3,664 matches
-
locul unde ar fi vrut să fie înmormîntat și mi l-a comunicat în taină. În scurtă vreme s-a creat, pornind de aici, chiar un fel de psihoză. Mă iscodeau pe rând dacă discutasem proiectul cimitirului și fierbeau de nerăbdare să mă vadă apucîndu-mă de lucru. Mopsul mă împinsese astfel, fără să vrea, în atenția generală a azilului. Până și portarul s-a dovedit sensibil la eternitate. M-a luat într-o zi de o parte și mi-a explicat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mers de pisică, încercînd să-mi umplu cu ceva timpul. Eram convins că în sala cu oglinzi nu putea. m să pătrund decât seara, că ziua chiar și pentru mine acel teritoriu era interzis, de aceea mă uitam mereu cu nerăbdare la cer și când, în sfârșit, soarele a coborât undeva dincolo de bălării, m-am întors la azil, am mai stat o vreme în camera mea, întins în pat, și după ce fereastra s-a întunecat am ieșit pe coridor, îndreptîndu-mă spre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
m-a întrebat, bănuitor, Domnul Andrei. "Am fost, sigur că am fost". "Și?" "Și ce?" "Cum arată?" "Cine?" "Ei, asta-i bună, sala, domnule", izbucni Mopsul. Rezervele s-au topit dintr-odată și toți m-au înconjurat, trepidând acum de nerăbdare, dornici să mă tragă de limbă. Și? Și? insistau ei, rugîndu-mă să nu trec peste nici un amănunt, să le povestesc totul, absolut totul, fără să neglijez nimic. Erau ca niște copii care căscau gura la cineva întors dintr-o lume
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așteptau pe peluza din fața azilului să le povestesc ce se mai întîmplase în noaptea dinainte și cu ocazia asta profitau și de soare. Treceam de fiecare dată pe lângă ei fără să mă opresc, dar mulțumit că-i vedeam tropăind de nerăbdare, spunîndu-le că vroiam să fac mai întîi o baie. Înotam până mă dureau brațele, apoi mă uscam, culcat pe una din stânci. Nu mă grăbeam, îmi plăcea să fiu așteptat, asta îmi dădea, mai ales în atâta lumină, o senzație
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și altceva. Nu trebuie să ne judecați. Dar greșiți supărându-vă. Dacă o să puteți scăpa din aceasta istorie, voi fi cât se poate de fericit. Pur și simplu, sunt lucruri pe care funcția mi le interzice. Celălalt scutura capul cu nerăbdare. ― Da, n-am dreptate să mă supăr. Și v-am răpit și așa destul timp. Rieux i-a cerut să-l țină ia curent cu demersurile sale și să nu-i păstreze pică. Există, desigur, un teren pe care ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu pot să vă aprob. Își trase pălăria pe frunte și plecă cu un pas rapid. Rieux l-a văzut intrând în hotelul în care locuia Jean Tarrou. După un moment doctorul a dat din cap. Ziaristul avea dreptate în nerăbdarea lui de a fi fericit. Dar avea oare dreptate când îl acuza ? "Dumneavoastră trăiți într-o lume abstractă". Erau oare într-adevăr o lume abstractă acele zile petrecute în spitalul lui în care ciuma o lua din ce în ce mai repede, ridicând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ăsta, fără să creadă într-adevăr vreodată în ceea ce spun. Sunt mai buni decât par. \ Credeți, totuși, ca și Paneloux, că ciuma are partea ei bună, că ne deschide ochii, că ne silește să gândim ? Doctorul scutură din cap cu nerăbdare. \ La fel ca toate bolile din lume. Ceea ce este adevărat cu relele acestei lumi este adevărat și în legătură cu ciuma. Ea poate folosi pentru a-i înălța pe câțiva. Când vezi însă mizeria și durerea pe care o aduce, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
alții, dimpotrivă, și aceștia se recrutau mai ales dintre cei care trăiseră până atunci despărțiți de ființele pe care le iubeau, după acest lung timp de claustrare și de descurajare, vântul speranței care se ridica aprinsese o febră și o nerăbdare care le răpise orice stăpânire de sine. Îi apuca un fel de panică la gândul că puteau, atât de aproape de țintă, să moară, că nu vor revedea ființa pe care o iubeau și că nu vor fi răsplătiți pentru aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
repede decât cel al așteptării. Iar cei care îi așteptau într-o odaie sau pe peron, ca de pildă Rambert, a cărui soție, prevenită de săptămâni întregi, făcuse tot ce trebuia pentru a sosi, se aflau în aceeași stare de nerăbdare și de zăpăceală. Căci Rambert aștepta tremurând să confrunte această iubire și această duioșie, pe care lunile de ciumă le redusese la abstracție, cu ființa vie care fusese suportul acestei iubiri și duioșii. El ar fi voit să redevină același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
com. Albești, sat CorniAlbești, jud. Vaslui). Vă rog în scrisoare să-mi menționați și numărul de telefon. * îmi cer scuze pentru scrisul neîngrijit al acestei scurte scrisori, dar promit că următoarea va fi scrisă ca la carte. * Aștept cu multă nerăbdare răspunsul dumneavoastră! Bârlad, 10 sept. 2010 Dragă Cristina, Am primit în timp util scrisoarea, dar am fost foarte ocupat, în genul celor petrecute anul trecut: venirea fiicei mele cu mulți musafiri, cărora a trebuit să le țin hangul, mai ales
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și să fie și domnia-sa o a IV-a floare a Priponeștilor... A urmat un timp de tăcere creativă, pentru că modestia îl împiedica să se afișeze, a lucrat în taină și tăcere pentru mine, eu cel care așteptam cu nerăbdare primele semne de manifestare creatoare. Mă așteptam, eram aproape sigur că va îndrăzni să creeze pagini de proză - zic eu - mai la îndemâna unor temerari. Nu mică mi-a fost surpriza și bucuria ca, zilele de sfârșit de mai 2011, să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu o oră mai devreme. În ultima parte a drumului său o ținuse înfășurată într-o batistă, pentru a o proteja de umezeala mâinilor lui transpirate. Despachetând-o acum, citind din nou acele prime cuvinte, își simți trupul vibrând de nerăbdare. În bazar nu putuse să descifreze decât cuvintele de început: restul erau obscure, greu de înțeles. Pentru a decoda întregul text, trebuia să-l studieze îndeaproape și să folosească cele mai valoroase cărți din domeniu. Avea să lucreze pe text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lucru care îl încânta mai mult decât putea spune. Dar cealaltă voce din mintea lui, cea a agitatorului politic, nu putea fi redusă la tăcere. Nu îi dădea pace deloc, vrând cu disperare să afle semnificația exactă a acestui document, nerăbdarea ei dând acum în foc. Guttman se întinse greoi după cele trei sau patru texte cheie necesare descifrării cuneiformelor și se puse pe lucru. Eu, Avraam, fiul lui Terah, am grăit astfel în fața judecătorilor. Pământul unde l-am dus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plin de bloguri cu teorii ale conspirației care insistau că momentul în care fusese scoasă la iveală tăblița era prea convenabil pentru ca aceasta să fie reală. —Știi, Maggie, trebuie să scoți la iveală tot adevărul, tot textul testamentului. Ard de nerăbdare. Maggie se uită din nou la televizor. Era prim-ministrul britanic, care stătea pe Downing Street și declara că „Istoria își ține respirația“. Maggie oftă. —Știu, Uri. Vreau doar să-mi dau seama cine trebuie să-l spună. Când privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spus-o și o mai spun încă o dată: e cel mai bun agent din domeniu, un prieten model - și nimic din toate acestea nu s-ar fi putut întâmpla fără el. În final, îi mulțumesc soției mele Sarah. Entuziasmul și nerăbdarea ei pentru această poveste nu au pălit niciodată, nici chiar atunci când munca m-a ținut înlănțuit de birou prea multe ore. Ea a citit manuscrisul cu profundă înțelegere și grijă, sugerând multiple îmbunătățiri. E o sursă constantă de încurajare, bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Levy, detectiv. Nu mă face să râd! Probabil că ai scris tu singur scrisoarea, într-o zi când ai câștigat la curse și erai bine dispus. Știam eu că astfel se va sfârși. — Știi ce? Am impresia că aștepți cu nerăbdare să ne intenteze Abelman proces de calomnie. Vrei într-adevăr să mă vezi ruinat, chiar dacă o să cazi și tu o dată cu mine? Doamna Levy căscă și spuse: — Pot eu să mă împotrivesc unui lucru spre care ai mers toată viața? Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
viitor. La fel cum mii de Modele T la îndemâna tuturor au ieșit de pe liniile de asamblare pe piața de desfacere, transformând conceptul de mobilitate în America și întreaga lume, hidrogenul se va bucura de un succes similar, având în vedere nerăbdarea pieței maselor în așteptare. Pentru a fi sigur, hidrogenul are alt gen de probleme decât cele legate de costuri ridicate. Este instabil și trebuie să fie controlat. Producerea hidrogenului necesită folosirea unei alte energii, cum ar fi cea nucleară sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
oricare ar fi aceste motive, ei sunt de partea morții. Și nu vor triumfa! Alte aplauze tunătoare. Vasco aruncă o privire fugarului, lui Tolman. Tânărul își verifica din nou telefonul. Era evident că aștepta un mesaj. Și îl aștepta cu nerăbdare. Asta însemna oare că persoana de contact întârziase? În mod sigur, acesta ar fi fost un motiv ca Tolman să fie nervos. Pentru că Vasco știa că tânărul ascunsese undeva un termos din oțel inoxidabil, cu nitrogen lichid, în care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
simple foi Împăturite, dar, cînd am ajuns la vîrsta la care Îmi putea trezi interesul, revista avea mai mult de douăzeci de pagini și o copertă tipărită pe o frumoasă hîrtie tratată special pentru ilustrații și ușor mătăsoasă. Așteptam cu nerăbdare sosirea teancurilor de șpalturi, cam În jurul datei de cincisprezece ale lunii. Vara, ne duceam să le corectăm În grădină. Unul dintre avantajele vieții la Bruxelles era că putuseră Închiria o casă cu trei etaje și grădină. Tot Într-o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
corespondența de la mine, astfel Încît nimeni să nu se mai Îndoiască de cît de idiot eram? Astfel Încît oricine să-l ia peste picior pe cel care Îi povestea cuminte vizitele la muzeul Luvru În loc să-i scrie că aștepta cu nerăbdare să se culce cu ea În weekend-ul următor? (Îl aud pe Zscharnack foindu-se În spatele meu.) Luvrul, oaza aceea de pace de la Începutul anilor șaizeci! Încrezîndu-mă În titlu, cumpărasem pentru Tina Lettera amorosa, o mică plachetă de René Char
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
biografie a Paulinei Jaricot, fondatoatea Operei de Propagare a Credinței, o lyoneză? Tata ar fi putut scrie atunci un articol despre cartea fiului lui: „Această viață exemplară este povestită cu ardoare de un tînăr scriitor de la care așteptăm acum cu nerăbdare primul roman“. Ar fi preferat tata ca eu să scriu texte creștine, sau să nu scriu deloc? Și dacă mi-aș fi publicat romanul sub un pseudonim, i l-aș fi trimis oare? Am spus-o mai adineaori: e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
voiam să-l fac și despre care tata nu mi-a spus: „și pe care trebuie să-l faci“. Din octombrie, așteptasem În zadar o scrisoare de la el. Nu-mi va mai scrie. Nu va ști niciodată că așteptam cu nerăbdare fiecare din scrisorile lui și că le reciteam adesea. În același dosar, am dat peste o scrisoare pe care mi-o trimisese de la Veneția, În ultima zi a festivalului, În septembrie 1971: „Tocmai am terminat un articol și, hotărît lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o am aproape... Cum arată cerul senin de primăvară, este ceva ca o concentrare de lumină, o intensitate care se simte și pe crengile copacilor care parcă strălucesc, parcă se însuflețesc, parcă se transformă în trăire iluminată și reflectă întreaga nerăbdare a naturii de a se înființa, de a exista, de a fi, așa cum este deja și simte că este mai mult cu fiecare moment... în astfel de zile parcă se anunță o schimbare esențială în tot ceea ce e în univers
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
fiecărui buzunar însă nu găsi nimic. Nu își mai conștientiza frica. Ceva mai urgent decât frica puse stăpânire pe ea. Se repezi către celălalt. Fugea împotriva ninsorii. și se temea să nu o descopere cineva. Mai era însă ceva. O nerăbdare stranie. Deschise mantaua înghețată și slobozi un strigăt de groază. Prins la cureaua pantalonilor era o secure cu coada scurtă. Lama părea că o privește cu jind. Era ca o limbă lingând sângele care o pătase. Se uită în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bolnavi. ă Ah! Câtă înțelepciune, excelența voastră. Câtă... Liputin i-o reteză scurt: ă Deci, investigatorul nostru, stimabilul Porfiri Petrovici, a considerat necesar să vă convoace aici pentru autopsia acestor bieți amărâți. ă Da, desigur, desigur. Doctorul Pervoiedov aprobă cu nerăbdare, cu fața trasă și încordată. ă Desigur?! Aici nimic nu e sigur. Liputin se întoarse către martorii oficiali. Ce spuneți, domnilor? Să începem această farsă? ă Chiar avem nevoie de asta? întrebă general maiorul Volokonski. ă Nici eu nu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]