2,513 matches
-
sub burta calului, precum și cureaua care-l ținea pe acesta proțăpit de brad. Se săltă apoi pe o creangă groasă. Cei patru așteptau Încordați. În clipa În care călărețul apăru la cotitură, Simeon rupse o crenguță uscată pe care-o ochise din timp și se aplecă lovind crupa calului, care necheză ascuțit și porni Într-un galop vijelios. Asasinii Întoarseră capul. — Fugi după el, blestematul de străin. Fugi după el, Îi strigă Hugo tovarășului său, care-și Întoarse calul și se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
rămânea opoziția mamei, care în plus, în clasele mari voia să-mi știe canalizate preocupările doar spre școală. PRIMELE TRASEE CU BICICLETA: MOLDOVENI, ROMAN; VALEA URSULUI Uneori, în perioada liceului, ieșeam seara să-mi plimb pașii pe străzile orașului. Aveam ochi numai pentru colegii și colegele pe două roți, în grupuri de două, trei sau chiar mai multe biciclete. Evident, nu se limitau doar la pedalat, vorbeau, se urmăreau întrecându-se unii pe alții, așa, ca din întâmplare. Doream să fiu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
să arunc bicicleta, numai să sfârșesc cazna. Dacă aș fi avut certitudinea că eram pe drumul bun, ar fi fost altfel, dar așa era greu, fiindcă trecusem de câteva intersecții de poteci, orientându-mă doar după instinct. Singur, n-aveam ochi pentru pădurea frumoasă, cu copaci bătrâni, cu poienițe și luminișuri, după care în mod obișnuit tânjesc. Când, în sfârșit zării fântâna despre care știam că trebuia să fie la marginea pădurii, l-am binecuvântat în gând pe cel care o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
voia sorții o mamă singură cu șase copii mici. Doamne iartă-mă, oare cu ce-au greșit copiii ăștia?? Ăstuia mic îi mai dai sân? Îl mai alăptezi? Nu? L-ai înțărcat? Ei, poftim! Deportat în scutece!?! Din fiecare vagon, ochi lacomi de lumină și libertate priveau cu tristețe la lumea de afară, străduindu-se să înțeleagă motivul acestei schimbări din viața lor. Partea dureroasă era că nu găseau niciun răspuns la întrebările repetate cu obstinație. De ce? De ce? Cum e posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
răbdare, răbdare, îmi spunea și mama, pe urmele unui mare sfetnic spiritual. A.B.Ai regrete? Ai dori să faci ceva ce nu ai făcut încă? Regretele mele cele mai sincere țin de vremurile în care trăim, care nu au ochi pentru valorile reale și care cultivă prea des mediocritățile. Poporului român i se administrează azi doze prea mari de superficialitate și de găunoșenie, după ce dictaturile veacului trecut l-au istovit mental, fizic și moral... Cine știe ce va ieși de aici? Pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
despre destinul său după eliberarea din închisoare. Gheorghe Calciu (pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa) Unul dintre cei care l-au cunoscut în închisoare îl descrie ca fiind un tânăr scund, slab, dar vânos. Foarte vioi în spirit și în mișcări, totdeauna grăbit. Ochi vii și față zâmbitoare; chiar dacă ar fi trebuit să se supere, nu l-am auzit niciodată repezind pe cineva. Fusese student în anul II la Medicina din București. De fel era din Mahmudia, Tulcea, și spunea glumind că mama sa
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Nu! Niciunul! Sunt fericit doar dacă mă manifest ca un bun discipol al lui Shri Mataji și reușesc să-I transmit mai departe învățătura! - Bine, fie! Dar îmi ești dator un răspuns! - Nu am uitat! Iată, revin. - Iar eu sunt ochi și urechi! - Când am aflat despre energia secretă Kundalini și despre importanța ei pentru fiecare individ în parte, dar și pentru indivizii organizați în grup, pentru întreaga materie, cât și pentru planeta Pământ și întregul univers... - (din nou ironic) Ne
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-mi aducă admiratoare să-mi stea mie, un gentilom, la coadă la portiță. Nu, nu râdeți, dragilor, oi arăta eu a girafă care n-a mâncat de-o lună și-am fața asta de cimpanzeu, dar, stimabililor ! Dar ! Toți sunt ochi și urechi. Ca un savant din vremuri vechi ! începe Pribeagu. Îmi plimb prin cafenele mutra ! Am păr în nas și în urechi și- aduc puțin cu Brahmaputra. Mi-e capul bleg și lătăreț, picioarele două prăjine, un singur lucru am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un foc, făcând din cântecul cărăușului un tango despre o femeie cu adevărat fatală. Până la refrenul în care ținea să se păstreze cuvântul Zaraza, suna așa : Când apari, senorita, în parc pe-nserat, Curg în juru-ți petale de crin. Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat, Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis, care tulburi și minți, Dar ai zâmbetul de heruvim. Și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
merge iarăși să vadă ce face Ashton - adică, după numărătoarea mea, de vreo șapte ori în timpul cinei. Mă întindeam să-mi torn sangria cu o frecvență care a făcut-o pe Jayne să mute carafa de lângă mine, după ce îmi umplusem ochi paharul. - Și ce voi face când paharul va trebui reîncărcat? Am întrebat cu o voce de robot și toată lumea a pufnit în hohote, deși nu-mi dădusem seama că făcusem o glumă. Am continuat să-l urmăresc pe Mitchell, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu ghidul și prietenul meu Michel Abitbol, care predă aici. Israelian francez de origine marocană, destul de vârstnic pentru a avea amintiri de la Alger, Bizerta, Diên Biên Phu: E o problemă de memorie și de cultură, îmi spune el. Cine are ochi de văzut să vadă: în memoria mea de școlar persistă încă Expozița colonială, culoarea somon de pe mapamond, negrișorii cei de treabă, arăboii cei împuțiți, tonkinezul... În sudul Europei oamenii au experiența colonialismului, toți cunosc și cealaltă față a medaliei. Dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nabateene de la Petra; era un familiar al triburilor de beduini și avea excelente relații de prietenie cu șeicii din regiune. De pistolet nu te puteai servi decât în taberele provizorii instalate în jurul focurilor de bivuac: când erai călare pe cămilă, ocheai mai bine cu puștile cu țeava scurtă. Numai că acestea, foarte vizibile în fotografiile agentului nostru îmbrăcat în mantie albă, încă n-au fost găsite. Poate că-i mai bine așa: o carabină într-o eventuală expoziție consacrată evanghelizării beduinilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
De ți-ai face patu-afară M-aș preface-n vânt de vară Ș-aș veni la tine-ndată Să te văd cum stai culcată, Cu fața cătră părete, Cu gura arzând de sete. Fața vântura-ți-o-aș Gura săruta-ți-o-aș... Bună-dimineața, nană, Țucu-ți ochii ș-o sprânceană, Spune-mi mie cum te chiamă. Ți-o fi numele Marie, Ori te chiamă Salomie, Așa cum îmi place mie... Răspuns dau la întrebare: Pe mine mă chiamă Floare, Cine mă sărută moare... Nu zâmbi, nu te mira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bade Chirilă, răspunde Mogoș, că-s încălțat. Nu te mira; nu vă mirați. Am să vă spun secretul ș-aveți să vedeți dumneavoastră cum îi treaba. Dați-vă mai aproape ca să înțelegeți minunea. Asară, am dat să intru la cooperativă. Ochisem eu o păreche de încălțări. Se aflau însă în prăvălie alții înaintea mea. Și până să-mi găsesc loc și rând intru alături la cantină. Mă așez pe un scaun ca să mă hodin. Poruncesc vânzătorului, care mi-i prietin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fondul unor nemulțumiri generale, datorită scăderii nivelului de trai. În studioul 4 al Televiziunii Române Libere, va da numeroase comunicate, în special cu privire la teroriștii străini, plătiți de Nicolae Ceaușescu ca să-l apere în cazul unei revoluții, care trăgeau din toate pozițiile, ochind ținta cu precizie. În spitalele bucureștene au fost aduși numeroși teroriști, răniți, alții au fost capturați și apoi interogați de noile organisme de ordine publică. După o săptămână, când evenimentele s-au liniștit, acești teroriști s-au volatilizat, au dispărut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcut atât de mult bine la toți!? Și mie, și ție și la toată lumea. Este de necrezut! E Îngrozitor de nedrept. Dacă ați putea vedea icoana cu Mântuitorul legat de mâini În fața judecătorului Pilat, cât de smerit și blând și ce ochi duioși are, ce Față senină și plină de lumină, câtă Iubire și smerenie răspândește, v-ar uimi. Catolicii au făcut și În această curte o biserică. Este de o mare valoare. În biserică, pe pereți sunt icoane mari, de mărimea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
poate asimila calciul, Înțelegi, și oasele se dizolvă Încetul cu Încetul. În cele din urmă vor trebui să-mi amputez picioarele, pe urmă brațele. Era ceva la ea, un aer nevertebrat, ca la o creatură din adîncuri. Ochii ei erau ochi reci, de pește, și te privesc printr-un mediu vîscos pe care-l purta cu ea. Vedeam ochii aceia Într-o masă informă, protoplasmatică, care se unduia pe fundul mării Întunecate. - Benzedrina e ca lumea, a zis ea. Trei fîșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
trei dolari bucata și ai nevoie de cel puțin trei pe zi ca s-o scoți la capăt. Eram falit, așa c-am Început să „lucrez În groapă” cu Roy. Mergeam cu metroul, pîndind fiecare pe cîte-o parte, pînă cînd ocheam o „căzătură” adormită pe-o bancă. Atunci ne dădeam jos. Stăteam În fața băncii cu un ziar deschis și-l acopeream pe Roy, care scotocea prin buzunarele bețivului. Roy Îmi șoptea indicații - „un pic mai la stînga, prea mult, un pic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
se scula, Îmi vedea ambele mîini pe ziar. Scoteam În medie zece dolari pe seară. O seară obișnuită se desfășura cam așa: Începeam lucrul pe la 11. Luam metroul din Times Square dinspre centru, pe magistrala nordică. La Strada 149 am ochit un bețiv și ne-am dat jos. Strada 149 e o stație cu mai multe niveluri periculoasă pentru prăduitorii de drojdieri pentru că e plină de locuri În care se pot piti gaborii și e imposibil să te acoperi din toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din buzunar niște bancnote mototolite și a numărat opt dolari. Mi-a dat patru. - I-avea În buzunarul de la pantaloni. Nu găseam mălaiu’. Am crezut o clipă că o să ne prindă. Am luat-o Înapoi spre centru. La 116 am ochit unul și-am coborît, dar bețivul s-a ridicat și-a plecat Înainte să ne-apropiem de el. Un tip ponosit cu o gură mare, căzută, a intrat În vorbă cu Roy. Era tot un prăduitor. - Poponaru’ a pus-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Nimeni nu vinde pe stradă șaișpe la sută marfă. Dacă clienților tăi nu le place, n-au decît să plimbe ursu’ la farmacie. Ne tot schimbam locurile de Întîlnire de la o cafenea la alta. Șefilor nu le trebuie mult ca să ochească un agent de pariuri clandestine sau un dealer de marfă. Erau acum vreo șase clienți obișnuiți În centru și asta-nseamnă ceva du-te-vino. Așa că ne tot mutam. Barul lui Tony Încă Îmi dădea fiori. Într-o zi ploua foarte tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să bea o bere cu mine. A răspuns: - Aș vrea, dar, din păcate... din păcate nu sînt În măsură să Întorc oferta la rîndul următor. Clar, era cineva care trăia din muncă fizică, autodidact, un plicticos Înfiorător o dată ce te-a ochit ca „om cu o inteligență superioară”. Am comandat două beri și el a continuat să-mi spună cum era el obișnuit să Întoarcă oferta. CÎnd au sosit berile, a zis: - Să găsim o masă unde să putem discuta despre situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de cincizeci de ori ca să le spun ce știu. Știi, bineînțeles, cum merg drogurile mînă-n mînă cu comunismul? Am lucrat pe linia C&A anul trecut. Linia asta e controlată de comuniști. Inginerul-șef era unul dintre ei. L-am ochit imediat. Fuma pipă și o aprindea cu o brichetă de țigări. Folosea bricheta ca să dea semnale. Mi-a arătat cum Își aprindea inginerul pipa cu o brichetă de țigări și Închidea și deschidea bricheta ca să semnalizeze. - Ehei, era șiret! - Semnale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-a urcat În mașină. - Garda! a zis. S-o tăiem! Am pornit și o mașină de patrulare ne-a depășit. L-am văzut pe gaborul de la volan Întorcîndu-se și căscînd ochii cînd l-a zărit pe Pat. - Ne-au ochit, Pat! am zis. Calc-o! Pat n-a așteptat să i se spună a doua oară. A călcat-o la blană și a cotit-o spre Corondolet. M-am Întors spre Cole, care stătea pe bancheta din spate. - Aruncă iarba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
blocați. L-am auzit pe Cole țipînd: - O, Iisuse, mai am la mine un băț! Gaborii au sărit din mașină cu mîinile la pistoale, dar nu le-au scos. Au alergat spre mașina mea. Unul dintre ei, cel care Îl ochise pe Pat, avea pe față un zîmbet larg. - Unde-ai găsit mașina, Pat? a-ntrebat ăla. Celălalt gabor a deschis ușa din spate. - Toată lumea afară! A zis ăla McKinney și Cole stăteau pe bacheta din spate. Au coborît și gaborii i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]