2,731 matches
-
trecea prin oraș cu «craii» lui, beat mort, călare pe măgar. Vechii crai erau deci un fel de boemi dezmățați, bucureșteni, cărora le corespunde, la altă epocă ,eroii cărții". Roman corintic, după clasificarea lui 'Nicolaie Manolescu', "Craii de Curtea-Veche" zugrăvește nobilimea crepusculară, o lume decadentă, a orgiilor și a personajelor dantești, ieșite parcă din tablourile lui 'Hieronymus Bosch'. Toate metaforele acestei lumi se construiesc sub semnul decadenței totale, a lipsei de spațializare a sentimentelor, orizontul intelectual al personajelor limitându-se la
Craii de Curtea-Veche (roman) () [Corola-website/Science/319103_a_320432]
-
ultima parte, a patra, a romanului, sunt prezentate isprăvile eroilor în casa 'Arnotenilor', care duc la declinul acestui trio insolit. Cele trei personaje aparțin boemei deșănțate a Bucureștilor, cu obiceiuri preluate de la fanarioții greci.' Pasasia' și 'Pantazi', coborâți dintr-o nobilime locală, sunt paradoxali prin comportamentul lor, pentru că viciile extreme sunt combinate cu rafinamentul unei lumi "întoarse pe dos". 'Pirgu', spre deosebire de ceilalți doi, este de extracție mai joasă, o lichea declarată, cu puterea deosebită de a cunoaște aceste medii și de
Craii de Curtea-Veche (roman) () [Corola-website/Science/319103_a_320432]
-
Coroana de Aragon s-au unit într-o uniune personală a creat pentru prima dată de la secolul al optulea o singură unitate politică menționat ca "España" (Spania). Politica de început, "Los Reyes Catolicos", utilizată pentru a diminua puterea burgheziei și nobilimii în Castilia, a funcționat în special în cazul "Cortes-ului" (Instanțe generale). La moartea Isabellei în 1504, fiica ei, Ioana, a devenit regină, cu soțul ei, Filip I ca rege. După moartea tatălui Ioanei a fost regent, din cauza bolii ei
Regatul Castiliei () [Corola-website/Science/319106_a_320435]
-
neschimbată. Birourile de Conetabili și de Conți Maresali au rămas vacante. Danehof a căzut în ruină iar marea regină, un despot ideal, a guvernat, prin oficialii de judecată, ca superior funcționar. Legea și ordinea au fost bine întreținute și licența nobilimii a fost reprimată cu asprime. Regatele din Suedia și Norvegia au fost tratate ca părți integrate ale statului danez, și aspirațiile naționale erau dezaprobate sau verificate, deși Norvegia care era mai loială, a fost tratată cu indulgență mai mult decât
Margareta I a Danemarcei () [Corola-website/Science/319114_a_320443]
-
II, Duce de Orléans") și Madame Roland, precum și mulți alții, printre care se poate număra și chimistul și savantul Antoine Lavoisier. În timpul anului 1794, Franța revoluționară s-a confruntat cu o multitudine de inamici interni și externi. În interior, întrega nobilime franceză a devenit un inamic imediat al Revoluției, întrucât își pierduse toate privilegiile, plus pericolul de a fi fost decapitați prin judecăți sumare. Biserica Romano-Catolică a fost, la rândul său un inamic al Revoluției și al revoluționarilor întrucâ aceștia reduseseră
Teroarea Iacobină () [Corola-website/Science/315579_a_316908]
-
le avea în subordine. Față de 1805, armata austriacă era mai bine antrenată, mai bine organizată și mai bine condusă. Cu toate acestea, Arhiducele Carol beneficia de puțini comandanți de valoare, promovarea la vârf făcându-se deseori în funcție de apartenența la înalta nobilime imperială. Deși atât infanteria cât și cavaleria austriacă cuprindeau elemente de miliții "Landwehr", în general de calitate îndoielnică, acestea erau nesemnificative ca număr la Wagram, unde Arhiducele beneficia de cele mai bune trupe de care dispunea Imperiul la acel moment
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Prințesa Sibylla de Saxa-Coburg-Gotha. La 15 iunie 1932 a avut loc logodna oficială a prințului cu Sibylla iar la 20 octombrie în același an, la Coburg, a avut loc nunta, o sărbătoare foarte generoasă, care a atras mulți membri ai nobilimii europene. Cuplul a avut cinci copii: patru fete și un băiat. Familia s-a stabilit la Palatul Haga. Deoarece Sibylei îi era greu să învețe suedeza, limba folosită în casă a fost engleza. Gustaf Adolf a studia la o școală
Prințul Gustav Adolf, Duce de Västerbotten () [Corola-website/Science/315631_a_316960]
-
Tatăl lui Frederic, Wilhelm I al Germaniei, era fratele mai mic al regelui Frederic Wilhelm al IV-lea și fusese crescut în tradiția militară a Hohenzollernilor, într-o disciplină strictă. Wilhelm se îndrăgostise de verișoara sa, Elizabeta Radziwill, prințesă a nobilimii poloneze, dar părinții lui au considerat că statutul acesteia nu era potrivit pentru soția prințului Prusiei, forțând casătoria cu o pereche mai potrivită . Soția aleasă, Augusta de Saxa-Weimar, fusese crescută într-o atmosferă intelectuală și artistică la Weimar, zonă unde
Frederic al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/315651_a_316980]
-
de optzeci de ani), localitatea era predominant săracă. Populația trăa din agricultură, creșterea animalelor, precum și din recoltarea de turbă. În secolele XVII si XVIII, Lisse a fost, la fel ca Hillegom, casa multor domenii ale unor negustori bogați și a nobilimii. Pădurile și grădinile din domeniile Keukenhof, Meerenburg, Wildlust, Zandvliet, Overduin en Akervoorde, Wassergeest, Grotenhof, Ter Specke, Dubbelhoven, Rosendaal, Veenenburg en Berkhout], Middelburg, Ter Beek și Uytermeer adaugă orașului frumusețe și glorie. Totuși, în următoarele secole, toate aceste domenii (cu excepția Keukenhof
Lisse () [Corola-website/Science/315705_a_317034]
-
Ambasadorul Austriei, Andrea de Borgo, a fost numit de însăși regină. În 1525 Maria a preluat controlul asupra facțiunilor politice. Ludovic și Maria și-au petrecut timpul liber în locuri din apropierea palatului, călărind, vânând și încercând fără succes să mobilizeze nobilimea maghiară împotriva unei iminente invazii otomane. Ungaria a fost profund divizată când la sfârșitul anului 1525 a devenit clar că sultanul Suleiman I a planificat s-o invadeze. La 29 august 1526, Suleiman și armata sa au spart apărarea lui
Maria a Austriei (1505–1558) () [Corola-website/Science/316525_a_317854]
-
de convenție între nobilii sași și secui. Tot aici în anul 1514 s-au adunat răsculații lui Gheorghe Doja, în frunte cu Ioan de la Apatiu, pornind un focar de răscoală spre Cluj, devastând și arzând o mare parte din proprietățile nobilimii. Despre existența unei biserici în acest sat se vorbește în documentele vremii pe la anul 1740, ca fiind adusă din marginea satului și sfințită cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. După cum reiese din documentele vremii, în anul 1884 se sfințește
Biserica de lemn din Apatiu () [Corola-website/Science/316622_a_317951]
-
a patra. Era membru al familiei imperiale Ducas. După detronarea celor doi Anghelos, în jurul tronului, rămas vacant, s-au încins spiritele. La 28 ianuarie, o parte din locuitorii Constantinopolului l-au proclamat împărat pe oșteanul de viță nobilă Nikolae Kanabos. Nobilimea nu l-a recunoscut ca suveran și, a doua zi, a propus un contracandidat-pe protovestiarul Alexios Ducas, supranumit Murtzuphlos, încruntatul, datorită sprâncenelor sale dese, îmbinate. Alexios i-a oferit lui Kanabos titlul de proedru al senatului, acesta a acceptat, însă
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
nouă sute de ani în fața invaziilor barbarilor de tot soiul, se închina sabiei latine. Cruciații au dat foc orașului. Pentru a treia oară în acest an a izbucnit un incendiu puternic. Disperat, Alexios V a părăsit, seara capitala. În învălmășeala nocturnă, nobilimea i-a oferit tronul fie lui Constantin, fie lui Theodor Lakaris. Însă coroana a fost cerută și de Theodor Ducas, o rudă a fugarului Murtzuphlos. Din cauza unor dispute lipsite de sens a fost pierdut timpul prețios. Marți, 13 aprilie, în
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
A fost inițiatorul deschiderii unui muzeu al școlilor, a Socetății Muzicale "Armonia" și a școlii orășenești de Arte Plastice (1894, azi - Colegiul de arte plastice "Alexandru Plămădeala"). A fost căsătorit cu Maria Criști, fiica moșierului Ioan V. Criști, conducător al nobilimii basarabene și președinte al Zemstvei guberniale, si a Alexandrei Nelidov (tatăl aceseia din urmă era Alexandru Nelidov, un basarabean ajuns ambasadorul Imperiului Rus la Constantinopol). Din căsătoria lui cu Maria Criști au rezultat cinci copii, între care și Alexandru (1879-1937
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
au fost finanțate în general de donații la nivel local, donatorii fiind personalități locale cu situație financiară bună, familiile victimelor războiului din Vendée, preoții și enorișii parohiilor rurale din zonă și asociațiile care se ocupau de memoria victimelor din Vendée. Nobilimea locală a finanțat un număr important din vitralii: contesa de Bernard a donat vitraliile bisericii La Madeleine din Angers, marchizul de Civrac pe cele ale bisericii din Beaupréau iar marchizul de Dampierre pe cele din Loroux-Béconnais. Niciun vitraliu nu a
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
fost decapitat. Puterea clanului Tokugawa era acum supremă și garantată pentru o lungă perioadă de timp. Înainte de moartea sa, Ieyasu a promulgat un „Regulament în 13 capitole pentru samurai” (numit "Buke shohatto") și „Legile referitoare la Curtea imperială și la nobilime” ("Kinchū narabi ni kuge shohatto"), în 17 capitole. Moare pe data de 1 iunie 1616. Înmormântat temporar la templul șintoist "Kunō- zan Tōshōgū", lângă Shizuoka, rămășițele sale au fost mutate un an mai târziu la Nikkō, unde prin decret imperial
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
iar faptul că el a adoptat acest nou nume de familie ne face să credem ca el nu provenea dintr o familie nobilă. De altfel Ana a apreferat sa poarte numele de familie al mamei sale care provenea din randurile nobilimii. În anul 1067, când moartea soțului său făcea din Ana Dalassena șefa familiei, trei din fiii săi erau acum mari. Manuel, cel mai în vârstă, servea în armata imperială; Isac și Alexe erau niște tineri de 19-20 de ani; numai
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
ridică împotiva lui Mihail al VII-lea o nemultumire generală. Mulți ambițioși profitau de neorânduiala în care se zbătea guvernarea slabă a lui Mihail; în Europa, Nichifor Brzenne se proclamă împărat; în Asia, Nichifor Botaniatul îmbrăcăa purpura, susținut de marea nobilime feudală și chiar de o parte din Senat.Între guvern și pretendenții rivali, Alexios se strecurăcu dibăcie și neluând partea nimănui, își consolida propria lui Situație; în curând el ajunse atât de indispensabil, încât toate partidele îi solicitau alianța și
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
primar, au fost realizate primele studii topografice și primele hărți ale Sibiului. a cerut dreptate în perceperea dărilor, deoarece sașii, care reprezentau 10% din populație, plăteau 60% din taxele încasate în Transilvania. Atunci când în 1702 a cerut ca și averile nobilimii să fie impozitate, și-a făcut mulți dușmani puternici și se pare că acest lucru i-a atras condamnarea la moarte. Johann Zabanius a fost condamnat la moarte pe 5 decembrie 1703 și decapitat două zile mai târziu la Sibiu
Johann Sachs von Harteneck () [Corola-website/Science/315105_a_316434]
-
doritorilor: bisericii, armatei și funcționarilor, așa că, în curând, vistieria s-a golit. Astfel, după cum scrie Nichifor Bryennios Cezarul, „împăratul a făcut abuz de dărnicia sa”. Cheltuielile s-au dovedit inutile: domnia lui Botaniates a fost, literalmente, înțesată de rebeliuni ale nobilimii militare-latifundiare. Nichifor Bryennios, cu care Botaniates n-a reușit să ajungă la înțelegere, a fost zdrobit de Alexios I Comnenul. N-a apucat însă acesta din urmă, care primise pentru victorie titlul de sebastos, să se întoarcă bine, căci Thessalonicul
Nichifor al III-lea Botaniates () [Corola-website/Science/315166_a_316495]
-
este un titlu nobiliar ereditar, între baron (care are valoare mai mică) și conte (care are valoare mai mare). Un viconte este un membru al nobilimii europene a cărui titlu de conte este de obicei, ca în almanahul nobilimii britanice, deasupra unui baron și mai jos decât un earl (în Marea Britanie) sau un conte (echivalentul continental pentru earl). Denumirea vine de la forma acuzativă ("vicecomitem") a cuvântului
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
este un titlu nobiliar ereditar, între baron (care are valoare mai mică) și conte (care are valoare mai mare). Un viconte este un membru al nobilimii europene a cărui titlu de conte este de obicei, ca în almanahul nobilimii britanice, deasupra unui baron și mai jos decât un earl (în Marea Britanie) sau un conte (echivalentul continental pentru earl). Denumirea vine de la forma acuzativă ("vicecomitem") a cuvântului latin medieval "vicecomes", format din "vice" ("deputat") + "comes" (în sensul original "companion", dar
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
vicomte"), din latina medievală "vicecomitem", cazul acuzativ al cuvântului "vicecomes", din latina vulgară "vice-" "asistent" + latină "vine" (original "însoțitor"; mai târziu va fi curtean roman imperial sau beneficiar de încredere, iar în cele din urmă conte). Ca rang în albumul nobilimii britanice, a fost mai întâi înregistrat în 1440, când John Beaumont a fost numit viconte Beaumont de regele Henry al VI-lea. Cuvântul viconte corespunde în Marea Britanie cuvântului din anglo-saxonă "shire reeve" (stând la baza cuvântului care denumește biroul care
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
mai întâi înregistrat în 1440, când John Beaumont a fost numit viconte Beaumont de regele Henry al VI-lea. Cuvântul viconte corespunde în Marea Britanie cuvântului din anglo-saxonă "shire reeve" (stând la baza cuvântului care denumește biroul care nu aparține deloc nobilimii și care este ales de rege, al șerifului). Astfel viconții de la început primeau titlul de la monarh, nu ereditar; dar în curând au avut și ei tendința de a fi stabliți ereditar "lato sensu" (în sens larg).
Viconte () [Corola-website/Science/315265_a_316594]
-
bogății tuturor doritorilor-bisericii, armatei, funcționarilor-și, în curând, visteria s-a golit. Astfel, după cum scrie Nikephor Bryennios Cezarul, împăratul a făcut abuz de dărnicia sa. Cheltuielile s-au dovedit inutile: domnia lui Botaniates a fost, literalmente, înțesată de rebeliuni ale nobilimii militare-latifundiare. Nikephor Bryennios, cu care Botaniates n-a reușit să ajungă la înțelegere, a fost zdrobit de Alexios I Comnenul. N-a apucat însă acesta din urmă, care primise pentru victorie titlul de sebastos, să se în toarcă bine, și
Nicefor al III-lea Botaneiates () [Corola-website/Science/315264_a_316593]