8,125 matches
-
largă de culori, foarte inspirată, evidențiind în acest fel scrierea propriu-zisă, caracterul, formatul și fontul ei, dar și imaginile de orice fel. În plus, vă invit să admirați chenarele paginilor și introducerea textelor în interiorul lor. Veți constata că ochiul nu obosește și aceasta este, cu adevărat, o realizare importantă. Nu se repetă culorile. Este un joc al lor, dacă vreți, de la o pagină la alta, liniștitor, plăcut, odihnitor. Acordăm alte FELICITĂRI doamnei Rodica? Mulțumesc! Vă rog să vă opriți puțin, împreună cu
FELICITĂRI CU REPROŞURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349092_a_350421]
-
tare. Și picioarele-i se deplasau, ca și brațele, pe lângă corp. Ce senzație curioasă! Halucinații, da, halucinații. Probabil, efectul întunericului prin care mergea de atât amar de timp! Nici o clipă nu se oprise din mers. Acum era mai anevoios. Am obosit cu siguranță, gândi. Dar vreau să ies de-aici! O amorțeală a picioarelor îngherănate îi mai domoli elanul înaintării, dar nu se opri. Fluidul magnetic îl absorbea spre înainte, mai puternic. Încercă să-și cerceteze membrele din față, dar nu
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
maimulți în centru și vedea o mașină oprită, făceam rost de câte un cui cu care apăsam vârful venmtilului să o dezumflăm. La nunți se aduna întotdeauna o ceată de copii neastâmăprați din care nu lipseam nici eu și după ce obosea taraful cu Jieneasca sau Cățeaua, aducea în prim plan unul din șlagărele la modă ca de exemplu: Sălbatică-i stepa baikală. O da apoi pe sârbe sau învârtite și mesenii erau poftiți la dans. Atunci alergam pe la mese golind paharele
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
apă pe nerăsuflate până când am simțit că-mi pocnesc tâmplele. Dacă am fi reluat jocul, mai mult ca sigur că nu s-ar fi întâmplat nimic, dar oprindu-mă din efort, am făcut o aprindere de plămâni de toată frumusețea. Oboseam, aveam temperatură, transpiram din te miri ce, am început să tușesc că părinții s-au îngrijorat începând să umble cu mine pe la doctori. Sărăcia sărăcie dar și-au rupt de la gură și au făcut tot ce depindea de ei ca să
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
vârtej depărtat. Trăsura udă atingea dantelele albe și grele. Domnița închise ochii și respiră adânc. „Toate cele de mai sus sunt asemeni cu cele de mai jos pentru că se săvârșește miracolul Unității.” Nu putea scrie și nici citi. Drumul o obosea dincolo de durerea fizică. Dacă nu va rezista și toate odoarele se vor pierde pe drum, va fi imposibilă păstrarea înțelepciunii străvechi, a locuitorilor puternici și viteji. Între apa de afară, focul din pieptul ei, aerul rece și lemnul trăsurii mai
BRATARA DACILOR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348597_a_349926]
-
din semințe altele din ierburi grijuliu cerul își adună norii un fulger și un tunet rătacit își dau mâna omul cască alene se întinde își ridică brațele se scutură întâlnește alt om și-și lasă cuvintele să zburde in voie ... obosite după o zi ghemuite se strâng în gândul poetului care le așteaptă gata să țeasă pentru eternitate poeme. Referință Bibliografică: Poem adormit pe raft / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 307, Anul I, 03 noiembrie 2011. Drepturi
POEM ADORMIT PE RAFT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348630_a_349959]
-
pantalonii ei și a amenințat-o că o spânzură. Degeaba. Iuliana stătea inertă, cu gura încleștată și cu ochii închiși. Reușise să-și potolească și plânsul și doar respirația grea, întreruptă de scâncete reținute, i se mai auzea. După ce a obosit ori nu a mai fost în stare să o posede, i-a adus un lighean cu apă. Văzând-o că tremură de frig, i-a spus că are voie să se îmbrace și să pună pătura pe ea, după care
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
mâncare și vorbă, a ridicat din sprâncene și, oarecum nemulțumit, și-a privit întrebător nevasta. Ea a dat din umeri, evitându-i privirea și s-a apropiat de fereastră. - Nu trebuia să fie acasă ? Îmi este foame și sunt destul de obosit, a rupt el tăcerea nefiresc de lungă ce se lăsase în încăpere. - Trebuie să sosească, este ora, a răspuns liniștită Silvia. Mai stăm la televizor, zece minute..., ca să mănânce și ea cu noi... Ce zici? - Păi. Mai e ceva de
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
cu circulația asta, poți să știi când ajunge? a continuat ea, retoric, sperând din toată inima ca acesta să fie motivul real. - Da, așa este, dar aproape că s-a făcut de nouă... Am avut o zi grea. Sunt destul de obosit, crede-mă! - Hai să mâncăm! O să ajungă și ea... Au mâncat în liniște, din ce în ce mai fără poftă și vorbă. Se făcuse târziu și Tudor s-a culcat. Silvia a mai așteptat liniștită până la știrile de la ora 22,00. Apoi, tot mai
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
ieșea caldă de sub tipar. Ne-am bucurat împreună; m-a rugat să-l duc până la casa lui cea nouă, în drum spre Seini. Nu-mi explic de ce, dar m-am temut deodată că n-o va vedea gata, îmi părea obosit... și avea atâtea planuri! „Nimeni și nimic nu m-ar putea desprinde de Seini” (BKD) Anca GOJA: Ați fost premiată pentru traducerile dvs. din limba franceză. Nu v-ați dori să fiți solicitată să traduceți creații ale maramureșenilor în limba
INTERVIU CU BETTY KIRCHMAJER-DONCA de ANCA GOJA în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348634_a_349963]
-
în epoca nisipurilor aurifere, a căutătorilor de zăcăminte de cupru, cei îmbogățiți și ceilalți morți în sărăcie ca să ajung spre migrațiile zilelor noastre din extremele geografice ale lumii, în căutarea unei existențe. Ființa umană în îndelungata confruntare cu civilizația a obosit și acum râvnește după un colț liniștit, o căsuță mică sub un cer senin cu grădină, flori, soare și puțină umbră cum scrisese Victor Hugo în versetul „Notre Maison”: Une maison petite avec des fleurs, un peu / De solitude, un
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
cuvintele să se dezbine în semitonuri, căci am să te strig, șoptit, de lumină nu va fi mâine și numai umbră va rămâne și ruine. Când toate s-or așterne peste mine cauta-ma cu privirea. De pleoapele-ti vor obosi și genele ți se vor încalci vei ști că ne-am găsit. Lasă-mă să fiu prima picătură de ploaie. Si-aici, pe scoarță noastră terestră, am să mă odihnesc până soarele mă va usca. Lasa-mi mie cerul, căci
ODA SCRIU ASTAZI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348736_a_350065]
-
apus. Dacă s-au înțeles sau nu, dacă au învățat măcar pilda prieteniei de la Castor și Pollux, nu știe nimeni. Au pășit inițial dezgolite pe ogoarele selenare, cot la cot cu îngerii care nu le-au găsit leacul și-au obosit să le mai poarte de grijă. Înveșmântate, s-au perindat tăcute, pe străzile căptușite de noroi, în clădiri ce n-au cunoscut vreodată culoarea. Uneori au trăit intens, nedozat; abandonându-se orelor, alteori și-au ronțăit clipele, au fremătat cu
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
de ne-a abandonat tocmai acum când aveam nevoie de el? - Unde să fie, mamă? A plecat la noua lui casă și mă așteaptă să merg să-l îngrijesc, să-i spăl cămășile, să-i fac de mâncare atunci când vine obosit de la muncile câmpului. - Dar mamă aici este casa lui, nu în altă parte! - Dumnezeu Drăguțul știe, mamă, să le rânduiască pe toate. Acum l-a luat pe el, curând mă va lua și pe mine. - Ce prăpăstii vorbești acolo, femeie
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
fiului lor. - Poftește, Săndica. Așa parcă te numești, după câte ne-a spus fiul nostru. Intră, noi nu mâncăm pe nimeni, spuse Veronica de la înălțimea rangului pe care dorea să-l evidențieze. - Vă mulțumesc... desigur... din nou bună ziua. Sunt puțin obosită de pe drum. - Nu-i nimic. Ai timp să te odihnești. Poftim în living. Amfitrioana pășea prin hol spre living cu mersul ei înțepat, lăsând în urmă o adiere suavă de parfum fin. Doctorul Ștefan a rămas să închidă ușa vilei
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
conștientizat asupra domeniului de interpretare a evenimentelor înconjurătoare specific lui este mult mai pregătit pentru viața de adult. Munca sa de toate zilele ar trebui să se apropie de așa zisul hobby adică activitatea care îi face plăcere și nu obosește în exercitarea ei. Omul lipsit de activitate degenerează. Trândăveala nu este o activitate. Este adevărat că și procrearea în scopul perpetuării speciei este un factor indispensabil al vieții. Dar trântorii, elementul mascul din familia de albine, sunt goniți din stup
AR FI BINE DE ŞTIUT! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349262_a_350591]
-
ei. Ei o duc bine și ne reprezintă. Și pe vremea lui Ceaușescu tot omul mânca șvaițer și icre negre, dar prin reprezentanții săi de la raion! În concluzie muncim. Dacă avem studii și talent ne jucăm, adică activitatea nu ne obosește. Trântorii nu sunt goniți din stupul uman după procreare. Cu toții laolaltă trăim. Trântorii ceva mai bine! Referință Bibliografică: Ar fi bine de știut! / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1300, Anul IV, 23 iulie 2014. Drepturi de Autor
AR FI BINE DE ŞTIUT! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349262_a_350591]
-
nemuritoare” este motto-ul care mi-a înflăcărat cariera de jurnalist independent. În ultima parte a vieții am fost martor la „toate micile mizerii, care sunt legate într-un mod fatal de o mână de țărână” și sub ochii mei obosiți de vreme s-au zguduit din temelii toate idealurile geniului poporului român. „Mai departe, mai departe,/ Mai încet, tot mai încet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte.// De ce taci când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn/ Mai suna-vei
TESTAMENT SPIRITUAL POST MORTEM (1) de IOSIF POPA în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349321_a_350650]
-
sau afinată. Băuturile sunt incluse în preț. “Ia te uită” îmi zic eu în gând “ăsta e un fel de All inclusive, dar la prețuri românești”. Nu vă spun prețurile, ca să nu fac reclamă demascată. Drept care în prima după- amiază, obosit de drumul lung și accidentat, am profitat din plin de ofertă. Palincă, evident, bere am și acasă. La plecare primisem un sfat “Nu ratați mocănița de pe Valea Vaserului, e singura din țară”. Ne-am conformat și nu ne-a părut
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
nemuritoare” este motto-ul care mi-a înflăcărat carieră de jurnalist independent. În ultima parte a vieții am fost martor la „toate micile mizerii, care sunt legate într-un mod fatal de o mână de țărâna” și sub ochii mei obosiți de vreme s-au zguduit din temelii toate idealurile geniului poporului român. „Mai departe, mai departe,/ Mai incet, tot mai incet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte.// De ce taci când fermecata/ Inima-mi spre tine-ntorn/ Mai suna-vei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349351_a_350680]
-
nemuritoare” este motto-ul care mi-a înflăcărat carieră de jurnalist independent. În ultima parte a vieții am fost martor la „toate micile mizerii, care sunt legate într-un mod fatal de o mână de țărâna” și sub ochii mei obosiți de vreme s-au zguduit din temelii toate idealurile geniului poporului român. „Mai departe, mai departe,/ Mai incet, tot mai incet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte.// De ce taci când fermecata/ Inima-mi spre tine-ntorn/ Mai suna-vei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349351_a_350680]
-
suferință se ridică Și face suflete curate... Ce este oare dragostea? Te-ai întrebat și tu vreodată? Este lumina din Isus Ce nu dispare niciodată! Și dacă astăzi merg pe cale... Și dacă astăzi merg pe cale Și pașii nu mi-au obosit E pentru că din valea morții M-ai ridicat și m-ai iubit! Și dacă-n lumea de durere Am pace-n suflet și iubesc E pentru că mi-ai dat putere Prin Harul Tău să biruiesc! Și dacă pe genunchi plecat
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
Dar zootehniștii voștri au ce mânca mamă? Cine știe de ce moare o găină dintre câteva zeci de mii, sau un purcel? Se mai „îmbolnăvesc” și ele, chiar dacă unele ajung în oală sau tigaia celor care le cresc, răspunse fata râzând. Obosit de munca din grădină, după ce îi luă viața bietei rațe, bătrânul s-a dus la magazie, de unde a venit cu o carafă cu un vin rozaliu, puternic parfumat, din care săreau stropi din cauza acidității, ca la borsec când desfăceai dopul
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
încerc să-mi am singură de grijă. - Eu știu, mamă, dacă întotdeauna ai avut grijă de ea? Îi răspunse cu o întrebare în care se citea neîncrederea mamei sale, care plecă la treburile din gospodărie târându-și cu greu picioarele obosite de vremea anilor adunați asupra lor și de reumatism. Sosi și ziua examenului de stat, așa că Săndica plecă cu o zi înainte la București și se cază la căminul facultății. Era același administrator: un mărunțel slab ca un țâr, șmecher
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
participării efective a lui Yng alături de Yang din dualismul asiatic. De aici starea de neîmplinire, care devine nesiguranță, iar poemele se zidesc elegiac. Deci masculinul este cețos, inactiv, puțin prezent, greul poemelor împlinindu-l femeninul , care din când în când obosește, de atâta iubire. În totul tot, noul volum al poetei Vasilica Ilie se constituie ca o izbândă a drumului său liric și, în context, al generației căreia aparține. Iată, aici, un text (din multele), demonstrativ: Dezamăgire Ah, mi-e greu
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]