6,900 matches
-
casa e pustie fără Tine? Tăcerile rodesc doar pentru Tine, Luminile doinesc doar pentru Tine Și-amurguri moștenesc doar pentru Tine Cînd crucea mea e răstignită-n Tine Și să mă urc spre ea mă tem de mine. Am dăruit ochelarii mei mării, - Să vadă ce n-am văzut eu. Mîinile ei dirijau fluturii Îmblînziți ai Tăcerii Și ei o cîntau mereu. Razele lunii ca niște lacrimi de miei Liniștea o străpung. Fără timbre, scrisorile morții m-ajung, Dar nu le
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > ÎN CASA TATĂLUI MEU Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 438 din 13 martie 2012 Toate Articolele Autorului Ne-am întâlnit pe internet, roman, cap. 20 Am avut iarăși probleme cu ochelarii la care a trebuit să măresc din nou dioptriile, ajungând la șapte și jumătate. Parcă din timp în timp mă prind și niște dureri de cap cărora nu le-am acordat prea multă însemnătate. Am încercat nu aspirina Bayer ca
ÎN CASA TATĂLUI MEU de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348383_a_349712]
-
with the rain Falling on a țin roof[8] Aveam de câștigat un sfârșit și un început cu același punct de inflexiune[9], o perioadă de timp în care se pierd umbrele, comunicarea și funcțiile primare. Aproape de tornadă primeam nevoia ochelarilor puternici, mai mult de protecție decât pentru corectarea vederii. Vremea trecea în favoarea mea, fără puncte de extrem local, din ce in ce mai rapid, mișcarea devenind variată și făcându-și loc între soare și întuneric. Prin toate canalele primeam informații identice: în Centrul Universului
AXIS MUNDI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345357_a_346686]
-
o floare de cais. Este singură și speră că vor veni vremuri noi și orice vorbește lumea, tot mai ușor e în doi ! E cochetă și plinuță, o frământă gânduri mari; să nu vadă viața crudă, și-a pus negri ochelari . Totu-i scump, cum știm cu toții: se admite orice scuză ... de-aia peste sâni și-a pus o doime dintr-o bluză . Nu știu azi, dacă vreunul are ei cumva a-i cere ca să poarte numai roșu cu așa mare
O PRIVIRE DEŞEARTĂ, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345513_a_346842]
-
așteptare. Voi fi tare ocupată să consult și să tratez, așa că, o asistentă din carton îmi decupez. Ursul Pluș și-a rupt lăbuța, mielul ochiul și-a pierdut, iar Natalia, păpușa, părul și l-a descusut. Mi-am pus deja ochelarii, stetoscopul și halatul, deci, să-ncepem de îndată, pentru toți, cu consultatul! La final, am să le scriu tratamentul pe rețete și am să le-administrez nasturii-medicamente. Așa că, vedeți și voi, chiar dacă sunt ștrengăriță, nu vă îndoiți defel c-am
DOCTORIŢA(POEZIE PENTRU COPII) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376832_a_378161]
-
cu șoimă acesta e minutul ascuns de adevăr pe care n-ai să-l iei vreodată în răspăr că viața n-are reguli cum e ortografia și dex-ul face victimi la fel ca primăria pune-ți mănuși de damă și ochelari de soare bastonul lui Gambeta și du-te la plimbare ce-o fi să se întâmple, întâmple-se și gata după ce pui ștampila, adaugă și data s.s. indescifrabil, gravată semnătura și ce mai tura vura, la toți le rupseși gura
ACESTA E MINUTUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376975_a_378304]
-
bărbat între două vârste îmi întinde un pliant scris cu litere roșii. M-a surprins în modul cel mai plăcut zâmbetul individului, străin parcă de tot ce se petrecea afară. Am închis ușa în urma lui și - după ce mi-am pus ochelarii - am început să citesc. Redau, cuvânt cu cuvânt, ce cuprindea pliantul: „ Cetățene, nu te lăsa înșelat de aparențe ! Lumea nu este rea ! Tu ești cel care te-ai obișnuit să vezi doar partea negativă în cel apropiat ție ! Tu ești
APOCALIPSA. MOARTEA NU ESTE UN SCHELET CU O COASĂ CLASICĂ, CI O FEMEIE FRUMOASĂ CU UN COSITOR ROTATIV CU LAMĂ, DE ULTIMĂ GENERAȚIE. de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377816_a_379145]
-
căreia am și scris ultimul poem de dragoste La prima oră ies din oglinda conjugală ciufulit însă cu tăcerile foarte bine puse la punct Cafeaua pare să dicteze deja gustul zilei al sinuciderii noastre colective Scârba mi se scurge de pe ochelarii de cal pe foia imaculată ca autostrada bucu rești-constanța și retur Finis coronat hopus Bădiță Mihai Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1479, Anul V, 18
EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377869_a_379198]
-
n-are morminte, Fraze goale și solemne. Poți alege, ești acela Ce gândește în tăcere, Stai departe de arena Înfruntării efemere. *** Istoria este, uneori, ca o barcă Legănată pe ape negre, sângerii, Cineva ucide, ce găsește, încarcă Obiecte de cult. Ochelari, jucării, Cineva părăsește în larg naufragiații, Pe cei ce-și salvează puținul rămas, Ultimul coltuc, fărâma de viață. Ziua de azi este doar un popas? Ne trebuie, oare, o arcă a lui Noe? Laviathanul pare un blând cașalot, Cineva ucide
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
Procuror? întrebă Judecătorul cel mărunțel, puțin plictisit de lungimea pledoariei finale... Procurorul, un munte negricios cu voce de bas, incendiase sala - cel puțin așa credea - cu acuzele sale, ordonate în fraze înflorite. Luat prin surprindere de Judecător, îl privea peste ochelarii cu rama groasă de baga, foșnind în mâini niște notițe dezordonate. Acuzata refuzase avocatul din oficiu, urmând să se reprezinte singură. Mare greșeală, opinase Procurorul făcându-se auzit și de cei din sala învecinată. Cu ochii plecați, ea reitera aceleași
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
ale victimelor. Pentru vreo doi dintre ei se organizase tot circul, erau oameni cu greutate, țineau să fie în lumina reflectoarelor și la bine, și la rău... Apariția Administratorului azilului aduse puțină normalitate în atmosfera din incintă. Elegant, privind prin ochelarii cu ramă subțire din aur, păru de mare încredere când afirmă faptul că îngrijitoarea era un angajat-model, de ani buni în slujba Instituției, el lucrând de multă vreme acolo, o moștenise de la predecesor... și acela fără să fi avut vreodată
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
Acasa > Cultural > Artistic > EVANTAIUL - CULOARE, DANTELĂ ȘI ELEGANȚĂ ÎNTR-O BAGATELĂ PARFUMATĂ Autor: Corina Diamanta Lupu Publicat în: Ediția nr. 2005 din 27 iunie 2016 Toate Articolele Autorului A venit vara și odată cu ea, vremea caniculară! Vedetele sezonului sunt acum, ochelarii și pălăriile de soare, dar și evantaiele. Acestea din urmă le oferă doamnelor și domnișoarelor o adiere de răcoare în cel mai călduros anotimp al anului. Nu doar funcțional, ci și la modă, evantaiul a fost, dintotdeauna, un accesoriu purtat
EVANTAIUL – CULOARE, DANTELĂ ȘI ELEGANȚĂ ÎNTR-O BAGATELĂ PARFUMATĂ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378066_a_379395]
-
observ pe Voquin trecând puntea improvizată între cele două ambarcațiuni. Nu mult după aceea se aude zgomotul caracteristic al unei bărci cu motor, apoi văd și barca. În afara bărbatului de la volan, care conduce din picioare, mai sunt doi bărbați cu ochelari, tolăniți pe locurile din spate. Pirații lasă la apă o scară de frânghie și câțiva oameni. Operațiunea se desfășoară rapid sub privirile lui Măcelaru, un individ atletic, îmbrăcat în ținută de camuflaj, bandană și pălărie în trei colțuri, care mestecă
DRUMUL APELOR, 33 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376314_a_377643]
-
ridicat întrebarea oamenilorvă puteți închina unuia ca voi pământean?a trebuit să treacă doua mii de anica oamenii să se închine unuia singur... XXI. PENDINTE PATRIOTIC, de Radu Liviu Dan , publicat în Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015. cu ochelarii galbeni parcă ramași de la Stalingrad de unde a scăpat doar rănit bunicul îmi citea din razboaiele patriei la lampa cu sticla spartă din care se simțea mirosul de gaz lampant despre dependența de a fi patriot dupa 1990 romanii se întrebau
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
îmi vine între aceste cuvinte încolonand măcar cinci poeme amintindu-mi de primul milițian erou Vasile Cârlova ca un romantic până la ultima suflare extrăgându-și setea dreptății din ruinele cetății scrie ultimul Mars al poporului roman ... Citește mai mult cu ochelarii galbeniparcă ramași de la Stalingradde unde a scăpat doar rănitbunicul îmi citeadin razboaiele patrieila lampa cu sticla spartădin care se simțea mirosulde gaz lampantdespre dependențade a fi patriotdupa 1990 romanii se întrebauîn democrație ce e de făcutcând nu mai poți fi
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
postate după decesul surprinzător, iar pașii noștri s-au întâlnit o singură dată și atunci în biroul supraaglomerat, ca de obicei, al soțului, admirabilul președinte al Universității ieșene Apollonia. I-am reținut însă bunătatea din priviri, deși mă scurtase de sub ochelarii ultramoderni pe care-i purta. În câteva clipe făcusem cunoștiință cu o personalitate sclipitoare, elegantă, fascinantă, soprana și profesoara universitară de excepție ADELA IOANA BURLUI, etichetată de toți admiratorii săi, nu puțini la număr, drept întruchiparea perfecțiunii, un dar divin
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
postate după decesul surprinzător, iar pașii noștri s-au întâlnit o singură dată și atunci în biroul supraaglomerat, ca de obicei, al soțului, admirabilul președinte al Universității ieșene Apollonia. I-am reținut însă bunătatea din priviri, deși mă scurtase de sub ochelarii ultramoderni pe care-i purta. În câteva clipe făcusem cunoștiință cu o personalitate sclipitoare, elegantă, fascinantă, soprana și profesoara universitară de excepție ADELA IOANA BURLUI, etichetată de toți admiratorii săi, nu puțini la număr, drept întruchiparea perfecțiunii, un dar divin
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
tristețea mă săpa la rădăcină mă stropește cu lacrima ei mă silește să mă aplec până la gleznă să mă desfac în cioburi să mă dizolv în așteptări ce farmec mai are o salcie fără frunze ce farmec mai are să pui ochelari peste ochi orbi să pui mărgele la gâtul uitării să arunci apă peste un foc neaprins tristețea vorbește prea mult șuvoi de vorbe fără sfârșit desfă pumnul și-ai să simți cum ți se preling cristalizate printre falange tristețea are
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
teama că, odată cu îndepărtarea mâinilor de pe ochi, să nu te îndepărtezi și tu? Citindu-mi parcă gândul, ți-ai lăsat mâinile să alunece ușor pe gât, odihnindu-le apoi pe umerii mei. În sfârșit, cu un gest lent, îmi scot ochelarii, trecându-mi mâinile peste ochii obosiți. Instinctul mă rezemă de speteaza scaunului, în spatele căruia te afli, dar parcă și aceasta intrase în obscuritate, lăsând sentimentele și imaginația să ignore prezența ei. Abia acum îmi dau seama cât de relaxantă poate
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc toate aceste atribute! Dar le
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă. E sărbătoarea mamelor din lumea întreagă...Femeie, mamă, soră, fiică, bunică...iubită...da, întrunesc toate aceste atribute! Dar le
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
și ura neoplasm cangrena napalm venin supurează eternul zoilyagocain în toți evii prin trânde sub tăvălug lumi hulește minte calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung și-n lat moarte spoite piei
PAINGII DIN RAMĂ de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376028_a_377357]
-
și ura neoplasm cangrena napalm venin supurează eternul zoilyagocain în toți evii prin trânde sub tăvălug lumi hulește minte calomniază trage șforile tartarul blindat lins de-ai lui slugoi lepădați de târfele babilonului oficiale șerparii în gropi tutelare șerpi cu ochelari umflați în cozi de topor târâturi cu clopoței pe cranii boa constrictor aspide negre verzui vipere H cu scârbos corn burduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâind strangulează planeta-n lung și-n lat moarte spoite piei
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
mai mult PAINGII DIN RAMĂNoroios vulcan de invidii și urăneoplasm cangrena napalm venin supureazăeternul zoilyagocainîn toți evii prin trânde sub tăvălug lumihulește minte calomniază trage sforiletartarul blindat lins de-ai lui slugoilepădați de târfele babilonuluioficiale șerparii în gropi tutelareșerpi cu ochelari umflați în cozi de toportârâturi cu clopoței pe cranii boa constrictoraspide negre verzui vipere H cu scârbos cornburduhoase năpârci la zile festive kilometric maț de șerpi sâsâindstrangulează planeta-n lung și-n latmoarte spoite piei năpârliteapoteoza golurilorîn falsetul nimicurilor gonflabileîn
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
imaginația unui visător. Cum stăteam pierdută în tăcere și nemișcare Puteam să jur că nu era goală, Casa trăia și răsufla la fel ca înainte. Ferestrele erau luminate, Perdelele fâlfâiau lin în noapte, În bibliotecă ușa întredeschisă, Uitați pe birou ochelarii mei, Alături de vasul plin cu trandafiri tomnatici. Un nor nevăzut până atunci Acoperi luna, oprindu-se o clipă, O mână întunecată înaintea unui chip. Nălucirea pieri Și luminile ferestrelor se stinseră. Aveam înaintea mea Ziduri tăcute... fără suflet. În vis
CASA PĂRINTEASCĂ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376114_a_377443]