2,578 matches
-
de schimbat! - am putea compara influența informală/catalitică a lui Bogdan-Pitești cu cea exercitată asupra tinerei generații din anii ’30 de către Nae Ionescu, și el un „geniu oral”, produs controversat al culturii Decadenței, risipit în gazetărie și rutinat în combinații oculte. Figură de boier cabotin și cinic, libertin prematur consumat de excese (luxură, apoi pederastie și narcomanie), amoralist cu nostalgia moralei, conviv seducător și cult, cu o conversație pitorească și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A. Boicescu), „estet al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Villon, inclasabilul Arghezi este văzut ca „un om al paradoxurilor”, caracterizat de o puternică voință de „independență și singularizare”: „Formula modernității lui Arghezi se impune în sensul evadării din formule”. „Stăpînitorul unui pascalism permanent și universal, apropiat foarte de tradiția ocultă a marii arte: cea numenală și deasupra valorilor estetice” este scos, astfel, de sub incidența interpretărilor reductive, fie ele „tradiționaliste” sau „moderniste”, și așezat sub zodia unei vizionarism integrator: „A face din Arghezi un poet al decadenții, pervers adorator al hidosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
peronul la care va trage trenul, de parcă ar conta. De la înălțimea ecartamentului zărește peisajul bine cunoscut; întâi niște hangare din cărămidă lungi și mohorâte, care par părăsite, ici-colo vede un om care se mișcă haotic, parcă sub influența unei forțe oculte, țintind trasee de neînțeles pentru eventualul privitor dar omul își urmărește cu îndârjire scopul. Câteva trolee așteaptă la cap de linie părăsite iar unul din care au fugit toți pasagerii, se ia la întrecere neloială cu locomotiva care străbate, în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu-ți vei aminti atunci de mine nici furtunile deșertice care m-au traversat vei locui în altă clonă a edenului și te vei lăsa vânat în cel mai vegetarian mod de o nouă Evă (i)responsabilă acuzată de practici oculte și iubire pătimașă care va șterge otrava mărului rătăcit în coșul cuvintelor încrucișat în pielea șarpelui ce-ți sâsâia amorul iar nu-ți vei aminti atunci de mine nici de furtunile deșertice care m-au traversat și e normal să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se mărgini să observe. — Antilia nu ar intra În canonul sfinților nici dacă s-ar numi Maria Magdalena, crede-mă, zise râzând Veniero. — Dar, cu toate că e În afara canonului, cred că i-ai aprecia și dumneata Înzestrările vădite și pe cele oculte, adăugă Teofilo cu o expresie ironică. Dante Îi asculta distrat. Continua să fixeze fundul sălii, cu spectacolul său necuviincios, Încercând să surpindă vreun amănunt prin bariera de trupuri. Se uita la figura aflată În centrul unei asemenea atenții, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
negoț cu Capitanata și cu celelalte teritorii ale Regatului Neapolelui... — Știu și eu că nu s-a Înregistrat o prezență oficială a Ordinului. Ceea ce vreau să aflu e dacă În cursul cercetărilor voastre nu ați dat niciodată peste vreo prezență ocultă de-a lor, eventual mascată sub alte veșminte. Era o Întrebare fără rost. Omul acela nu și-ar fi dat seama de o turmă de inorogi care i-ar fi trecut pe sub nas. În schimb, răspunsul lui Îl surprinse. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
regine ascunse? O târfă? Cei pe care Giannetto spunea că Îi văzuse În refugiul cerșetorilor erau, poate, avangarda unei armate care se aduna pe tăinuite În criptă, și ale cărei conciliabule fuseseră luate de acel prostovan drept celebrarea unui rit ocult. Iar, În timp ce acesta Își Închipuia demoni și vrăjitoare, ei Întindeau hărți, stabileau puncte de adunare, pregăteau depozite de arme... — Cecco, știi biserica San Giuda, În afara zidurilor? Celălalt izbucni În plâns, dând În sfârșit un semn de viață. — Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-și iau zborul Spre țărmuri izbite de val, în suflet, timid e fiorul, Boboc de jasmin, sideral. Când totul clamează tăcere, Să uiți, vrei, dureri indigo. Speranța e doar adiere, Tu joci în veșmânt domino. Când ploaia e-n lacrimi oculte, Genunchiul ți-l pleci și iar cazi, Dar nimeni nu e să te-asculte; Aștepți mângâierea și rabzi... în urma ta Se-apleacă crengi îngenunchind în fața ta și lacrimile ... cad secate în urma ta. Greșeala mea-i c-am fost leală în fața
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
României. Îmi asum această responsabilitate atîta timp cît se va înțelege că n-am conceput-o astfel doar pentru a-mi satisface niște capricii proprii care țin doar de răzbunarea personală. Sînt nevoit să mă folosesc de toate aceste mașinațiuni oculte, să apelez la tot felul de dedesubturi, din cauză că mi-am asumat riscul și responsabilitatea de a face totul pe cont propriu, în lipsa unor resurse umane de calitate. Sînt practic obligat să cooperez fie cu tineri fără experiență pe care n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
care sînt învestiți de către cei care vor merge la urne ca să-și exprime votul. Dar cum ni se poate garanta asta? Cum putem fi siguri că noua democrație nu o să fie deturnată din drumul ei de tot felul de forțe oculte? Foarte simplu, cîinele de pază al democrației, sau a patra putere în stat, este vorba de Presă, va garanta aceasta. Presa va fi într-adevăr liberă, nu cum este acum, clientelară intereselor Partidului Comunist. Ziarele vor putea scrie liber despre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
singurul lucru pe care mi-l reproșez. — Ideea lui Mortăciune, reia Monte Cristo, numai așa se poate spăla Armata pe mîini de sîngele vărsat la Timișoara și în restul orașelor din țară. Inventînd teroriști și tot felul de alte forțe oculte care luptă cu fanatism pentru Pitic. Ce s-o mai lungim, o spune Broscoiul pe față, pînă nu scăpăm de ei, n-o să se facă liniște. N-o să se potolească nici manifestanții, nici băieții Copoiului, nici rușii care abia așteaptă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să mă gîndesc că lucrurile ar putea sta altfel, spune Tîrnăcop, simțind un fior de emoție în piept. Asta vreau să vă fac să înțelegeți, reia Bătrînul, că revoluțiile au loc doar în conștiința fiecăruia, restul sînt doar etichete, interese oculte și hoție. Partidele și toate instituțiile statului sînt doar niște organizații banditești care fură și ucid sub acoperire legală. Restul sînt doar scorneli fabricate ca să acopere mizeria, și să inducă în eroare. Armata, marea lui dezamăgire, mocirla asta în care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tâlhari și punct de contrabandă, conduse toate de făptura energică a Cosiției Scurfuleț, realizează amețitoare profituri. Tot ceea ce dezgropat fiind, este găsit nesemnificativ, ia, pentru liniștirea autorităților, calea depozitelor de stat; restul, partea cu adevărat valoroasă, este dirijată pe căi oculte, către rezervațiile colecțiilor particulare. 167 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI despre singurul om din România capabil să-ți ia o coală de hârtie, ciopârțită c-o lamă, o zi întreagă, în zeci de mii de bucățele și, din două-trei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dar nici nu l-a mirosit pe Urban, neîngrijorîndu- se și neintuind că tocmai prin această viperă încălzită la sân, lui Robin, în somn, i s-a pisat craniul cu o secure. A fost sub demnitatea prețuitei societăți inițiatice și oculte pan-europene să-i amestece creierii în țărână celui mai de vază membru al său, doar pentru că, așa cum chiar ea a spus, în derâdere, mai tîrziu: "rămăsese prea în urmă cu cotizațiile". - Și atunci ce zice Patricia?... Doamna Patricia. Nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și îngrijorat acela care se dădea în vânt după calcule. - Ar putea fi sultană!... țâșni, ca o soluție, din gura celui grăsan, continuarea. 312 DANIEL BĂNULESCU Prin 1988, așa după cum "Partidul Comunist era inima țării", Cenaclul literar UNIVERSITAS devenise centrul ocult al Bucureștiului. Partidul Comunist Român era peste tot. Cenaclul UNIVERSITAS se ținea o singură dată pe săptămână, vinerea seara, la ultimul etaj (patru) al unei clădiri înalte și planturoase de pe Schitu Măgureanu. Era un cenaclu liniștit. Înăuntrul său nu se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o lume-a ta. Genii beau vinu-uitării, când se cobor din ceruri; Deschise-ți-s, nebîndu-l, a lumilor misteruri. Greșeli de astea-n lume se-ntîmplă adesea multe Și-ncurcă-a veciniciei mult înțeleptul plan. Găsești în lume oameni cu mințile oculte Cari cunosc a lumii gândire de titan; Să știi însă, că, oamenii în veci nu vor s-asculte Și-n basme au un nume: li zice năsdrăvan. La gânduri uriașe a lor minte asudă, Da oamenii-i înconjor și nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca nealții și numele-i e: Moarte! De-aceea să n-asculți tu sublima lui cântare Căci morți-s pe vecie acei ce o ascult, În fiecare secol un alt amant el are Și cel care-l iubește rămîne-n veci ocult. Ascultă glasu-mi rece: eu sunt un seraf mare. De Domnul eu trimisu-s, căci te iubește mult, Să scap a ta ființă de caosu-i imens - Eu în glasul gîndiri-ți am pus acesta sens. Că dincolo de groapă imperiu n-ai o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să povestească de călătoriile lui prin ținuturile străvechi ale Răsăritului; sau prin ostroavele pierdute ale oceanului liniștit, unde domnește primăvara veșnică”. Povestitorul proiectează peste existența „eroului” său o aură demonică: „Așa, de pildă, am Înțeles că se Îndeletnicea cu cercetări oculte Îndrăznețe, pentru cari era hărăzit, pe lângă o Înclinare Înnăscută rară, și cu cea mai uimitoare pregătire. Părea chiar să fi avut mai multe legături cu duhurile decât cu cei vii, deoarece În povestirile sale nu venea niciodată vorba de ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lui Aubrey de Vere nu este Întru totul sigur de sine. Armura demonică nu i se aplică perfect. Din când În când, nevoia de a comunica, de a se smulge din osânda singurătății morale se face resimțită. Există Însă talismane oculte care Îi amintesc că destinul său, călăuzit de norme misterioase, nu are nimic În comun cu marea Învălmășeală omenească: „Totuși, nu-mi scăpase din vedere că uneori ar fi dat să-mi spună ceva, dar se răzgândea pe loc, Înăbușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Barbey d’Aurevilly, definindu-l pe Brummell, spune că acesta, În felul său, a fost un „mare artist”, că „plăcea prin persoana sa așa cum plac alții prin operele lor”. Asemenea spirite se detașează de real prin filtrul visului, traversând teritorii oculte sau creând paradisuri artificiale, ca un reflex de negare a lumii burgheze. Exacerbarea individualității, prezentă În decadentism, e o marcă a neputinței de dezindividualizare; „decadentul” Își este „trup și hrană sieși”, se autodevorează sufocat de o lume Închisă, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
două izbucniri de furie, făceau schimb de glume și râdeau zgomotos. Îmi mai aduc de asemenea aminte că auzisem vorbindu-se în încăpere despre al-Amira, Prințesa. Era un personaj bizar. Văduvă după un văr al sultanului, meșteră în toate științele oculte, ea întemeiase o ciudată confrerie alcătuită doar din femei, unele alese pentru talentele lor de ghicitoare, altele pur și simplu pentru frumusețea lor. Oamenii cu o lungă experiență a vieții le numesc pe aceste femei sahacat, căci ele au obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și complicată, iar eu nu mi-aș fi amintit de nici un amănunt dacă n-aș fi văzut-o desfășurându-se de trei ori în fața mea. Regret doar că n-am învățat s-o fac eu însumi, căci dintre toate științele oculte, ea este singura ale cărei rezultate sunt indiscutabile, chiar și în ochii unor ulema. După ce și-a isprăvit desenul, astrologul a întrebat-o pe mama ce căuta. A luat una câte una literele întrebării ei, le-a notat valoarea numerică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
În care s-ar fi adăpostit supraviețuitorii de pe Atlantida sau, după alți autori, ultimul refugiu al Cavalerilor Templieri, depozitul sacru al misterelor, al secretelor și al revelațiilor ce alcătuiesc tezaurul Înțelepciunii budiste, banca de date a tainicelor Învățături ale științelor oculte. Shambhala sau Agartha, tărâmul ascuns al celor nouăzeci și șase de regate Închipuind un lotus Înflorit peste care domnește Suveranul Lumii, Metatron, și unde oficiază regele-preot Kuli’Ka, al cărui palat de aur și nestemate Împodobește centrul capitalei fabulosului meleag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sincretism, de exemplu. Sau interdisciplinaritate. - Când un savant - pentru că profesorul Adam Adam este un savant redutabil, orice s-ar spune - amestecă fără ezitări istoria propriu-zisă cu filozofia istoriei, mistica religioasă, antropologia culturală, ocultismul... - Studiile mele n-au În ele nimic ocult... - Oare? Dar obsesia pentru Marea Lege? Dar teoria lumilor suprapuse? L-am privit contrariat. - Ați spus că nu sunteți specialist În istorie. - E adevărat. N-am spus Însă că nu sunt familiarizat cu activitatea și lucrările dumneavoastră. - În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Regale din Londra, șansele erau aproximativ aceleași. Cum se poate verifica un Înscris parvenind de la o organizație secretă, cum părea a fi acest Centrum de care nu auzisem niciodată până atunci? Și, slavă Domnului, mă ocupasem destul de mult de zona ocultă a istoriei, chiar prea mult, după părerea unor confrați. Mă rog, era punctul lor de vedere... Problema mea era, pe moment, alta: de unde până unde un termen latin pentru titulatura acestor, hai să le spunem pe nume, masoni timpurii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]