2,919 matches
-
din aria vizuală. Una își lasă în urmă numai zâmbetul, cealaltă numai atracția gravitațională. JOHN WHEELER În mecanica cuantică, zeroul umple vidul cu o energie infinită. Un zero prezent în cealaltă faimoasă teorie modernă - a relativității - creează un alt paradox: nimicul infinit al găurii negre. Ca și mecanica cuantică, teoria relativității s-a născut din lumină; de data aceasta, viteza luminii a fost cea care a provocat probleme. Majoritatea obiectelor din univers nu au o viteză care să fie apreciată la fel de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
astfel de dispozitiv“, spune el cu tristețe. Legile fizicii, însă, spun că nu poți obține ceva din nimic; asta este problema. Așa cum pânzele unei fregate încetinesc viteza vântului, vela cuantică ar trebui să scadă energia vidului. Dar cum poți modifica nimicul? Harold Puthoff, director la Institute for Advanced Studies, din Austin, Texas, crede că o velă cuantică ar schimba, pur și simplu, proprietățile vidului. (Puthoff este renumit pentru articolul publicat în 1974 în revista Nature, prin care încerca să demonstreze că
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
explică natura mecano cuantică a gravitației, permițându-le să analizeze până și mecanismul creației universului nostru. Tot ce au trebuit să facă a fost să-l interzică pe zero. Teoria a tot ce există este, serios vorbind, o teorie a nimicului. Renunțarea la zero: Teoria stringurilor Problema este că, atunci când încercăm să calculăm absolut tot ce întâlnim în cale până la nivelul unei distanțe nule, ecuația ne explodează în față și ne dă răspunsuri fără sens - de genul infinitului. Chestia asta a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
care s-au format și apoi s-au unit. Conform acestei teorii a inflației, energia nonzero din punctul de zero absolut a creat stelele și galaxiile. Zero poate deține, de asemenea, și secretul nașterii cosmosului. Așa cum reușesc să creeze particule, nimicul vidului și energia din punctul de zero absolut pot să creeze și noi universuri. Clocotul supei cuantice, nașterea și moartea spontană a particulelor, pot explica originea cosmosului. Poate că universul nu este decât o fluctuație cuantică la scară largă - o
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Pitagora. Teoriile lor matematice pot fi frumoase, solide, dând senzația că ar explica natura universului - dar pot fi și complet greșite. Oamenii de știință știu cu certitudine un singur lucru: cosmosul s-a născut din nimic și va reveni la nimicul din care provine. Universul începe și sfârșește cu zero. Anexa A Animal, legumă sau ministru? Se dau a și b, egale fiecare cu 1. Deoarece a și b sunt egale, b2 = ab (ec. 1) Iar a fiind egal cu el
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cu pretenție de univocitate și adevăr, iar apofatic - prin ceea ce nu poate fi spus și, mai ales, trebuie negat cu pri vire la realitatea ultimă. în religie, deconstrucția are sens doar ca moarte, însă întotdeauna pentru înviere; nu urmează niciodată „nimicul“ în manieră nihilist-existen țialistă. Nimicul întotdeauna rodește, iar golul este plin. „[...] dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.“ „Dao este gol ca un vas, / dar folosit, nu poate
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
adevăr, iar apofatic - prin ceea ce nu poate fi spus și, mai ales, trebuie negat cu pri vire la realitatea ultimă. în religie, deconstrucția are sens doar ca moarte, însă întotdeauna pentru înviere; nu urmează niciodată „nimicul“ în manieră nihilist-existen țialistă. Nimicul întotdeauna rodește, iar golul este plin. „[...] dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.“ „Dao este gol ca un vas, / dar folosit, nu poate fi umplut: / o! cât de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
pătimire, pentru că sunt expresia Forței care 69 trăiește în ele și se desăvârșește, prin ele, în una dintre formele ei. Câmpia cu asfodeli, întinderea vagă pe care foșnesc, în trista penumbră, florile acelea liliachii și umbrele deșarte ale morților sunt Nimicul vieții. E grăitor faptul că, pentru a le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu un principiu vital, trezindu-le o clipă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
de pătimire, pentru că sunt expresia Forței care trăiește în ele și se desăvârșește, prin ele, în una dintre formele ei. Câmpia cu asfodeli, întinderea vagă pe care foșnesc, în trista penumbră, florile acelea liliachii și umbrele deșarte ale morților sunt Nimicul vieții. E grăitor faptul că, pentru a le da umbrelor o clipă de consistență, de conștiință și de memorie, Odiseu le dă să bea din sângele unor animale jertfite, adică le nutrește cu un principiu vital, trezindu-le o clipă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
În memoria părinților mei, Sandu și Ruxanda „ În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți: Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec...” M. Eminescu, 1886 INTRODUCERE Gândirea istorică tradițională împarte cuvintele românești, ca origine
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
intim de cel mai pur stil Louis XV"51, ar justifica așteptările noastre de a fi martorii unei "causerie" rafinate și grațioase pentru că, spune autorul cu o ironie aproape imperceptibilă: Femeile știu să spună o mie și o sută de nimicuri într-un mod mult mai interesant decât spun bărbații cele mai serioase... O floare, o panglicuță, o deosebire abia simțită între două nuanțe, un nimic, distilate prin mintea subtilă a unei femei și exprimate prin acele dulci modulațiuni de voce
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări de tipul: "Să nu credeți că există vreun pic de nenaturalețe, de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se pasionează și de ceea ce numim, cu prejudecată, mofturi și creează nimicuri care să-l tortureze. Căci există o necesitate gratuită a torturei: Maitreyi"171. De altfel, așa cum, în Ce-i lipsește "Moftului", O lămurire și altele, Caragiale își motiva opțiunea pentru "literatura de bas étaje", în speță pentru "mofturile" puternic impregnate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de sublim și ideile sublime se dizolvă în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic: " Toate se află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în neînsemnat, iar egalizarea lor creează un sentiment tragic: " Toate se află în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în umor ca într-un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un fluviu și merg în contradictoriu, așa cum în mod obișnuit se învălmășesc toate în lumea fenomenelor obișnuite. Nimicul e derizoriu și comic, în privința aceasta; nimicul cu un amestec de gravitate sau însuflețire va duce către melancolie; nimicul sublim și tragic, nimicul prin alcătuirea lui vremelnică și ordinară, insignifiantă și derizorie. Astfel toate devin egale în valoare și nonvaloare"199. Apropierea de tragic nu deformează râsul în grimasă, ca în cazul grotescului, ci îl edulcorează, îi atenuează izbucnirile de veselie zgomotoasă în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
hârtie, Dragoste cu vorbe și copaci digresive și divizate în episoade rotunjite ca mărgelele unui colier, independente și prinse totodată de un fir narativ. În paginile din Ucenic la clasici, îl descoperim pe de o parte îngrijorat și dezgustat de "nimicul" și "mărunțișurile" pe care la scrie, pe de altă parte orgolios și mulțumit de proza sa "aforistică" ce tinde să ilustreze idealul caragialian al maximei concentrări: "Să știi să vezi și să știi să relatezi în puține cuvinte."13 În
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Dar...,,seci"! MĂRUL ȘI PLOPUL Plopul pletos într-o zi Catadicsi, A-i vorbi Ritos și-n doi peri, Ca pentru muritori, Celui mai aproape din meri, Din cei bogați, roditori: Doresc să ți explic, Că ești ceva foarte mic, Nimicul nimic! Nu rezonează în tine nici pic, Din nemuritorul foșnet al meu; Artă! Artă fac eu! N-ai auzit tu de Orpheu!? Când muzele-n frunze s-adună, Și vântul a cântec adie, Crengi îmi dansează, frunzele-mi sună Nepământeana
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
coate între trecut și viitor s-a stins luminița de la capătul tunelului vecinul de la etajul șase pune murături pe urmă se întreabă de ce îi rămân atâtea borcane goale iar sarea grunjoasă acoperă răni sapă în noi parșivă va ninge cu nimicuri și fulgi debusolați doar moartea împodobește lama coasei cu cristale swarovski 10 septembrie 2011 Popas în pragul cerului am fugit în munți ca să atingem tălpile lui dumnezeu cu buricele degetelor soarele ne picura miere pe suflete veneau urșii să ne
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
o febră năucitoare. Dar, deși eram totul - câtă frustrare! câtă neîmplinire! câtă nebunie! cât dor! De parcă totul, ca să se rotunjească într-un Hipertot de negândit, de neatins decât cu tentaculele fierbinți ale febrei și pasiunii, s-ar fi acuplat cu nimicul, cu vidul ruinat și viermănos. Eram bolnav de dorul de a deveni Dumnezeu. De când o celulă plină de vițelus din burta mamei mele fusese sfâșiată de o celulă flagelată din carnea tatălui meu, crescusem asimptotic, impetuos ca turnul Babei, ca
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mă vâr într-o gaură, să nu le mai stau în cale, și totuși umilința asta de dincolo de lacrimi și de cuvinte se lovea în mine, năucitor, de orgoliul celui care știa că adevărul lumii este al său, că tocmai nimicul, moartea și putrefacția, și ruinele și fecalele și jegul, și suferința și atrocitatea sânt adevărul, că lumea este un infern pe care înflorește mucegaiul precar al paradisului, iluzoriu ca globul de păpădie. Oricât de mirific colorat, păianjenul rămânea o fiară
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
așază cu grijă pe canapea și-mi cere mie, celui văzător, să caut, îndrumându-mă prin sertarele pline, schițe, desene, iarăși caiete, hârtii, Trebuie să fie cu o copertă albastră, dau hârtii la o parte, creioane, cărbune, tot felul de nimicuri în sertarul de birou, scotocesc cu grijă, despart cu multă greutate hârtiile, Ăsta o fi! Îi văd colțurile albastre, îl sustrag de pe fundul sertarului, răvășind totul, îl am acum în mână, L-am găsit! i-l întind așezându-i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trunchi de copac, fiecare, ce-i voi spune părintelui Dumitru, adevărul, că o iubesc pe Diana?! acesta e oare adevărul? lasă-ți inima să vorbească, de ce sunt atât de liniștit, ce-i pot oferi eu fetei părintelui Dumitru, nimic, și nimicul din răspunsul meu mă doare ca primul gând ce mi-a venit vreodată în minte, așa niciodată n-am mai gândit, nimic și este atât de viu acest nimic din răspunsul meu încât mă jupoaie de piele, cum făcea fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
motiv special pentru care voiai să ne întâlnim...? —Daaaaa, spuse Dylan, jucându-se cu dopul de la sticla de bere. Da, ar fi fost, continuă el, dintr-odată incomod, făcând-o pe Ashling să se sperie puțin. Tu nu ai observat... nimic...? S-a oprit și nu a mai continuat. —Nimic? — În legătură cu Clodagh. Ce vrei să spui? —Eu... A urmat o pauză lungă. —...îmi cam fac griji în legătură cu ea. Nu pare niciodată fericită, nu are răbdare cu copiii și câteodată e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
UN TICĂLOS DE POLIȚIST PLÂNGĂCIOS SUGRUMAT CU PROPRIILE-I ORGANE GENITALE ÎN MAȘINA PARCATĂ!“. Tocmai Încerca să-și dea seama dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo verde familiar, lovit și plin de rugină, trecu huruind pe lângă ei. Șoferul trecu peste bordură grăbit să parcheze, Înainte de a scotoci pe bancheta din spate după ceva. — Începe spectacolul. Logan deschise ușa și se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]