3,276 matches
-
dintre misiunile cele mai importante în stat, și anume cea de secretar imperial. Este posibil ca în acele cercuri să-l fi câștigat pe Anastasie, care era secretarul particular al împărătesei, ca ucenic al său. Pe la anul 630, a părăsit onorurile lumești și a îmbrățișat monahismul într-o mănăstire la Chrysopolis-Scutari, situată pe țărmul asiatic al Bosforului. De frica perșilor, el a fugit și pe la 645 a fugit probabil în Cartagina, unde, probabil a avut loc în iulie 645, o dispută
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
veghează asupra lui. Sunt ultimele lui zile, și totuși... Acest bolnav, acest mare singuratic în vârstă de optzeci și șase de ani a fost multă vreme răsfățatul lumii bune din Ierusalim, oraș în care a venit în 1962. Copleșit de onoruri ca predicator. Marele premiu al statului Israel, premiul Knessetului, decan al Facultății de Filosofie a Universității ebraice, animator al Casei Sfântului Isaia, consacrată științelor iudaismului, "celălalt" institut dominican din Ierusalim. A fost vârful de lance al dialogului iudeo-creștin, un intermediar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
limite normale teama și chiriile. America nu-i vrea. Ea lasă în seama vecinilor grija de a absorbi, cu riscul unor noi pericole, două milioane și ceva de refugiați. Maaloula, la cinzeci de kilometri de Damasc. Un deputat francofon îmi face onorurile orașului său. La origine, un sat ca un cuib de vulturi pe versantul muntelui, săpat chiar în stâncă și ghemuit parcă sub cupola mănăstirii Sfinților Sergiu și Bacchus, de la numele a doi martiri sirieni din secolul al III-lea. Ține
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ocol la dreapta, și se urcă pe la poarta Sfântului Ștefan, biserica Sfânta Ana, mănăstirea maicilor Sionului etc. Ceea ce înseamnă cam o oră bună de mers, fără să te oprești. Așadar, după cruciade, din "rațiuni de incomoditate", via liturgică încărcată de onoruri și de simboluri a fost preferată de către tradiție unei via istorice, prea puțin demonstrativă. Reconstruită pe ruinele unor ruine, actuala biserică neobizantină (1924) are vârsta Boului de pe acoperiș* și a Manifestului suprarealismului. Mozaicuri roșii, galbene și albastre, inscripționate cu legende
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
că au fost mai mulți Toma, unul sirian plecat din Edessa, unul maniheean ajuns până în China și cel din Evanghelie, dar ce importanță mai are acest lucru?). Da, cei care au fost acolo la greu nu vor fi și la onoruri, și nimeni nu ne-a pus mai bine în gardă în legătură cu acest mare procedeu clasic ca Fiul dulgherului! Care demagog a zis că lumea aparține celor care se scoală dimineața primii? Utopie de cercetaș. Circumspecții care așteaptă să bată amiaza
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vezi pe consulul Franței întâmpinat în prag cu agheasmă, pe același sărutând Cartea sfântă și, în momentul binecuvântării, învăluit de fum de tămâie. M-a amuzat să aud in fine răsunând aceste cuvinte: Domine, salvam fac Republicam. Toate acestea constituie onorurile liturgice, rezervate reprezentantului unei Republici laice (Franța fiind printre puținele țări occidentale care nu-l menționează pe Dumnezeu în Constituția lor și nici nu-i acordă un loc aparte în liturghiile lor civile). El are dreptul, anual, la o "mesă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu mănînc nimic între orele mele de masă". O vizită oficială a împăratului Wilhelm și a împărătesei, flancați de Komprinz și de tînăra sa soție, ne-a dat ocazia să vedem, iluminate ä giorno, noile săli de la Hofburg; împăratul făcea onorurile cu o ușurință afabilă pe care Kaiserul nu reușea să o concureze. Îmbrăcat în uniforma albă de feldmareșal austriac care nu-i stătea bine și ai cărei pantaloni răsuciți aveau buzunarele aproape de genunchi, maestrul Războiului adopta poze pe care le
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
comandanții diverselor unități, la un banchet frățesc, dat la cartierul său general aflat vis-à-vis, pentru a sărbători arbitrajul și reluarea bunei tovărășii de altădată. La masă, șampania cea mai bună a curs în valuri, dar ofițerii bulgari, stilați, nu făcură onorurile decît pînă la limita îmbătării în care se cufundară sîrbii. Odată obținut acest rezultat, Savov, după ce se fotografie în atitudini deosebit de prietenești, îi atrase atenția lui Miscici că oamenii săi nu se prea țineau pe picioare și că tovarășii lor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nu era o barcă. De-a lungul cheiului, vaporul Societății române de navigație, care făcea naveta între Giurgiu și Rusciuc, ne arăta coca sa vopsită în alb și marele pavoaz ridicat în cinstea mea. Echipajul stătea aliniat pe punte pentru onor în timp ce, coborît de pe o canonieră a marinei noastre de război, acostată puțin mai departe, un tînăr locotenent, cu jugulara chipiului între dinți, agitat de o exaltare războinică și dornic să facă auzit glasul prafului de pușcă prin singurul tunuleț de pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
albastru deschis a ordinului "Vulturul alb" distincție rîvnită și conferită doar unei duzini de personalități din întreaga lume să trec, alături de președinte, printre două șiruri foarte apropiate ale gărzii prezidențiale ce trîmbițau din trompetele lor lungi direct în urechile noastre onoruri rituale, bogate în zgomot și culori pitorești într-un cadru desprins din secolul al XVIII-lea întărit de frumusețea femeilor poloneze a căror grație unduitoare este legendară și încă reală. Mareșalul Pilsudski, asigurîndu-și, după lovitura din 1928, controlul tuturor pîrghiilor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în Biroul de conducere al U. Scriitorilor, care, în primii ani de „domnie” ai lui Ceaușescu, se întâlnea cu șeful statului cam o dată pe lună; membru supleant al comitetului central, susurându-mi-se în urechi că aș fi disponibil pentru onoruri mai înalte și mai „eficiente” etc., de ce - se întreabă unii și m-am întrebat și eu în unele nopți în pelerinajul meu prin Europa occidentală, Suedia, Germania Federală și Franța -, de ce a trebuit să „mă amestec eu în treaba asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adevărat succes decât ocupând o funcție sau alta în aparatul administrativ, cultural sau politic. „Succes, glorie”, aceste noțiuni se colorează astfel de tenta colaboraționismului, confuzie cu care au jucat și manipulat nu de puține ori ideologii partidului, când încărcau cu onoruri, de-a valma, adevărații creatori, dar și impostorii cei mai ridicoli, de tipul Frunză, Deșliu, Davidoglu, T. Popovici și alții de teapa lor. Pentru acest motiv eu nu refuz de plano discuția asupra „revizuirii valorilor”, dar pretind calm și onestitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spus. La masa de seară, unde trona tov. Mihai, prim-secretarul județului, se mai găsea un „tovărășel”, mic, rotunjor, cu manșetele veșnic motolite și cu zâmbetul afabil și continuu al cuiva ce vrea, în comerțul „cu ridicata”, să nu „supere onor clientela!”. - Cine e dânsul? l-am întrebat șoptit pe Macovescu (care, din prietenie cu Stancu, în primul rând, a fost cel ce, cu câteva luni înainte, la prima sau a doua mea călătorie în Italia, m-a dus cu Mecedesul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ani! Ce știi să faci? „Ciocoiul nu are o ocupație anume rezervată pentru sine“, nu iubește și nu poate practica nici o profesiune - spune Constantin Rădulescu-Motru, într un text din 1908. „Încarnare a dorinței de putere“, iubitor de ranguri, „poftitor de onoruri“, incapabil să depășească orizontul satisfacției imediate, ciocoiul nu-și pune problema dacă merită încrederea publică, dacă poziția lui socială corespunde unei îndemânări anume, dacă nevoia lui de a fi în fruntea bucatelor are acoperire într-o echivalentă nevoie de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Scapă cu viață, însă plămânii săi sunt grav afectați. Vreme de aproape zece ani petrece mai mult prin spitalele militare, ca până la urmă să-și dea obștescul sfârșit ca erou la Statelor Unite ale Americii. A primit distincții și a fost înmormântat cu onoruri de stat în 1924. Soția sa, Lina a văduvit tot restul zilelor în America, unde a decedat în 1990, la vârsta de 95 de ani. Cele două fiice, Lucreția trăiește în Cleveland în vârstă azi de 80 de ani, iar
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
care-i alegea singur...”. Influența lui politică ajunsese așa de mare și în sud-estul european, încât de el se temea și Paleologul din Constantinopol. Suveranii străini îi trimiteau solii și daruri bogate, iar pe trimișii lui îi întâmpinau cu mari onoruri, ca pe niște soli împărătești. Fiindu-i cunoscută faima de mare viteaz, cu greu deci se putea gândi cineva să-l înfrunte. Și românii, care învățaseră așa de bine timp de o mie de ani ce însemna dezlănțuirea mâniei orientale
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Ali-Behadir, surprinsă la Sivri-Hisar, a fost împrăștiată, iar Izz-ed-din Keikavus cu Ali-Behadir și șeful grajdurilor, Augurlu-beg, au fost determinați să se refugieze și să ceară azil politic lui Mihail VIII Paleologul. La Constantinopol, Izz-ed-din Keikavus a fost primit cu mari onoruri și oastea de uscat, care l-a însoțit, a intrat în serviciul Bizanțului, cu plată. Fiind pusă la încercare, în curând, să lupte în Tracia împotriva adversarilor lui Mihail al VIII-lea Paleologul, ea s-a umplut de glorie și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
problema rezolvării atrocităților comise de Campania catalană, iar pe de altă parte, de luptele cu țarul bulgar, Svetoslav, care era ajutat de tătari. Cnejii ruși se întreceau între ei în lingușiri și intrigi la curtea marelui han, pentru a obține onoruri și titluri. Polonezii și lituanienii erau reținuți de războaiele permanente, pe care le aveau cu Marca de Brandeburg. Ungurii catolici, rămași fără rege, în anul 1301, se împărțiseră în partide și se certau între ei, cui să încredințeze coroana. Afară de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ne vin nu știm de unde, dar a căreia existență o mărturisește psichologia, mă înștiință că se va petrece în această adunare ceva grav. Mă scol dar, sunt urcat în trăsura mea și pornesc către Cotroceni. În drum fui obiectul unui onor pe atât de nemeritat, pe cât de neașteptat. Cea mai mare parte din revoluționari, între alții d. Brătianu, atunci prefect de poliție, d. Rosetti și unul din fiii lui George Golescu se așezară, unii în trăsura mea, alții călări, și-mi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
spre a rectifica unele afirmații din „Cronica“ numărului trecut. D-sa îmi scrie că am dat o versiune eronată asupra crimei din Calea Moșilor, întrucât nu este exact că s-a făcut atunci o eroare judiciară. Iată ce-mi scrie onor d. Dobriceanu: „Eram atunci judecător de instrucție la Cabinetul nr. 3. Am făcut chiar eu instrucțiunea acelui asasinat, în adevăr îngrozitor prin execuțiunea lui: aproape o întreagă familie de lipoveni a fost măcelărită cu toporul: tata, mama și un copil
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
ca manifestări ale unor înclinații spre invidie 12. O asemenea pregnanță a fricii de invidie nu poate fi separată, după Foster, de un sistem de gândire sau de o viziune a lumii în care orice câștig individual de bunuri (bogăție, onoruri, putere, sănătate, afecțiune) nu este posibil decât în detrimentul altora: mai multul unora se plătește inevitabil cu mai puțin la alții 13. Când suma bunurilor este considerată fixă, nimeni nu privește cu ochi buni ceea ce obține vecinul, toți se tem de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ce au urmat mai târziu, din mai multe puncte de vedere. Sunt cuprinși în aceste prime selecții nume grele ale literaturii române interbelice (George Călinescu, Tudor Arghezi, Tudor Vianu, Șerban Cioculescu) care, pentru a se pune sub protecția partidului, pentru onoruri și, de ce să nu recunoaștem, pentru confortul material, s au pus în slujba partidului într-un moment în care o parte din confrații lor (sau frații lor, cum e cazul lui Radu Cioculescu) era în pușcării, iar o altă parte
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
șir-a spinării ce nu se încovoaie. România, vatra mea milenară. Inima tânără, Fruntea înaltă, Privirile tale pătrunzătoare Poartă numele simplu Moștenit din părinți, Din piatră, din râu, din câmpie, Nume de noi înșine-ales: Nicolae. [...]“ („Inscripție“ - extras din volumul Înalt onor sub flamuri de eroi, București, Editura Militară, 1989) „...iar mândria noastră națională și internațională a fost și va rămâne întotdeauna înscrisă în cele două nume ce s-au îngemănat atât de firesc pe firmamentul istoriei: CEAUȘESCU-ROMÂNIA! Ca într-o baladă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
comunism. Sistemul ceaușist nu a încurajat formarea liderilor veritabili și a indivizilor integri, întrucât o dictatură nu se poate perpetua prin ei. Autocrația exploatează (cu fulminant succes) cozile de topor, poltronii și ipocriții capabili să dea «cezarului» din vârful piramidei onorul suprem. Aceste personaje au reprezentat «eșalonul doi» al puterii ceaușiste. Era inevitabil ca ei să nu apuce frâiele mecanismului imediat după sucombarea tătucului și să nu-și articuleze o nouă lume după chipul și asemănarea lor. [...] România a mers și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în cât toți se felicitează, toți se inspiră de un viitor frumos pentru România. De aceleași simțăminte pătrunși până în adâncul sufletului și ținutul Fălciu cu obștia târgului Huși iea îndrăzneala a depune cea mai devotată a sa mulțumire pe tribuna onor. Adunări rugând pe Dumnezeu ca reprezentanții poporului nostru să fie și de acum înainte însuflați de același duh sfânt, spre împlinirea dorințelor care sunt ancora mântuirii naționale”. La 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă de la București l-a ales pe domnitorul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]