9,947 matches
-
de nisip-ca speranțele, care sunt aer pentru viață. De nu știu câte ori, viața m-a separat de dragoste, aruncându-mă în oglinzi deformate. M-am refugiat în muncă asemeni unei biserici părăsite, în care numai eu eram vinovatul de serviciu, pentru oboseala de a iubi,pentru oboseala de a ierta, pe cei care mă pălmuiau din umbră, sau aruncau cu pietre în vitrinele construite de mine. Schimonoseala sufletului, cocoșat de răutatea unora dintre noi, m-au făcut să plâng ascuns. Nu vreau
NU ȘTIU DACĂ AM PLECAT,SAU NU MAI SUNT.. de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378080_a_379409]
-
aer pentru viață. De nu știu câte ori, viața m-a separat de dragoste, aruncându-mă în oglinzi deformate. M-am refugiat în muncă asemeni unei biserici părăsite, în care numai eu eram vinovatul de serviciu, pentru oboseala de a iubi,pentru oboseala de a ierta, pe cei care mă pălmuiau din umbră, sau aruncau cu pietre în vitrinele construite de mine. Schimonoseala sufletului, cocoșat de răutatea unora dintre noi, m-au făcut să plâng ascuns. Nu vreau să trec uitat de lume
NU ȘTIU DACĂ AM PLECAT,SAU NU MAI SUNT.. de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378080_a_379409]
-
Daaa, am răspuns noi în cor. Auzind această veste, (da, era o veste, pentru că noi credeam că ne țin toată ziua la muncă și nu ne luaserăm nici ceva demâncare la noi), nu mai știam de căldură, nu mai simțeam oboseala și ne-am luat la întrecere, să terminăm și să plecăm. Dirigintele împreună cu ceilalți profesori plecaseră. I-am văzut pe drumul de care mergând alene. Probabil așteptau să terminăm și noi, să nu creadă cineva că am fost lăsați singuri
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
sub umbra durerii - viața din mine s-a scurs în sus ieșind din propriul zălog din propria matrița cu șase colțuri tristețea îmi toarnă în căușul pleoapelor arsura absenței tale de azi, de ieri și de mâine neatinsul meu * simt oboseala până sub unghii ca pe un ciob ascuns între pleoape ca pe un măcel, că pe o neiertare simt oboseala până în miezul nimii ca o cătușă de foc lipită de os ca un diluviu toropitor și nervos ca o avenă
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
colțuri tristețea îmi toarnă în căușul pleoapelor arsura absenței tale de azi, de ieri și de mâine neatinsul meu * simt oboseala până sub unghii ca pe un ciob ascuns între pleoape ca pe un măcel, că pe o neiertare simt oboseala până în miezul nimii ca o cătușă de foc lipită de os ca un diluviu toropitor și nervos ca o avenă în care mă prăbușesc delirând fără speranța unei gene lipite de alta somnul - un lux pe care nu mi-l
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
nu mi-l mai pot permite - a devenit amrfa de contrabandă mă sprijin de propria mea umbră ca un infractor și adorm fie ce-o fi ce am de pierdut... un tren * dimineți de duminică aruncate sub roțile trenurilor atunci când oboseala învinge setea atunci când o podea de vagon poate fi suport pentru vise nu te mai holba așa la mine sunt doar obosită nu mi s-au înecat nici corăbiile și nici nu sunt fugită în lume sunt doar obosită dimineți
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
poate fi suport pentru vise nu te mai holba așa la mine sunt doar obosită nu mi s-au înecat nici corăbiile și nici nu sunt fugită în lume sunt doar obosită dimineți de duminică strivite sub pașii alergărilor atunci când oboseala învinge teamă atunci când un braț îndoit poate fi început pentru vise vino mai aproape de mine nu mă lasa să adorm trebuie să cobor într-o gară albastră acolo unde zilele mele încep și se termină între un peron de zi
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
mine nu mă lasa să adorm trebuie să cobor într-o gară albastră acolo unde zilele mele încep și se termină între un peron de zi și un peron de noapte între vis și visare simple dimineți de duminică atunci când oboseala învinge durerea * cuvântul te doare răbdare nu are vino mai curând să îți prind un gând colea pe hârtie pentru clipe-o mie călimara-i goală tristă că o boală ți-aduc leac lumesc să te adumbresc cu genele fluturi
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
după o lecție autentică de istorie locală, presărată cu multe aplicații practice precum confecționarea unui arc cu săgeți, a unui adăpost din ramuri de stejar și furișarea în spatele dușmanului, încingeam un meci de fotbal, iar seara, ajunși acasă, rupți de oboseală după un drum atât de istovitor și după o partidă de fotbal epuizantă picam morți, uitând de foame și de sete. Cu greu le venea părinților să creadă că odraslele lor, care nu intrau în casă până la miezul nopții, se
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
prietenul său își foșnea frunzele a mulțumire... Lăsase merindea aninată de-o creangă, la umbră, să-l aștepte până ce soarele îi va veni drept la inimă, iar ulciorul, la rădăcină, să fie rece. Timpul trecea, spicele cădeau, îl încingea o oboseală plăcută, împletită cu căldura ce creștea pe măsură ce soarele urca pe cer. La o vreme, un ropot ca de sfârșit de lume îi tulbură urechile. Se ridică anevoie, își puse mâna streașină la ochi, înghițindu-și greu suflarea. La capătul ariei
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
Ei nu au stat ca nesimțiții acasă plângându-se de viața grea care îi apasă. Dar desigur, cum să faceți așa ceva când că nu ați simțit emoțiile celor din stradă, celor de la secțiile de votare, nu ați simțit frigul, foamea, oboseala, cum ați fi putut respecta și aprecia efortul acestor oameni? Nu m-am așteptat la atâta lipsă de respect din partea dv. Și încă odată mi se confirmă că „ 7 ani de acasă ” nu au intrat în educația tuturor românilor. Domnule
SA FIM MÂNDRI CĂ SUNTEM ROMÂNI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376556_a_377885]
-
nu la nivel fizic. Era conștientă de starea în care era și observa cu nepăsare cum depresia se întindea peste ea, ca o negură opacă și densă, dar parcă ieșise din propriul corp și îl abandonase complet. Mintea îngreunată de oboseală și confuzie, ... Citește mai mult Lea primea cu recunoștință atențiile familiei și se abandona fericită în grija lor, dar nu se simțea în stare să reacționeze în vreun fel. Vorbea puțin, numai când se impunea neapărat, un răspuns concret la
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nu la nivel fizic. Era conștientă de starea în care era și observa cu nepăsare cum depresia se întindea peste ea, ca o negură opacă și densă, dar parcă ieșise din propriul corp și îl abandonase complet. Mintea îngreunată de oboseală și confuzie, ... XXIV. DILEME 23, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017. Maria și Cristian ajunseră gâfâind extenuați, la locul în care se despărțiseră de Liviu, privindu-se descurajați de insuccesul căutărilor, când atenția le
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
11), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Clara rămase cu brațele sprijinite pe volanul mașinii, al cărei motor încă mai torcea silențios, așteptând răbdător să-și încheie misiunea din acea zi. Era sfârșită de oboseală iar tâmplele îi pulsau dureros, strânse în menghina unei migrene ce o torturase fără milă, încă de dimineață. Avusese la serviciu o zi infernală și pierduse numărul cafelelor pe care le băuse, pentru a rezista ritmului absurd de muncă, ce
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
lucru până la terminarea programului. Viteza cu care se muncea determina ... Citește mai mult Clara rămase cu brațele sprijinite pe volanul mașinii, al cărei motor încă mai torcea silențios, așteptând răbdător să-și încheie misiunea din acea zi. Era sfârșită de oboseală iar tâmplele îi pulsau dureros, strânse în menghina unei migrene ce o torturase fără milă, încă de dimineață. Avusese la serviciu o zi infernală și pierduse numărul cafelelor pe care le băuse, pentru a rezista ritmului absurd de muncă, ce
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Merg până la capătul scenei cu mâinile legate de orbul găinilor cheală de perspective Poate așa îmi va luci mintea între oase Mă ascund după cortină Claustrofobia îmi încorsetează simțurile oboseala se culcă pe umeri goliți de furie nici visul nu mai are forță Târăsc timpul într-un săcotei de iluzii îl înec în butoiul cu spaime Doare al naibii ce doare parfumul lăsat în urmă de pedalarea între două puncte
CHEALĂ DE PERSPECTIVE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375941_a_377270]
-
Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. Merg până la capătul scenei cu mâinile legate de orbul găinilor cheală de perspective Poate așa îmi va luci mintea între oase Mă ascund după cortină Claustrofobia îmi încorsetează simțurile oboseala se culcă pe umeri goliți de furie nici visul nu mai are forță Târăsc timpul într-un săcotei de iluzii îl înec în butoiul cu spaime Doare al naibii ce doare parfumul lăsat în urmă de pedalarea între două puncte
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
mai repede cortina finalul spectacolului să trimită aplauzele în mansarda cu amintiri ... Citește mai mult Merg până la capătul sceneicu mâinile legate de orbul găinilorcheală de perspective Poate așa îmi va luci mintea între oaseMă ascund după cortinăClaustrofobia îmi încorsetează simțurile oboseala se culcă pe umeri goliți de furienici visul nu mai are forțăTârăsc timpul într-un săcotei de iluziiîl înec în butoiul cu spaimeDoare al naibii ce doareparfumul lăsat în urmăde pedalarea între două puncteAștept trezirea stimulilorMă vor ajuta să ajungîn
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
noaptea dintre două mantre de ce-ai lăsat trăirile deșarte într-un alcov cu voci de plictseală ai strâns în mână două aripi frânte își șchiopătau auzul fără notă într-un pustiu cu-ntinderea bigotă ce voci strigau în strâmta oboseală de sub tutela vieții în travaliu îți retractezi trăirea trasă-n coasă de vezi odihna-n perspectivă joasă îți împietrești o talpă în sfială te-ai spart aprinsă-n colțul strâmt al casei te-ai spart în noapte cînd priveai altarul
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
nuiele, Privesc prin ochi eterici învolburate mări. Din lumi mult prea subtile, revin spre vindecare, Săgeți prea ascuțite cicatrizează gândul, Se zbat pe traiectorii în oarba încercare De-a oferi soluții găsite pe de-a rândul. Sublime introspecții pătrunse de-oboseală Revin în nemurire, ca-n veșnic început, Le posedăm esența, le-așternem cu sfială, Amprenta lor plonjează din zbor care-i pierdut. Se-agață cu asprime de umbre fără urme, Se cuibăresc în mituri care deznoadă porți, Animă viziunea cu
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
nici atunci prezența Mea. Te-am privit plecând grăbit spre serviciu și iar am așteptat. Presupun ca fiind atât de ocupat, nu ai avut timp nici atunci să-Mi spui două vorbe. Când te întorceai de la muncă, ți-am văzut oboseală și ți-am trimis o ploaie măruntă care să-ți alunge stresul acumulat. Am crezut ca facandu-ti această plăcere îți vei aduce aminte de Mine. În schimb, supărat, M-ai înjurat. Doream atât de mult să-Mi vorbești. Oricum
STRIGĂTUL MUT A LUI DUMNEZEU CĂTRE FII LUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376088_a_377417]
-
ce-așteaptă. Apoi îl citează pe medicul ușor fâstâcit: Cele femeiești costă mai puțin pentru că sunt creiere folosite, rodate! Celelalte sunt ca noi!!! Ultimile vorbe îmi închid pentru multă vreme gura. Fără legătură cu scorul final, dau semnele mele de oboseală și pretind spațiu de relaxare! Referință Bibliografică: CARE PE CARE / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2340, Anul VII, 28 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CARE PE CARE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376622_a_377951]
-
din colțul de est al camerei lila. Spun rugăciuni pe moment create, le repet și până la sfârșitul statului în genunchi le uit. Le spun pe cele știute și le repet ca să fiu sigură că măcar de asta sunt vrednică. Simt oboseala de la primele orele ale zilei. Mă așteaptă altă icoană, care se vrea desăvârșită. Culorile stau cuminți la rând întrebându-se, cine va fi cea care va da contur operei. O pensulă roasă de atâtea mângâiere a blatului stă alături de una
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
mai recomandabil pentru acest lucru decât o partidă de sex? Chiar simțea nevoia de a face dragoste cu el. Acum că s-a ivit ocazia, nu o va rata desigur sub nicio formă. Dimineața când s-au trezit, amândoi simțeau oboseala unei nopți frământate. Pe Ștefan încă îl durea capul, dar nu așa de tare ca atunci când s-a ridicat de pe fotoliu cu gâtul țeapăn și cu amețeli de era să se împiedice de covor. Noroc că s-a sprijinit de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
îndemână, am tras mai aproape suportul extensibil pe care era prinsă oglinda și am înclinat-o, în așa fel încât să îmi pot vedea bine, chipul. Am început să îmi întind culoarea pe pleoape. Privirea mea, lipsită de strălucire după oboseala acelei nopți, nu reușea să țină ritmul cu mâna ce îmi îmbrăca rapid, ochii, în tonuri de gri sidefat. Plictisită și nesigură că voi obține exact ceea ce îmi doresc, am întors oglinda cu fața care mărește, spre mine. Cu un
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]