1,279,348 matches
-
sau oamenilor simpli asupra perioadei instalării comunismului în România descriu situația în termenii instaurării unei "alte lumi", total diferită de cea în care trăiseră pînă atunci, indiferent de valorizarea noii societăți. Tema schimbării radicale este, altminteri, consacrată și de propaganda oficială, bineînțeles în accepțiune convenabilă. Măsurile regimului popular în privința proprietății, administrației, învățămîntului ș.a.m.d. transformă deopotrivă realitatea politico-economică și cadrele vieții cotidiene; structura obiectivă, exterioară și, în cele din urmă, realitatea subiectivă a indivizilor. Mutațiilor macro-structurale ale societății le corespund
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
diversitate interioară (între editorial, reportaj și cronica sportivă, de pildă, diferențele lingvistice fiind foarte mari), în realitate în primul rînd tot din motive strategice. Cea mai mare parte din textul jurnalistic era perfect identificabilă, în acei ani, cu discursul politic oficial: a caracteriza pe unul însemna implicit a vorbi despre celălalt. în toate aceste cazuri, lipsurile au fost parțial acoperite după 1989: ceva mai puțin în cazul limbajului religios - despre care au apărut totuși articole, lucrări de diplomă, dicționare - ceva mai
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
de scriitori, traducerile (foarte multe la număr), schimbul de filme și de alte bunuri simbolice au început spre sfîrșitul anilor '50, iar unul dintre primii scriitori români care au ajuns acolo a fost Mihail Sadoveanu; e drept, în calitățile sale oficiale din acea vreme. Care era China pe care a văzut-o marele prozator? Una a uniformelor, a revoluției culturale, fără temple și, poate, fără oameni. Ultimul venit din China e Lucian Vasiliu care își fixează călătoria într-o admirabilă carte
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
Ion Simuț vorbește, pe drept cuvînt, de trei revizuiri succesive în literatura postbelică: una, preponderent politică, în anii '50, legată de proletcultism; a doua, aproape integral estetică, între 1965 și 1975, care a creat o ierarhie critică paralelă cu ierarhia oficială; și a treia, aproape exclusiv morală, după 1989. Cea mijlocie i se pare lui Ion Simuț a se fi dovedit cea mai eficace, pariind pe valori cu o mare rezistență. E normal să fie așa. Din mai multe cauze. întîi
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
stăpîni într-o măsură mai largă pămîntul pe care v-ați luptat. Vi se va da pămînt. Eu, Regele vostru, voi fi întîiul a da pilda; vi se va da și o largă participare la treburile Statului". Era, aici, anunțarea oficială a marilor reforme postbelice, dorite de liberali încă de la începutul anului 1914. Iar în 17/30 martie 1918 regele cere printr-o scrisoare - publicată - către Administratorul Domeniilor Coroanei (același Barbu Știrbei) ca, pe aceste proprietăți regale, să se asigure pămînt
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
în receptarea creației Annei Ahmatova. Poeziile ei încep să fie din nou publicate în reviste și îi apar volume de poeme, chiar dacă în continuare vor lipsi din ele cele mai importante: Poema fără erou și Recviemul. Abrogarea Rezoluției și reabilitarea oficială a creatoarei o va face, la douăzeci și doi de ani de la dispariția acesteia, Mihail Gorbaciov, în 1988. Lumea care înțelege necesitatea acestei recuperări este una care se destramă sub povara propriei lipse de legitimitate. Ca să poată reapărea Ahmatova trebuia
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
prin tradiție limbajului violent în societatea românească. Caracteristic mi se pare în acest domeniu raportul paradoxal dintre o frecvență mare a actului agresiv în uzul vorbit (insulte, imprecații, termeni vulgari) și o cenzură puternică care îi împiedică apariția în spații "oficiale". Există un contrast evident între mulțimea banalizată a înjurăturilor și a cuvintelor grele din experiența cotidiană și sistematica lor omitere din pagina scrisă, pînă și din dicționare. Paradoxul se reflectă și în zona termenului opus, constituit de expresia politeții în
Paradoxuri ale limbajului agresiv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16577_a_17902]
-
literare, cu oglinzile ei dintre trecut și viitor. Erau, desigur, și alte lumini, luminile comunismului. meritul generației șaizeci a fost de a le scoate din omonimie, prin inventarea unui întreg vocabular, în replică la grandilocvența anacronică și sterilă a discursului oficial. Sunt, în acest vocabular, și tot felul de resuscitări, de altoiri cu elemente mai vechi sau mai noi. Redescoperirea poeticilor interbelice a permis preluarea bazei lor axiologice, care este una de tip liberal. Dar sunt și multe descoperiri proprii (e
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
transpare ipostaza de complice a autorului la marasmul pe care-l descrie și de care, prin forța lucrurilor, nu era capabil a se detașa decît în mod nesemnificativ. Scriitorul se declară a fi, de la bun început, absolut disponibil pentru comenzile oficiale. E pura realitate: "Aveam deja la tipar o nuvelă "împotriva lui Tito". Leonte Răutu îmi comandase personal și o piesă de teatru, pe aceeași temă și eram gata să răspund oricărei "comenzi sociale", indiferent că ar fi trebuit să demasc
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
în care au fost scrise. Al doilea volum al poetei, Aripa secretă, a putut apărea în 1986 printr-un subterfugiu editorial convenit cu Florin Mugur, redactorul de carte. Întrucât viziunile tinerei autoare erau prea întunecate, expresioniste, distonând puternic cu optimismul oficial, ele au fost translate în anii celui de-Al Doilea Război Mondial, dincolo de sârma ghimpată și cuptoarele lui Hitler. Iată motivul pentru care mai multe poeme (peste douăzeci) apar, cu mici modificări, în două secțiuni ale antologiei: în Aripa secretă
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
l Parlamentarii de la stînga la dreapta, sînt deranjați de legea care le cere să-și mărturisească pînă la leu averile, inclusiv pe ale soțiilor și copiilor, fiindcă nu vor să-i calce hoții. Auziți motiv! Pe vremuri, apărînd de critica oficială un roman mai deocheat în limbaj, un critic curajos a exclamat: "Nu din romane învață copiii noștri să vorbească și să se comporte urît!" Cronicarului îi vine să exclame: Nu de pe site-ul parlamentului află hoții de averile deputaților și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11874_a_13199]
-
Scriitorii au fost solicitați de publicul prezent să dea numeroase autografe pe exemplarele din operele lor puse deja în circulație și mi-a făcut plăcere să intru în rolul traducătorului și în aceste momente mai relaxate, care au urmat prezentării oficiale propriu-zise. Așadar, o competiție strînsă al cărei deznodămînt îl vom cunoaște pe 2 iulie, cînd cei trei scriitori sînt din nou invitați la Castel Goffredo. În aceeași zi se va decerna un Premiu Special pentru Poezie "celui mai reprezentativ autor
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
se vorbește foarte mult (cu un termen de specialitate intrat în circulație cu această ocazie) de denominarea monedei naționale. Economiști, bancheri, politicieni și jurnaliști folosesc, pentru a denumi obiectul discuțiilor, două sintagme principale: leul nou și leul greu. în actele oficiale (o lege din iulie 2004, cu completări ulterioare) nu apare decît leul nou: "Moneda națională a României, leul, va fi denominată astfel încât 10 000 lei vechi, aflați în circulație la această dată, vor fi preschimbați pentru 1 leu nou "; "începând
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
decât leu greu (identificat doar de 468 de ori); în schimb, prin articulare, raportul se inversează în mod spectaculos: leul greu apare cu 20.600 de ocurențe, iar leul nou numai cu 266! Rezultatele statistice par să sugereze că sintagma oficială este preferată în enumerări, în indicarea de prețuri, în contexte generice, pe cînd cea oficioasă e mult mai folosită în discuții și comentarii care individualizează ("Leul greu ne scoate la prânz în Europa", Ziarul Financiar) și în stilul familiar ("ce
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
procedeul, destul de folosit azi în mesajele electronice, la abrevierea verbelor, de pildă vb pentru diferite forme ale verbului a vorbi : "au început să vb urat" (Cool Girl). În ultima vreme, s-a extins mult abrevierea ro pentru România: de la uzul "oficial", nu cel de identificare a mijloacelor de transport, ci acela al adreselor din Internet. Răspîndirea se explică prin comoditate, prin preferință pentru un cod comun de generație, dar poate și pentru a indica o oarecare minimalizare ironică, incompatibilă cu discursul
Abrev în RO by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11908_a_13233]
-
inventarului de expresii și locuțiuni al limbajului colocvial (despre efectele publicității asupra frazeologiei românești a scris în ultima vreme Liviu Groza). Publicitatea beneficiază de difuzarea maximă (pe care în deceniile de dinainte de 1989 o cunoșteau la noi doar discursul politic oficial și manualele unice), dar e dezavantajată de efemeritate: cele mai multe dintre mesajele sale, intens transmise într-un anumit moment, sînt apoi abandonate și uitate. Sintagme tipice reclamelor pătrund totuși în alte tipuri de texte, mai ales în limbajul tinerilor. Preluări inconștiente
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
Ťun portret compozitť - recunoaște Ted Anton -, "plin de ambiguități și de contradicții". Chiar dacă actuala ediție este una revăzută, cartea lui Ted Anton, Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu, nu mai poate aduce elemente noi, mai ales acum, după împotmolirea anchetei oficiale a FBI. Ea oferă însă o lectură pasionantă în care misterul se îmbină cu erudiția pentru a contura destinul enigmatic și trist al celui care ar fi trebuit să fie legatarul științific al lui Mircea Eliade.
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
Constanța Buzea De ce, de la o vreme am o fobie difuză față de hârtiile oficiale care-mi sosesc prin poștă? Dar și când trebuie să scriu eu însămi un text neutru, o cerere banală către Primărie ori alt for, am de fiecare dată o reacție de lehamite și neîncredere? Frisonul inoportunității mă bântuie, senzația de
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
standard și încadrarea lor în uzul oral real. A respins multe clișee ideologice, printre care și "dispariția graiurilor". A descris limba vorbită ca un sistem autonom (norma orală), care nu trebuie devalorizat din perspectivă normativă, prin filtrul ideologic al culturii oficiale. Limba vorbită e (mai ales sub aspect sintactic) pur și simplu diferită de cea scrisă; nu i se aplică aceleași grile de analiză, aceleași criterii. Datele istorice pot dovedi că unele fenomene nu reprezintă "stricarea limbii", ci un sistem alternativ
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
ei, în context, dacă nu ditamai argumentele?! l Mi se par în schimb întemeiate observațiile lui C. Stănescu la un articol din același număr al revistei de la Tîrgoviște semnat de D. Ungureanu și în care M. Preda e considerat "scriitor oficial" și "unul din marii profitori ai epocii comuniste". Ca să nu spun că a-l arăta cu degetul pe M. Preda că se preocupa de "problemele creației literare" într-un moment în care scriitori ca Noica, Dinu Pillat și Paul Goma
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
și neobarbarii (1957), completate de recuperarea a patru articole din periodice. Urmează o secțiune foarte înșelător intitulată Dosare de Securitate (p. 193-349), pentru că sunt documente din arhiva scriitorului (cele mai multe sunt articole proprii, decupate din presă și îndosariate, plus rugăciuni, scrisori oficiale, traduceri și foarte puține fișe de creație), confiscate după fuga lui din 1960 și restituite de SRI în 1996. Partea mediană a volumului cuprinde creația de început (p. 353-558): debutul cu Nocturnă la München în "Revista Fundațiilor Regale" din iunie
Petru Dumitriu într-o ediție testamentară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11977_a_13302]
-
propagare a culturii în mase, afară, numește oameni pe la ambasade, pe la centre culturale. Nu cunosc lucrurile în detaliu, sistemul. Cunosc doar ce se vede. Și ce am văzuit, a fost tot mai puțin, mai stins, mai puțin luminos, monocolor și oficial. Dar și asta poate fi ceva normal, la urma urmelor. Nu o poți duce numai într-o strălucire. Sînt perioade de umbră, de căutare, de redefinire, de orgolii exacerbate. Ca și în creație. Aflu dintr-o știre că președintele Institutului
Apel către modele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11956_a_13281]
-
Recita versuri, de-a valma...Volbură, volbură, iarbă de rai.../ Vântul se zbate de-a sângele-n cai.../ Ave, duh al văzduhului, Ave!.../ Calul meu saltă în două potcoave...”. Nu-i de mirare, așadar, că, mai târziu, când Puiu, părintele oficial al fetiței, va fi arestat, Corina se decide s-o scoată pe Nathalie de sub autoritatea lui: “Nathalie nu va avea, în niciun caz, un tată pușcăriaș. Tatăl ei era spirit pur (subl.n., ED). Va găsi o cale legală să
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
în descrierea, evocarea ori portretizarea istorică, precum poemul epic, legenda, balada și chiar pastelul obiectiv, pierd teren în secolul XX. în fine, versul liber, nerecitabil precum cel prozodic regulat, dă lovitura de grație compunerilor pe astfel de teme menite festivităților oficiale ori școlare. Alecsandri, în schimb, este un poet ocazional prin excelență. Cel mai mare poet ocazional din istoria literaturii noastre. G. Călinescu pune drept subtitlu la capitolul din Istoria sa "poetul oficial". E același lucru, doar cu o nuanță peiorativă
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
grație compunerilor pe astfel de teme menite festivităților oficiale ori școlare. Alecsandri, în schimb, este un poet ocazional prin excelență. Cel mai mare poet ocazional din istoria literaturii noastre. G. Călinescu pune drept subtitlu la capitolul din Istoria sa "poetul oficial". E același lucru, doar cu o nuanță peiorativă mai accentuată. Astăzi, poezia ocazională, ca și cea oficială, nu se mai bucură de prețuire. Din contra: i se asociază o conotație negativă. Acest fapt nu se datorează slăbirii sentimentelor patriotice ale
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]