17,360 matches
-
casei noastre. Deodată, de după Cot, a apărut un ciopor mare de oi. Din coada cioporului am văzut un câine mare și fio--ros care a început să latre cu putere și să alerge spre mine cât îl țineau picioarele, speriind grozav oile și pe cei doi măgari care cărau târha- tul. Eu am înlemnit pe loc. Câinele, ajungând în fața mea, a sărit cât era de mare pe mine, punându-mă la pământ și-ncepând să mă amușine, chicotind bucuros nevoie-mare. M-am ri-
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
În acest timp, câinele a continuat să latre și să chicotească, să-rind în jurul meu după care, periodic, își punea picioarele de dinainte în jurul mijlocului meu și-și întindea botul cu limba scoasă către fața mea. Între timp, Mihai Jerpelea, stăpânul oilor, s-a apropiat de noi, s-a așezat și el alături pe bancă și privea curios scena. La un moment dat m-a întrebat: - Marinică, tată, de un’ te cunoaște, bă, câin’le ăsta al mieu? - Nea Mihai, al naibii
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
uită niciodată pă omu’ care le face un bine, cu atât măi mult câinii, cu care nu de puțâne ori eu mă-nțăleg măi bine decât cu oamenii. Marinică, tată, să știi șî tu că niciodată de cân’ sânt ieu la oi n-am avut câine măi bun ca Vlaicu - mi-a mai spus el, după ce euforia revederii a trecut, iar câinele stătea acum cu botul pe genunchii mei, privind curios când la mine, când la ultimul lui stăpân. În timp ce stăteam de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
spuse Iulian. Le-am spus și femeilor dar nu m-au ascultat. Bine că noi nu ne-am aventurat. Dacă și polițista de săptâmâna trecută a pățit-o. .Am auzit la știri... “Chiar și un cioban a murit în timp ce păzea oile fiind atacat de un roi de albine sălbatice”. Andrei a ajuns mai devreme la Colegiu. Colegul lui, Manuel, din satul Glina din apropierea Bucureștiului, îi spuse în șoaptă: - Vino să-ți arât ce-am adus în ghiozdan Am un roi de
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
La gura apei de la izvoare Canoe pitite se-nghesuiau laolaltă Străvechi locuri de vânătoare Căi bătute de bouri... căi bătute de reni Spre alte lumi se pierdeau pășuni sub copite Stâlpi de totem și măști înviate Polonice din corn de oaie Imperturbabile cioplituri de tot felul Căi bătute de bouri... căi bătute de reni Spre alte lumi se pierdeau pășuni sub copite Păduri nenăscute erau luate-n curenți Se făcea la comandă o tundră precisă Căi bătute de bouri... căi bătute
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
STÂNA lui, precum și TROIȚA ridicată în cinstea lui. PETRACHE LUPU devenise celebru după ce avusese o viziune în care i-a vorbit Bunul Dumnezeu. Am aflat că era un cioban modest, bâlbâit și stingher. Într-o zi când se afla cu oile la păscut în Lunca Dunării, a avut o viziune în care i-a apărut Bunul Dumnezeu sub forma unui MOȘ - după cum a povestit dânsul mai târziu - care i-a spus să meargă în satul lui și să le spună oamenilor
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
lumânare din partea mea. Văzând că Andrei aștepta să continue povestirile despre Dometie, tataia a vorbit mai departe: - Era din județul Sibiu și părinții lui, ciobani, l-au închinat încă de la naștere Maicii Domnului. Când avea 12 ani și era cu oile pe munte s-a întâmplat să meargă în căutarea unui izvor unde să-și adape animalele. Și o femeie i-a spus să-l urmeze că-i arată calea către un alt izvor. Când l-a luat de mână a
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
băteala” din cârpe făcea niște presuri de toată frumusețea. Ce mai atâta vorba... că mămică mea nu era nimeni pe lume. De când eram copil mi-au plăcut animalele. La Bardăr, aveam o gospodărie destul de mare. Trăind la țară, aveam câteva oi pe care le țineam la o stana, aveam o vacă Joiana, care „fătași o fetiți” pe care o chema Vinerica. Deci Joiana venise pe lume într-o joi și Vinerica într-o vineri. Aveam iepuri, așa ziși „de musca”, într-
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350450_a_351779]
-
în cimitirul satului, la marginea unei pășuni. După ce ne-am recules și am lăsat la căpătâiul lor zambile, ne-am îndreptat spre ieșirea din cimitir. Dinspre șosea, venea o turmă de mioare și 2 câini ciobănești. Un cioban tânăr mâna oile și mieii, mai cu zor decât te-ai fi așteptat. În graba lor, vreo două dintre ele au dat să intre pe poarta cimitirului. Am închis-o de îndată, astfel că animalele și-au continuat drumul spre stâna din apropiere
MIEII ŞI ZĂPADA LOR de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349047_a_350376]
-
te-ai fi așteptat. În graba lor, vreo două dintre ele au dat să intre pe poarta cimitirului. Am închis-o de îndată, astfel că animalele și-au continuat drumul spre stâna din apropiere. După câteva minute a apărut o oaie behăind tare și alergând singură, după celelalte. Se vedea că dorește să le prindă din urmă. În strigătul ei, era ceva special. Ne-am lămurit curând despre ce era vorba. Pe câmpul cu iarba abia încolțită am văzut un alt
MIEII ŞI ZĂPADA LOR de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349047_a_350376]
-
zilele acestea, când din nou se nasc mieii care vor fi sacrificați și a căror existență e atât de scurtă. Când credeam că primăvara era la ea acasă, a căzut peste case și pomi neaua, în vreme ce în staul, pe paie, oile fată mieluții. Alb de Mărțișor- staulul înviorat de glasuri de miei Brăduțul din curte, care are vârsta lui Teo, s-a împodobit cu steluțe albe. Creștetul fântânii a-ncărunțit dintr-odată, iar ghioceii s-au îmbrăcat în mantie rece. Peisajul
MIEII ŞI ZĂPADA LOR de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349047_a_350376]
-
un bârdăhan de pe care îi luneca mereu brăcinarul, din care motiv își sălta mereu cu coatele nădragii ce-i curgeau în vine. Cred că avea peste un metru optzeci. Și iarna și aproape toată vara umbla cu o bundă de oaie căci el spunea că are mereu un junghiu ca un cuțit în șale. În picioare purta veșnic aceleași ghete negre stâlcite, căci nu știu cum făcea el că avea totdeauna călcâile fugite rău în spate... iar pe cap avea o pălărie ce
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
bietul de el, povestea lor când erau tineri și plecau cu caprele la păscut, unde... ăăăă... buff! Ce să spunem de prietenul Heimlich și cu nevastă-sa, ți-era mai mare dragul să-i vezi cum apreciau țuica, brânza de oaie, afumăturile, zacuștele de ardei, sau de vinete, cârnăciorii uscați și pișcători la limbă, mămăliga pripită, puii fripți în țagle, dar și căpșunica de anul trecut adusă-n ulcele de lut cu frumoase înflorituri tradiționale plus mici ciobituri moderne. Da’ când
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
Admi?and influență unei opere de artă asupra noastra, îi admitem oi... Eugen Lovinescu (1881 - 1943) Pornind de la aceste citate - că motto pentru revista noastră - care doreote să aducă Frumosul Pur în aten?ia genera?iei de azi, de ieri oi de mâine vom parcurge împreună Calea către un Univers mai bun, intru Adevăr, Lumina oi Via?a ... oi unde nu este loc pentru urât! PS. Vizitând site-ul revistei : ... veți găsi toate informațiile necesare pentru colaborare. Va mai anunț că
REGATUL CUVÂNTULUI FURAT DE O REVISTĂ PIRAT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348502_a_349831]
-
aceste citate - că motto pentru revista noastră - care doreote să aducă Frumosul Pur în aten?ia genera?iei de azi, de ieri oi de mâine vom parcurge împreună Calea către un Univers mai bun, intru Adevăr, Lumina oi Via?a ... oi unde nu este loc pentru urât! PS. Vizitând site-ul revistei : ... veți găsi toate informațiile necesare pentru colaborare. Va mai anunț că până în data de 20 ale fiecărei luni se primesc materiale pentru numărul revistei următoare. Cu prețuire pentru toți
REGATUL CUVÂNTULUI FURAT DE O REVISTĂ PIRAT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348502_a_349831]
-
de-a mea casă, / Mă chem mirosuri de mohor. // M-aștepte mama cu sarmale / Și tata c-un ulcior de vin, / Mă ierte că n-am fost în stare / Să fac averi printre străini. // Mi-s om de sat și oi rămâne / Cea slugă la al meu pământ, / Că el mi-o da cea dulce pâine / Și-n el mi-o fi al meu mormânt”. Absolut toate temele abordate de Mircea Dorin Istrate sunt sociale, ele reflectă viața omului în diferitele
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
de început a domniei lui Ceaușescu. A încercat să-l ajute să treacă peste handicapul înălțimii, pentru a se putea înscrie la liceul militar. P avea un metru și cinzeci de centimetri și treizeci și opt de kilograme, cât o oaie. N-a reușit, nu mai avea putere, era acum șef de aprozar. Plus că și P a reușit să și-l facă dușman pe procurorul X de la Procuratura din Slobozia, bucureștean, libidinos și însurat. Trăia cu A, sora mijlocie a
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
avea 20 paturi, un medic, o moașă și o soră. Sătenii erau zdraveni și veneau la spital numai când cădeau și boala nu se mai lecuia... - Ce lucri, neică ? - La stână, dom-doftor... - Și ce te supără ? - Nu mai poci ridica oaia... - Inima-i de vină ! - Dacă-i p-așa, oi ridica mielu, că doftoru dă doftorii, nu sănătate !... Dar-ar boala-n ea dă boală !... Maica Mare a mea din Rucăr a fost dusă pentru prima și ultima oară la spital
OBLOJEALĂ ÎN BOLNIŢĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348647_a_349976]
-
ÎNALTPREASFINȚITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ȘI HARGHITEI... Autor: Stelian Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1287 din 10 iulie 2014 Toate Articolele Autorului „Bucuria slujirii este cea care ne menține aici, căci m-a trimis Dumnezeu să caut oaia cea pierdută” - dialog duhovnicesc, viu și deosebit de sincer cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan al Episcopiei Covasnei și Harghitei, cu prilejul împlinirii a douăzeci de ani de slujire arhierească ... În cele ce urmează vă invităm să luați aminte, cu multă
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
și valoarea ființei u¬mane. Adică, la noi, aici, în Co¬vasna și Harghita, oarecum via¬ța preotului se aseamănă cu pil¬da aceea pe care a spus-o Mân¬tuitorul că păstorul a lăsat no¬uăzeci și nouă de oi și s-a dus și a căutat oaia cea pierdută. Așa că și în eparhia noastră, în¬că de la înființare, am avut a¬ceas¬tă perspectivă și această am¬prentă a parabolei rostite de Hris¬tos, că eu n-am fost
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
aici, în Co¬vasna și Harghita, oarecum via¬ța preotului se aseamănă cu pil¬da aceea pe care a spus-o Mân¬tuitorul că păstorul a lăsat no¬uăzeci și nouă de oi și s-a dus și a căutat oaia cea pierdută. Așa că și în eparhia noastră, în¬că de la înființare, am avut a¬ceas¬tă perspectivă și această am¬prentă a parabolei rostite de Hris¬tos, că eu n-am fost trimis la o turmă cu nouăzeci și nouă
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
pierdută. Așa că și în eparhia noastră, în¬că de la înființare, am avut a¬ceas¬tă perspectivă și această am¬prentă a parabolei rostite de Hris¬tos, că eu n-am fost trimis la o turmă cu nouăzeci și nouă de oi, ci m-a trimis Dumnezeu să caut o singură oaie, oaia ră¬tă¬cită printre străini, care sunt pu¬ținii noștri credincioși risipiți pe aici, prin crestele Carpaților. - Ce oferă Episcopia Co¬vas¬nei și Harghitei acestor oameni, mai ales
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
am avut a¬ceas¬tă perspectivă și această am¬prentă a parabolei rostite de Hris¬tos, că eu n-am fost trimis la o turmă cu nouăzeci și nouă de oi, ci m-a trimis Dumnezeu să caut o singură oaie, oaia ră¬tă¬cită printre străini, care sunt pu¬ținii noștri credincioși risipiți pe aici, prin crestele Carpaților. - Ce oferă Episcopia Co¬vas¬nei și Harghitei acestor oameni, mai ales românilor, ca¬re, trep¬tat, dispar din a¬ceas¬¬tă
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
avut a¬ceas¬tă perspectivă și această am¬prentă a parabolei rostite de Hris¬tos, că eu n-am fost trimis la o turmă cu nouăzeci și nouă de oi, ci m-a trimis Dumnezeu să caut o singură oaie, oaia ră¬tă¬cită printre străini, care sunt pu¬ținii noștri credincioși risipiți pe aici, prin crestele Carpaților. - Ce oferă Episcopia Co¬vas¬nei și Harghitei acestor oameni, mai ales românilor, ca¬re, trep¬tat, dispar din a¬ceas¬¬tă zo
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
un timp al nălucilor, al fantomelor de abur și ceață, ivite în pâcla dintre liziera de salcâmi sau în burta unei văgăuni. Miriștea e terenul de desfășurare al multora dintre povestirile autorului. Aici se îântâlnesc flăcăii care au în grijă oile, caii ori celelalte vite. Miriștea e ca o făptură, doar că nu vorbește. Dar flăcăii cunosc bine freamătul fiecărui pai de grâu sau foșnetul foilor de porumb răsucite cu umbrele lor lungi sub săgețile soarelui, poezia câmpiei, Ei știu pe
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]