2,751 matches
-
populația provinciilor istorice ale Croației și Slavoniei și era legată de organizațiile de frontieră asemănătoare din Banat și Transilvania. După cum am afirmat, centrul vieții politice croate era Croația Civilă, o regiune în care administrația locală se afla în mîinile unei nobilimi croate. La sfîrșitul secolului al optsprezecelea, acest grup a renunțat de bunăvoie la cea mai mare parte a autonomiei lui în favoarea dietei ungare, care era dominată de nobilimea rurală maghiară. Această acțiune se datora temerii ca nu cumva reformele de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Civilă, o regiune în care administrația locală se afla în mîinile unei nobilimi croate. La sfîrșitul secolului al optsprezecelea, acest grup a renunțat de bunăvoie la cea mai mare parte a autonomiei lui în favoarea dietei ungare, care era dominată de nobilimea rurală maghiară. Această acțiune se datora temerii ca nu cumva reformele de centralizare ale Vienei să priveze clasele privilegiate de statutul lor special, inclusiv de scutirea de impozite și de controlul asupra țărănimii. Biserica catolică a sprijinit această atitudine și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Bistriței (Bistritz) (vezi harta 15). Clujul (Kolozsvár, Klausenburg), cel mai mare oraș din Transilvania, era în mare parte maghiar în secolul al optsprezecelea. Împărțirea după religii a provinciei era de asemenea semnificativă. Reforma a înregistrat un succes considerabil în rîndul nobilimii maghiare, care o considera drept o mișcare îndreptată împotriva habsburgilor. Ea a fost acceptată și de sași, care au devenit luterani. Începînd din această perioadă, ungurii erau atît catolici cît și luterani, iar secuii catolici, luterani și unitarieni. Către sfîrșitul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care a fost mărit ulterior, precum și alte dări. Ea nu a fost totuși niciodată redusă la statutul de pașalîc și nici sistemul funciar otoman nu a fost pus în aplicare pe teritoriul ei. Ca și în Moldova și în Valahia, nobilimea autohtonă rămînea pe poziții și era foarte sensibilă în privința drepturilor și privilegiilor ei. În 1688, după înfrîngerea armatelor turcești, dieta a declarat sfîrșitul dominației otomane. Ca și în alte părți, trecerea la dominația habsburgică nu a fost ușoară. Nobilimea se
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Valahia, nobilimea autohtonă rămînea pe poziții și era foarte sensibilă în privința drepturilor și privilegiilor ei. În 1688, după înfrîngerea armatelor turcești, dieta a declarat sfîrșitul dominației otomane. Ca și în alte părți, trecerea la dominația habsburgică nu a fost ușoară. Nobilimea se temea că sistemul politic existent va fi perturbat. În 1691, Leopold I a emis un act prin care era confirmată continuarea sistemului guvernamental bazat pe cele trei națiuni și pe cele patru religii; vechile legi și instituții erau deci
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ținuturi ale coroanei ungare. Totuși, existența unei mase de țărani ortodocși lipsită de drepturi politice sau religioase oferea autorităților centrale anumite posibilități binevenite de a încerca să-și întărească poziția. Principala opoziție față de controlul habsburgic asupra Transilvaniei era constituită de nobilimea locală maghiară, care era în mare parte protestantă. Protestanții dețineau majoritatea și în dieta Transilvaniei. Apariția unui grup numeros de noi convertiți la catolicism dependent de Viena și opus nobilimii maghiare era evident în avantajul statului. În plus, mulți oameni
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Principala opoziție față de controlul habsburgic asupra Transilvaniei era constituită de nobilimea locală maghiară, care era în mare parte protestantă. Protestanții dețineau majoritatea și în dieta Transilvaniei. Apariția unui grup numeros de noi convertiți la catolicism dependent de Viena și opus nobilimii maghiare era evident în avantajul statului. În plus, mulți oameni de stat habsburgi cu funcții de răspundere erau de acord cu premisa populară în perioada Reformei că era preferabil ca un popor să aibă aceeași religie ca și cea a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care erau indiferenți față de astfel de probleme. Cauza fundamentală a slăbiciunii mișcării unitariene era probabil incapacitatea religiilor recunoscute de a accepta biserica aceasta ca fiind egală cu ele. Așa cum am menționat deja, clerul maghiar avea interese identice cu cele ale nobilimii maghiare, care se opunea creșterii influenței habsburgice sau românești. Mișcarea a avut totuși o serie de rezultate concrete neașteptate și pozitive pentru români. Oficialii habsburgi încurajau eforturile educaționale ale uniaților, dîndu-și seama că astfel de strădanii vor duce la mărirea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în Transilvania se refereau în primul rînd la statutul țărănimii, la organizarea administrației și la biserici. Chestiunea țărănească are o importanță de prim ordin pentru studiul nostru întrucît românii formau elementul component major al populației iobage. În secolul al optsprezecelea, nobilimea alcătuia în toată Transilvania un mic procentaj din masa locuitorilor, care era de 4,4 % la începutul secolului și de 6,7 % prin 1867. Majoritatea țăranilor, 73,2%, erau iobagi, doar 20,5% fiind țărani liberi. Din rîndul restului populației
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și mai mult afectată de măsurile luate de guvernul central în 1762, care vizau extinderea Frontierei Militare în Transilvania. Acestea aveau mai curînd o motivație politică decît militară. Zona de frontieră oferea guvernului imperial o bază fermă de control asupra nobilimii locale; erau de așteptat avantaje și din faptul că zona respectivă era o sursă de venituri din taxe și de forță de luptă. Trasarea frontierei nu era însă o chestiune ușor de rezolvat. Regiunile slovenă și croată fuseseră create în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
recensămînt în satele din zona frontierei. Întrucît țăranii au crezut că măsura aceasta se aplica întregii țări, o mare parte a satelor au încercat să se alăture coloniilor de pe graniță. Ca soldați, țăranii scăpau de iobăgie și de corvezi. Cînd nobilimea locală a încercat să stopeze acțiunea, țăranii s-au organizat și s-au pregătit să reziste. S-a declanșat o răscoală de mari proporții, în cadrul căreia participanții și-au vărsat toată amărăciunea acumulată de secole, ai cărei conducători erau Horea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
au fost comise atrocități de ambele părți. Au fost incendiate conace și s-au înregistrat foarte mari piederi de vieți omenești. La început, răsculații au repurtat victorii foarte importante, ajungînd să dețină controlul asupra unei mari părți a Transilvaniei, iar nobilimea era îngrozită la culme. Punînd accentul pe loialitatea lor față de împărat, rebelii au declarat că mișcarea era îndreptată împotriva moșierilor transilvăneni. Programul lor era extrem de radical pentru perioada respectivă: el pretindea nu numai abolirea iobăgiei și instituirea egalității sociale, ci
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
iar în 1793 ghilotinați. Conducătorii Europei și-au dat totodată seama că multe dintre situațiile care duseseră la izbucnirea revoluției existau peste tot. Țăranii din cadrul monarhiei habsburgice, încă împovărați de obligații grele, constituiau un motiv de neliniște. O parte a nobilimii, mai ales cea din Ungaria, apelase la vocabularul specific Iluminismului întru susținerea păstrării privilegiilor lor naționale și feudale. În aceste împrejurări, guvernul austriac nu-și putea permite experimente de felul celor din timpul lui Joseph al II-lea. Abolirea iobăgiei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
al II-lea (1792-1835), a pus astfel capăt epocii despotismului luminat. Înzestrat cu simț practic, dar cu puțină imaginație, el a introdus un nou spirit conservator în cadrul statului. Revoluția Franceză îi zdruncinase pe toți cei care dețineau poziții privilegiate, iar nobilimea avea nevoie de sprijinul monarhiei împotriva unei amenințări și mai mari. Cei care susținuseră pînă acum drepturile provinciale și istorice aveau acum motive să colaboreze cu partizanii unei puternice autorități centrale. Principalul inamic erau agresiunea franceză și ideologia revoluționară asociată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să dețină controlul asupra domeniilor feudale care nu se aflaseră niciodată în posesia ei pînă atunci; în schimb, sultanii otomani încercau să-și reafirme autoritatea de care se bucuraseră cîndva. Opoziția față de centralismul și absolutismul austriac avea la bază o nobilime istorică a cărei ascendență putea rivaliza cu aceea a familiei habsburgice. Poarta era sfidată de un întreg alai pestriț de ayani, bei, căpetenii militare creștine și musulmane și bandiți sadea grupuri care nu aveau de secole tradiții de putere politică
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
inaccesibili și mări unde familiile sau indivizii excesiv de împovărați își puteau găsi scăparea. Imperiul Otoman nu a deținut niciodată un control ferm asupra teritoriilor din jurul mărilor. Cu totul alta era situația din ținuturile habsburgice. Aici funcționa un sistem seniorial, iar nobilimea domina pretutindeni conducerile locale și menținea majoritatea populației rurale în stare de servitudine. Statutul depindea mai mult de clasa socială decît de religie sau naționalitate. Din rîndul popoarelor balcanice, croații beneficiau de o nobilime importantă, ceea ce sîrbii, slovenii și românii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Aici funcționa un sistem seniorial, iar nobilimea domina pretutindeni conducerile locale și menținea majoritatea populației rurale în stare de servitudine. Statutul depindea mai mult de clasa socială decît de religie sau naționalitate. Din rîndul popoarelor balcanice, croații beneficiau de o nobilime importantă, ceea ce sîrbii, slovenii și românii nu aveau. Țărani fiind, ei nu se bucurau de nici un drept politic și de nici o instituție de autoguvernare recunoscută. Chestiuni ca dreptatea și strîngerea impozitelor se aflau în mîinile stăpînului domeniului. Excepțiile puteau fi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era periculoasă; luxul și bogăția erau ascunse în case, unde nu puteau fi văzute de ochi străini. Comparativ, în ceea ce privește stilul, Imperiul Habsburgic era unul dintre marile centre ale Europei. Într-o epocă dominată de cultura barocă, civilizația habsburgică era superbă. Nobilimea își putea permite să întrețină reședințe magnifice și să înzestreze artele. Exista de asemenea o burghezie destul de avută. Legea și ordinea erau asigurate, bandele de tîlhari nemaiacționînd după plac. Era de așteptat ca funcționarii publici să se mențină în limitele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
toate gospodăriile țărănești, acela de a avea control liber asupra lotului care să poată fi cultivat după placul familiei respective, dorința aceasta era mai ușor de realizat pe domeniile otomane, cu excepția Moldovei, Valahiei, Bosniei și Herțegovinei, care dispuneau de o nobilime autohtonă și de o organizare feudală. Restricțiile față de deținerea de pămînturi din sistemul timarurilor și chiftlîkurilor au fost deja discutate. Existau totuși regiuni întinse unde echivalentul cultivării de către țăran a pămîntului era dirijat sau în care creșterea vitelor în zonele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aproape tot comerțul exterior se afla în mîinile nemusulmanilor. Cu toate că era o oarecare preocupare în Austria privind această situație, nu exista de fapt nici o alternativă practică. Comerțul cu Orientul era profitabil și necesar. În Imperiul Habsburgic, nici țărănimea înrobită, nici nobilimea funciară nu aveau talentul sau înclinația de a intra în lumea afacerilor. Ca și în Imperiul Otoman, aceste grupuri preferau să investească în pămînt. Într-adevăr, în Balcani, populația musulmană era angajată în comerț, dar de obicei doar ca mici
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
reinstaurarea păcii a fost adoptată iar vechea atitudine critică și de rezistență. Principala provocare la adresa autorității habsburgice avea să vină însă din altă direcție. Doctrinele Revoluției Franceze continuau să influențeze anumite sectoare ale populației, cum erau membrii claselor profesionale, mica nobilime, capii bisericilor necatolice și o parte a negustorilor, meșteșugarilor și studenților. Oamenii aceștia erau educați și la curent cu situația generală din Europa, dar nu aveau nici o putere politică. Ei aveau să susțină programele care cereau introducerea instituțiilor reprezentative și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și 1847. Chiar și înainte de 1848, o parte din țărani refuzau să-și îndeplinească obligațiile. Clasa lor rămînea extrem de slabă. Nu existau grupuri organizate și nici lideri recunoscuți. Revoluțiile viitoare aveau să fie conduse de membri ai burgheziei sau ai nobilimii provinciale, avînd programe ce prevedeau reforme liberale și naționale a căror implementare i-ar fi adus la putere. Ei pretindeau că vorbesc în numele "națiunii" și al "poporului", dar reformele dorite de cea mai mare parte a țăranilor aveau ori să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
erau permanent perfect conștienți de forța poziției lor. De la sfîrșitul secolului al șaptesprezecelea, cînd teritoriile maghiare au fost în sfîrșit eliberate de sub stăpînirea otomană, se pusese frecvent accentul pe drepturile provinciale și istorice ale coroanei Sfîntului Ștefan. Ca națiune politică, nobilimea condusese rezistența față de autoritatea centrală. Ea era ferm hotărîtă să păstreze controlul asupra regiunilor care făcuseră parte din Ungaria istorică, cu toate că recunoștea poziția specială a Croației. În timp ce conducerea maghiară fusese anterior feudală și aristocrată, un alt grup, alcătuit în primul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
financiar se afla în mîinile acestor diete. Ca și în secolul al optsprezecelea, administrația croată era condusă de un ban numit de Cancelaria Ungară de la Viena, care era principala instanță administrativă a ținuturilor maghiare. Clasa dominantă în Croația era tot nobilimea funciară, însă ea nu reprezenta o conducere națională puternică. Marea nobilime era alcătuită în cea mai mare parte din familii italiene, germane și maghiare și avea vederi cosmopolite. Această atitudine era îmbrățișată și de mica nobilime, care era majoritar croată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
al optsprezecelea, administrația croată era condusă de un ban numit de Cancelaria Ungară de la Viena, care era principala instanță administrativă a ținuturilor maghiare. Clasa dominantă în Croația era tot nobilimea funciară, însă ea nu reprezenta o conducere națională puternică. Marea nobilime era alcătuită în cea mai mare parte din familii italiene, germane și maghiare și avea vederi cosmopolite. Această atitudine era îmbrățișată și de mica nobilime, care era majoritar croată, dar era preocupată mai mult de poziția ei de clasă privilegiată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]