3,552 matches
-
rugăciunea solemnă de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918 la Atentatul cu bombă de la Senat (8 decembrie 1920), de la revoluția din decembrie 1989 și până la dezamăgirile „Grupului independent de democrație...” Frământările postdecembriste sunt mult mai incisive, culminând cu „Piața rniversității”, „Duminica orbului” și intervenția minerilor (13-15 iunie 1990). Intuim acea zvârcolindă atmosferă prin Alin Pătrașcu, unul dintre reprezentanții protestatarilor care nu vor să părăsească „Piața”, când „frica înstăpânită în el... dispăruse”. Dar... prea târziu: „în noaptea dinaintea sfârșitului, mult după miezul nopții
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
le descifrează prin adăugarea la nomenclatură a unor relative cu valoare explicativă. EXERCIȚIUL B.3. Descrieți un obiect prin intermediul a doi descriptori diferiți după modelul Exercițiilor de stil ale lui Queneau. Cerința trebuie să precizeze: că descriptorii conțin calificări "speciale" (orb și maniac al detaliului). Primul poate utiliza toate simțurile necesare orientării (auditiv, olfactiv...) cu excepția vizualului, cel de-al doilea va multiplica elementele informatoare; că fiecare elev trebuie să realizeze trei texte: 1) un text inițial focalizat de centrul de orientare
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cuplat cu un fel de blazare. Câteodată, chiar și eu mă plictisesc de faptul că aici nu te poți plictisi. Da, îmi amintesc de acea întâlnire cu Iurie, era sfârșitul iernii sau începutul primăverii, oricum se apropiau alegerile din Duminica Orbului, iar el ne-a adus între altele vestea că Frontul Popular a semnat Proclamația de la Timișoara. Ne-am bucurat foarte tare! După aceea, l-am revăzut la Copenhaga, în prima mea ieșire în străinătate! În anii '90, la începutul post-revoluției
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
înscris în cartea sfinților și l-a canonizat pe Fericitul Francisc. Același papă a canonizat-o pe Fericita Elisabeta, fiica regelui Ungariei și soția landgravului de Turingia, care, printre nenumăratele minuni, a înviat șaisprezece morți și a dat vederea unui orb din naștere. Din trupul său se poate vedea și astăzi cum curge un fel de ulei. Această sfântă, după moartea soțului, a trăit sub ascultarea fraților minori și le-a fost întotdeauna foarte apropiată (p. 50-51). Translocarea 13. În anul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe nisip și pe apă Din notele păstrate de pe urma periplului grecesc nimic personal nu iese în evidență, nici un accent mai îndrăzneț, măcar cu jumătate de ton, acolo, peste media unei corecte compoziții școlare 21. Am crede că junele călător e orb cu desăvârșire, dacă n-am fi avertizați, de pe pozițiile unui platonism intransigent, asupra inutilității proastei îndeletniciri de a colecționa imagini: Vedem noi oare vreodată ceea ce este cu adevărat? Sunt oare lucrurile așa cum ne par nouă?"22. Interogația retorică înlătură așadar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
oieresc. După modelul lui Orfeu, repertoriul a devenit cartea de recomandare a cîntărețului din toate timpurile. Ca să ne oprim la domeniul românesc, un exemplu lămuritor găsim în Hanul Ancuței de Mihail Sadoveanu: cînd îi vine rîndul să intre în rol, Orb sărac își începe cîntarea cu Miorița și apoi trece la altele. El mărturisește celor de față că a deprins obiceiul de la un cîntăreț din vremuri de demult, de la care a învățat meșteșugul și s-a legat prin jurămînt să-l
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
primului” păstor-poet. Și nu se credea singurul în această iluzionare. Întreaga breaslă a oierilor de la munte ar fi inspirată și patronată de un duh tutelar, potrivit aceluiași tipar originar, cum a aflat Vasile Alecsandri dintr-o mărturie a baciului celui orb de pe Ceahlău; cum credea și un povestitor, tot orb, din Hanul Ancuței. Iată de ce mi se pare firesc, într-o primă intreprindere analitică, să mă limitez la simple identificări de portrete, pentru a constata raportul de fidelitate față de modele; în ce măsură
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de toate mărimile neexplodate, o brambureală pe care numai noi, copiii de după război o înțelegeam. Într-un fel, pentru că în acest „paradis”, farmecul consta în capcane, în spiritul de aventură. Mulți ca noi au rămas schilozi de mâini, de picioare, orbi, unii chiar au murit, alții mai târziu, mă mir că pentru acești copii n-a scris nimeni nimic până acum, și mie îmi vine greu, îmi tremură mâna, poate pentru faptul că am scăpat teafăr. Dacă astăzi ai privi un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
arăta degetul gros al unui tip care nu s-a mai spălat pe picioare de o lună, puteam să aud cum o fătucă încearcă pentru a cincea oară să facă ceva cu o banană prea coaptă, cum un surdo-mut și orb ucide o femeie după ce a siluit-o, cum un rățoi violează o pichere, cum un pseudopoet chinuie o poezie proastă, cum un calvar rămâne uitat în noianul întâmplărilor cotidiene, cum un tâmpit, proprietar al unei mașini de dactilografiat încearcă să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și rezolvarea prin mijloace circumstanțiale, chiar corecte din punct de vedere economic, dar păcătuind prin lipsa eficienței și asta din cauza lipsei perspectivei integratoare. Salvăm o societate și pe noi înșine doar prin revenirea la ceea ce este nevăzut, deși pănă și orbii o văd, inefabil, deși are greutatea granitului: spiritualitatea. Este ceea ce lumea civilizată a înțeles de multă vreme, lucru ce i-a asigurat existența, nu oricum, doar dăinuind și atăt, ci mai ales înțelegerea faptului că, dacă nu faci găndind, acțiunea
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
doișpe ani! Auzi colo, ce i-a spus Stancăi sfinția sa. Că beizadea Radu este fiul lui Iliaș Alexandru Vodă sin Alexandru Iliaș Vodă, domn și la București și la Iași, sin Iliaș Vodă, sin Alexandru Lăpușneanu, sin Bogdan Vodă cel Orb, sin Ștefan cel Mare. Ea se mărită cu Radu neam de neam de domni și eu o să mor de supărare, aoleu, să mor tocmai eu, după ce că mie mi-a spus Zamfira lui maica mare că o să fiu doamnă. Mie mi-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-și ridică ochii din farfurie, lăsându-l pe Ștefan să pună lucrurile la punct. — Da, așa este, cumnatul meu Radu Iliaș, pomenit fie i numele, avea o descendență strălucită directă din Ștefan Vodă cel Mare al Moldovei prin Bogdan cel Orb și Alexandru Vodă. Era un om fermecător, și probabil că această însușire se dobândește de mic copil. Cât privește pe Mateiaș, am folosit prilejul drumului la Mogoșoaia ca pe o ieșire din rigorile impuse de dascălii lui. Cei trei adulți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sens, ea afirmă faptul că Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu o dorință ancestrală de căutare a imaginii divinității, atenționând însă că nici un om nu poate să vadă fața acesteia fără a muri. O idee asemănătoare constată că, "aidoma orbului care investește credință în ceea ce nu vede, omul care privește în față pe Dumnezeu își pierde vederea. Marii cabaliști au fost denumiți orbi, tocmai pentru că tatonează divinitatea cu forme senzoriale asemănătoare: voind să scruteze întunericul, ajung a vedea dincolo de el
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
72 Raymond Quivy și Luc Van Campenhoudt, Manuel de Recherche en Sciences Sociales, ediția a doua revăzută și adăugită, Dunod, Paris, 1995, pp. 188-210. 73 Ibidem, p. 195. 74 Este o istorie povestită de David Puchala și care înfățișează niște orbi și un elefant. Mai mulți orbi se apropie de un elefant, fiecare atingînd diferite părți din corpul uriașului mamifer. Astfel, orbul care-i atingea trompa a ajuns la concluzia că elefantul trebuie să fie lung și subțire. Un altul, care
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
Campenhoudt, Manuel de Recherche en Sciences Sociales, ediția a doua revăzută și adăugită, Dunod, Paris, 1995, pp. 188-210. 73 Ibidem, p. 195. 74 Este o istorie povestită de David Puchala și care înfățișează niște orbi și un elefant. Mai mulți orbi se apropie de un elefant, fiecare atingînd diferite părți din corpul uriașului mamifer. Astfel, orbul care-i atingea trompa a ajuns la concluzia că elefantul trebuie să fie lung și subțire. Un altul, care-i atingea urechea că trebie să
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
1995, pp. 188-210. 73 Ibidem, p. 195. 74 Este o istorie povestită de David Puchala și care înfățișează niște orbi și un elefant. Mai mulți orbi se apropie de un elefant, fiecare atingînd diferite părți din corpul uriașului mamifer. Astfel, orbul care-i atingea trompa a ajuns la concluzia că elefantul trebuie să fie lung și subțire. Un altul, care-i atingea urechea că trebie să fie plat și alungit. Alții au ajuns la concluzii diferite. Rezultatul final a fost că
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
elefantul trebuie să fie lung și subțire. Un altul, care-i atingea urechea că trebie să fie plat și alungit. Alții au ajuns la concluzii diferite. Rezultatul final a fost că nici unul nu reușea o descriere exactă a elefantului. Fiecare orb a găsit totuși destule probe ale experienței sale pentru a nu-i crede pe ceilalți și a întreține o vie dezbatere între ei asupra naturii animalului (David Puchala, "Of Blind Men, Elephants and European Integration", în Journal of Common Market
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
absolute (în poiana fierăriei lui Iocan îmi apăruse ca o comedie), gândul la soarta falsului librar n-a stăruit prea mult în conștiința mea. Dimpotrivă, mi-am amintit de soarta fratelui soției lui, de care ea îmi vorbise des, Pavel, orb care locuia la Vatra luminoasă, om deosebit care își pierduse vederea de mic într-un accident neelucidat... "Să nu-l întrebi, îmi șoptise ea, la prima vizită pe care i-o făcusem împreună, într-o duminică, e foarte sensibil, îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
citea... Era o prietenă, care mi-a spus mai târziu că vrea să se mărite cu el. Cum el era profesor acolo la Vatra luminoasă, și câștiga, ea vroia să-l scoată din acea casă (sinistră pentru cine nu era orb) și să-l aducă la ea... Într-adevăr pe coridoare și chiar în odăi mirosea parcă a orbi, un miros straniu, de ciment umed și murdar, deși murdar nu era, de ceva nespălat și rânced. Culorile erau întunecate peste tot
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Dar atunci... hm... cum adică... ar mai fi trăit... Turmentarea marilor spirite îmi dădea o stare intensă de jubilațiune: cu o acuitate având de partea mea începutul vieții, nu mă speria nebunul lui Gogol, și contrariu a ceea ce îmi spusese orbul, râdeam de Dobcinski și Bobcinski, de Manilov și de Sobakievici... Rămâneam pierdut ceasuri întregi cu coatele sub ceafă, în mica odaie a lui Nilă, de la mansardă, stăpânit de admirație pentru marele Gogol, ale cărui rătăciri nu mă interesau și nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lanțul era la picioarele mele și eu mă chioram la el și nu-l vedeam. Ce-ar fi? mi-am zis. Și într-o după masă am rămas minute lungi în fața unei vitrine de pe strada Doamnei, pe care scria amicii orbilor. Eu până atunci nu fusesem la un cinematograf... O să-i pun și eu numai atunci, mi-am zis, încolo nu simțeam că am nevoie, uitând că și în clasă adormeam în timpul orelor de matematici și chimie din pricină că tabla la care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
scria cifre pe hârtie pentru laborator, să-mi facă ochelarii. Le-am simțit și parfumul și m-am îndrăgostit de ea pe loc, ieșind de acolo foarte turburat... Afară însă mi-am revenit și am înțeles. Pe geam scria amicii orbilor. Nu numai că te ajutau să vezi mai bine cu lentilele lor, dar îți erau și prieteni. Ce loc minunat! "De ce, mă întrebam, n-ar fi peste tot, unde existăm și ne ducem, aceeași prietenie, același calm, aceeași căldură umană
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îmi dăduse un soi de răspuns: Megherel îl ajutase. Da, se luase după el, asta era, dar atunci care era secretul ăstuilalt, inițiatorul, al lui Megherel?... O să aflu eu... În ceasurile acelea gândul mi-a revenit la doamna de la "amicii orbilor" și deodată m-a trăsnit parcă o revelație. Așa era, îmi plăcuse, dar eu ei? Și m-am zărit într-o oglindă a unei vitrine și m-am oprit. Slab, osos, rău îmbrăcat... haine lăbărțate, negre, țesute în casă, cusute
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-o și că s-a tăiat din ea ce era mai bun... Cum vrei! I-am spus că oricum o fi rămas ceva, și mi-am luat pachetul și m-am întors acasă nerăbdător. Să vedem, îmi spuneam, de ce zicea orbul că nu trebuie să-l citesc pe Dostoievski? Poate din pricina celei care se intitula Nebunul? Tocmai de-aia am s-o citesc! Și am început cu această carte. După însemnările unui nebun, ale lui Gogol, domnul Goliadkin mi s-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de Rosinantă din Siliștea, câmpurile și pădurile, alergând după fantoma iubirii lui. Îl chema Chiran... Tema dedublării conștiinței umane, pe care aveam s-o descopăr mai târziu la Dostoievski, îmi scăpa. Domnul Goliadkin nu m-a speriat deloc, cum crezuse orbul. Am citit totul însă cu răsuflarea tăiată. Coincidența gândirii, care atrăgea un personaj de altul mi se părea halucinantă. Un om se afla în Siberia, un altul se gândea la el la Petersburg și în toiul gândirii lui febrile cineva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]