9,574 matches
-
-mi lua sarea, să mă feresc iar de ispita De-mi iei închisul, nu-mi lua pază, să nu uit beznă și nici visul De-mi iei păcatul, nu-mi lua crucea să pot să traversez abisul De-mi dai oceanul, nu-mi da marea, să pot să lupt, să completez De-mi dai căldură, nu-mi da rază să pot să-nvăț să luminez De-mi dai secunde, nu-mi da ore să nu mă cred nemuritor De-mi dai
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
iei chiar plânsul, nu-mi lua sarea, să mă feresc iar deispităDe-mi iei închisul, nu-mi lua pază, să nu uit beznă și nici visulDe-mi iei păcatul, nu-mi lua crucea să pot să traversez abisulDe-mi dai oceanul, nu-mi da marea, să pot să lupt, săcompletezDe-mi dai căldură, nu-mi da rază să pot să-nvăț să luminezDe-mi dai secunde, nu-mi da ore să nu mă cred nemuritorDe-mi dai putere, nu-mi da
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
E acolo pentru tine păstrat neîntinat Cu nașterea crudă al dragostei oarbe Eu cu tine mă simt tot ca primul bărbat Tu pari că gonești printre ape adânci Furând de la mine al dragostei cânt Cu strângeri și șoapte și zbucium ocean Mereu te învârți ca sirena în van Să mă prinzi, să mă încerci... Dar nu mai pot să te vreau acum Nu mai pot dorinței să te fur Al demnității cuget clar Mă îndeamnă să stau drept și amar Nu
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
ȘUȘTIC „nu-ți dau nici o zi și nici un fluviu / și nici o zi să o întinzi cort în deșert / căci clopotele-au prins rugina / liniștii și nopțile-au zburat din lilieci // ține o iarnă / mi-am plătit / meduzele ce au uscat oceanul // nici o grijă invidie / n-am să aștept în nici un cuvînt / care are prea multe dicționare // și totuși ai dormit în cheile mele / vreau să deschid cu tine o fîntînă” (Simion Șuștic, „Meșterul fîntînar”) S-au făcut șapte ani de când Simion
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
golful în partea sa sudică (penultimul din cele cinci dispuse de la nord la sud) panorama orașului este ascunsă după o perdea cenușiu-albicioasă strecurând irizările unei lumini difuze a soarelui de dimineață și care se “rostogolește” alene dinspre colinele Berkeley-ului spre ocean iar noi ne trezim dintrodată cu un profil de “poveste” al downtown-ului civic, o “ofertă” pe care n-o așteptam chiar pe nepusă masă ... Abia acum înțeleg apelul factorilor responsabili către toți participanții la trafic(dacă nu cumva vor fi
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
stând “bățoși” pe capră și fălindu-se ca nimeni alții, cu papioane atârnate de gât și pelerine de culoare verde prevăzute cu ciucuri la capătul șireturilor care te ajută să le sumeți, toate fluturând în rafalele brizei care năvălește dinspre ocean ori dinspre golf, alternativ, cu umbreluțe multicolore care sunt folosite atât pe vreme ploioasă cât și toridă, atât pentru vizitiu cât și pentru clienți. Cele câteva zile în care am vizitat Frisco nu mi-au fost îndeajuns să-l cunosc
SEISME ŞI PODURI ÎN FRISCO ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366995_a_368324]
-
zboară. Tu esti șireata, lași buza să vorbească și trupul tău cel cu miros de fragi spre patul cald încerci să mă atragi, că luna de pe cer ești astăzi mai frumoasă. Mă las în voia valului de-amor al dragostei ocean îl las să mă înghită așa cum ești, o știu, de-afurisită nu-ți pasă că în focul dragostei eu mor. Trezind în mine dulci fiori eu mă aprind de-acum că o surcica tu flacără-mi devii, chiar inamica și
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
în care acesta se varsă în apropiere la sud-vest de San Francisco, pentru ca împreună să se întâlnească cu celălalt mare fluviu al Californiei care vine din nord, Sacramento, vărsându-se amândouă în Golful San Francisco, “poartă-n poartă” cu marele ocean. Cu avionul nostru aproape să se întâmple ca și cu un vehicul terestru, care traversează traseul indiferent de forma de relief sau mediu - ceva de natura Lem-ului primilor astronauți americani selenari sau ale “Lunohod-ului” sovietic la începutul competiției pentru “cucerirea
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
care urma să preceadă unui festin și mai “consistent” de apreciat într-un local inedit din zona lui Fhiserman's Wharf, loc central al după amiezilor fremătătoare de viață ale orașului, după ce soarele se va fi înecat de mult în oceanul din apropiere. Leguma din traistă, luată de noi de acasă pentru orice eventualitate, am lepădat-o într-un tomberon, pentru a ne înfățișa în localul „Rainforest Cafe” din strada Franklin, cu pofta unor „lupi de mare vopsiți” pentru doar câteva
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
de maximă securitate, cu vapoare cu mărfuri care se pun în mișcare dinspre cheiuri, în port și pe lac sute de ambarcațiuni mari și mici, de toate culorile, mărimile și formele, cu felurite încărcături și destinații, ieșind și intrând dinspre ocean și trecând obligatoriu pe sub vestitul Golden Gate Bridge, sau imediat pe sub celălalt de mai la vale, San Francisco-Okland Bridge sau Bridge Bay - i-a microfonul și citește cu intonație și rar, după o foaie pe care-o tot îndoaie un
ALCATRAZ-UL DESTINELOR NOASTRE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367024_a_368353]
-
și peluzele din fața Universității Turlock a avut loc un spectacol fulminant, de explozii de lumină în traiectorii și coregrafii, culori și intensități care nedumereu, erai într-o continuă stare de prostrație din care nu fugise evident rațiunea... Muzica era un ocean de sunete pe care le percepeai fără ca strada să fie inundată, era parcă feliată pe boxe imaginare cu unduiri reflexe din care lua fiecare ce și cât îi satisfăcea pentru a declanșa gustul și emoția, fără a deranja sau să
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
astfel, un mai abitir și mai violent succesor în trimișii elisabetani, stuartieni, tudorieni ori victorieni - care vor boteza locurile pe măsura vanității lor insulare în New England sau Nova Albion. Din cele 53 de triburi amerindiene dintre lanțul Sierrei și ocean au fost supuse într-o Confederație doar cele care stăpâneau coasta centrală și sudică a Californiei, adică triburile hupu, wappo, miwok, monache, tubatulabal, chumash, serrano, gabrielino, cahuola, diegueno, etc. Totalul populațiilor amerindiene până la venirea conquistadorilor fusese estimat la între 140
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
în 1822, locația devenind oficial capitala Altei California; englezii, care bat greu în retragere și în sfârșit, forțele tinerei republici a coloniilor americane de pe coasta atlantică și ai cărei politicieni au început să creadă că deținerea acestui teritoriu - de la un ocean la altul - poate fi extrem de avantajoasă. Ceea ce se va și dovedi, nu peste mult timp! Urmează în 1833 “mexicanizarea” vieții religioase, instituținalizarea ei prin secularizarea pământurilor și fondului bisericesc al misiunilor catolice, împroprietărirea cu milioane de acri de pământ a
LA CAPĂTUL LUMII, CALIFORNIA ! (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367076_a_368405]
-
firească pentru un loc de tangență (care e această poezie) a două moduri de existență - cu semnificația și cu importanța răsturnate (conform Psalmului din Litii, să ne amintim că „Bogații au sărăcit / Și au flămânzit / [...]”). O, cîte fluvii, mări adînci, oceane / Își plînsul lor amar în mine-ngînă! / Ci-n glasul lor își simfonia-nalță / Ea, Suverana Lumilor Stăpînă... Divinul O, cîte lumi în hău, arzînd, căzură, / O, cîte zeci de sori de-acum vor arde / Și vor cădea, la rîndul lor
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
de nea cucerind burgul 66 pajiștea în zori copile cu flori în sân - Sânzâienele... 67 și-n acest an lângă părul pârguit uluca ruptă 68 scâncet de prunc - două mânuțe albe cuprind soarele 69 soarele topit - o barză aurie sorbind oceanul 70 ape umflate - răsucind rozariul mâini uscate 71 album prăfuit - copilul din fotografii îmi seamănă 72 sub nucul bătrân vechea masă de lemn - lipsesc stăpânii... 73 noapte cu stele- zâmbind micul cerșetor se visează prinț 74 nimeni nu-l vede
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
eminescian. „Și din a chaosului văi,/ Jur împrejur de sine,/ Vedea, ca-n ziua cea de-ntâi,/ Cum izvorau lumine;/ Cum izvorând îl înconjor/ Ca niște mări, de-a-notul...”, spune Mihai Eminescu în „Luceafărul”, în timp ce Petru Lascău vorbește despre un ocean interior. Dramatismul versurilor lui exprimă foarte bine condiția poetului, a celui care prin artă ajunge să se identifice cu Divinitatea. Așa cum lumea a fost creată prin Cuvânt, și universul poetic a lui Petru Lascău se întrupează tot din cuvânt: „O
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
lumea a fost creată prin Cuvânt, și universul poetic a lui Petru Lascău se întrupează tot din cuvânt: „O singură suferință/ mi-a mai rămas./ E dorul de-a naște/ Creând: cuvântul fără seamăn/ Ce crește în mine/ Din acel ocean interior...” („Ocean interior”) Petru Lascău se află în căutarea înfrigurată și patetică a nemuririi. Poetul Petru Lascău știe că nemurirea poate fi atinsă prin opera care rămâne în urmă. Creștinul Petru Lascău are certitudinea că nemurirea se obține în urma credinței
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
fost creată prin Cuvânt, și universul poetic a lui Petru Lascău se întrupează tot din cuvânt: „O singură suferință/ mi-a mai rămas./ E dorul de-a naște/ Creând: cuvântul fără seamăn/ Ce crește în mine/ Din acel ocean interior...” („Ocean interior”) Petru Lascău se află în căutarea înfrigurată și patetică a nemuririi. Poetul Petru Lascău știe că nemurirea poate fi atinsă prin opera care rămâne în urmă. Creștinul Petru Lascău are certitudinea că nemurirea se obține în urma credinței și a
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
voi în viață. Azi e ziua lor și nu putem să nu-i cinstim ca pe cele mai importante ființe din viața noastră. Asta, fără să uităm că le datorăm fiecare clipă de bucurie, ori fiecare lacrimă revărsată curat din oceanul dragostei noastre. Iar voi, copii, să nu uitați niciodată pe toți cei care nu au uitat să ude florile - ca să înflorească, au îngrijit mlădițele tinere - ca să înmugurească, au cules stelele de pe cer - ca să vi le așeze în privirile voastre inocente
SĂRBĂTOAREA IREPETABILEI VÂRSTE A INOCENŢEI: LA MULŢI ANI, TUTUROR COPIILOR LUMII! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367203_a_368532]
-
justice . com Se întâmpla în anul 1988. Propaganda comunistă în România încerca să creeze falsa imagine că partidul merge înainte și că niciodată epoca de aur nu va apune. Cu toate acestea, de dincolo de cortina de fier și chiar de peste ocean, existau o mulțime de voci care anunțau sfârșitul erei totalitare și începutul democrației, într-un timp foarte scurt. Deja lucrurile se aflau într-un proces de schimbare profundă în mai toate țările socialiste, iar România nu avea cum să rămână
O CARTE APEL PESTE TIMP de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367212_a_368541]
-
istoric evolutiv. Se întâmpla în anul 1988. Propaganda comunistă în România încerca să creeze falsa imagine că partidul merge înainte și că niciodată epoca de aur nu va apune. Cu toate acestea, de dincolo de cortina de fier și chiar de peste ocean, existau o mulțime de voci care anunțau sfârșitul erei totalitare și începutul democrației, într-un timp foarte scurt. Deja lucrurile se aflau într-un proces de schimbare profundă în mai toate țările socialiste, iar România nu avea cum să rămână
O CARTE APEL PESTE TIMP de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367212_a_368541]
-
din acest volum de debut pe care autoarea le percepe ca fiindu-i cel mai aproape de suflet. Alături de „Mama”, se află „Iubirea înlăcrimată”, „Mai urc o treaptă”, „Primește, Doamne, ruga mea târzie”, „Lacrima”, „M-ai deșteptat”, „Mă pierd într-un ocean de îndurare”, „Comoară în cer”, etc. Mi-e sufletul cuprins de dor Volumul de versuri „Iubirea înlăcrimată” poate fi considerat o analiză a tristeții. În estetică, tristețea rămâne de altfel, una din categoriile esențiale ale poeziei lirice. Tristețea implică diferite
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
minții, durerile și bucuriile deopotrivă... În peisajul liricii creștine, în vremea în care trăiesc, nu știu câtă nevoie are poezia de mine; știu câtă nevoie am eu de ea!” Confirmarea celor de mai sus este poemul „Mă pierd”. „Mă pierd într-un ocean de îndurare/ deși-s un val tivit cu broderie/ de-un Sfânt cu răni în mâini și în picioare./ Când unda mea mânată e de vânturi/ ce vin cu-nfrigurare peste mine,/ mâna-I străpunsă mă alină-n cânturi/ Și-
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
ȘUȘTIC „nu-ți dau nici o zi și nici un fluviu / și nici o zi să o întinzi cort în deșert / căci clopotele-au prins rugina / liniștii și nopțile-au zburat din lilieci // ține o iarnă / mi-am plătit / meduzele ce au uscat oceanul // nici o grijă invidie / n-am să aștept în nici un cuvînt / care are prea multe dicționare // și totuși ai dormit în cheile mele / vreau să deschid cu tine o fîntînă” (Simion Șuștic, „Meșterul fîntînar”) S-au făcut șapte ani de când Simion
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
ȘUȘTIC„nu-ți dau nici o zi și nici un fluviu / și nici o zi să o întinzi cort în deșert / căci clopotele-au prins rugina / liniștii și nopțile-au zburat din lilieci // ține o iarnă / mi-am plătit / meduzele ce au uscat oceanul // nici o grijă invidie / n-am să aștept în nici un cuvînt / care are prea multe dicționare // și totuși ai dormit în cheile mele / vreau să deschid cu tine o fîntînă”(Simion Șuștic, „Meșterul fîntînar”) S-au făcut șapte ani de când Simion
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]