele rochia miresei și îi era și mai dragă țiganca. Didina se privea neliniștită în oglindă. Avea o inimă rea și se gândea la vorbele lui Gheorghe. Parcă ar fi vrut să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]