2,391 matches
-
primea, mă călăuzea. Pe strada udă pe care el visa și unde visam și eu acum, lipit de damful acela de viață, căreia nu-i aparținea nimic, departe de casa mea cu parchet și whisky. Pentru mine așa era dragostea, orfană și lipită de piele, dragostea nevoii extreme, când destinului i se face milă de noi și ne dăruiește un biberon. Vrei să bei? A scos de sub cartoane o sticlă de vin și mi-a întins-o. Am băut fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Thomas știa bine doar Începutul, numai desfătare. Sămînța vîndută se zvîrcolise În trupul unor femei necunoscute, le chinuise noaptea, ziua; se hrăniseră din sîngele lor, le deformaseră trupul copiii lui - ai nimănui, doar ai mamei; de fapt, veniseră pe lume orfani, nu aveau tată; acesta era mort, Încă dinaintea concepției, ucis civil prin actul pe care Îl semnase; nici un drept, În relația cu neștiuții săi urmași. Thomas căuta o cale... Nu era deloc lesne să dea de urma vreunui fiu. Aproape
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
trebuit schimbat în Dominga. Dacă nu, ce se-alege de acord? Nu-l cunosc, domnule. — Și ia zi... ia zi ... - fără să-și scoată degetele din buzunar -, cum de iese singură? E nemăritată sau căsătorită? Are părinți? — E nemăritată și orfană. Locuiește cu un unchi și-o mătușă... — Din partea tatălui sau a mamei? — Nu știu decât că-i sunt unchi și mătușă. Destul, ba chiar prea mult. — Dă lecții de pian. — Și cântă bine? Asta nu mai știu. — Bine, bine, destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Bloomington. În afara Mariei, prietenii mei sunt atinși de aripi negre. Nick se duce încet, încă discret, în metastază. Pauline îl însoțește la întâlnirile cu prietenii de care uneori ne e teamă că sunt finale. Adriana își tace durerea de mamă orfană și disperarea de zisa repetată a lui Matei, tatăl orfan: „Nu am de ce mai trăi, gata, e destul!”. Cristina suferă pentru I. Și I, suferă de tensiuni și incertitudini. Nu știe dacă mai poate fi primită la un program anti-body
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Nick se duce încet, încă discret, în metastază. Pauline îl însoțește la întâlnirile cu prietenii de care uneori ne e teamă că sunt finale. Adriana își tace durerea de mamă orfană și disperarea de zisa repetată a lui Matei, tatăl orfan: „Nu am de ce mai trăi, gata, e destul!”. Cristina suferă pentru I. Și I, suferă de tensiuni și incertitudini. Nu știe dacă mai poate fi primită la un program anti-body... iar eu o plimb după grâu, spirulină, după semințe, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Îmi place de ei, nu va spune Îmi place de ele, dacă ar spune-o, le-ar expulza definitiv din lumea pentru care s-au născut, nu le-ar mai recunoaște ca fiind opera lui, condamnându-le să fie definitiv orfane. Tot opera lui, și foarte trudnică, sunt și zecile de păpuși terminate care, în fiecare zi, sunt transferate pe planșele de uscare, afară, la umbra dudului negru, dar acestea, fiind așa de multe și nedistingându-se una de alta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
creadă ce-i aud urechile. Se ține de biroul secretarei ca să nu cadă. Gérard continuă: — Imigrantul român, bine cunoscut în orașul nostru sub porecla Dansatorul din Nantes - Lionel cade, dar se ridică imediat, ca să nu fie surprins de secretară -, este orfan, a cunoscut umilințe cumplite la el în țară - Lionel mai cade o dată, dar se ridică la fel de repede - și a venit în Franța, țara drepturilor omului, ca să înceapă o viață nouă. Și acum, niște mâini criminale - nu excludem posibilitatea unei acțiuni
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Atât, doar atât, noblețea ultimilor bolnavi în stare a înregistra dereglajul lumii, ruptura și scrâșnetele ignorate de cei ce se spetesc să întrețină ritmul comediei care își tot caută finalul. Iar amicul Marga își pierde vremea cu bieții de noi, orfani schizofrenici pe planeta schizofrenică. Dacă se gândea bine, el, schizofrenicul orfan Tolea avea aproape aceeași vârstă cu Domnul Marcu Vancea, pe care Marele Scenarist din ceruri îl gonise, în urmă cu 40 de ani, într-o noapte de primăvară, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru fiu (Ochi de urs). 6) Epitrop - Fiul vornicului Iordache și al vornicesei Smar anda, doctor în drept la Paris, spirit rafinat, cititor de cărț i rare (Locul unde nu s‐ a întâmplat nimic) - Ana Tulbure. 7) Tudorița Nechita - Fata orfană, crescută de unchiul ei, Andrieș Lunceanu. Tatăl muri într‐un accident cu cai, iar mama nu i‐a supraviețuit decât puțină vreme (Floare ofilită). 8) Apare Parasch iva! - Fiica Mariei Bălteanu și sora lui Traian, studentă la litere ; prietenele mamei
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
primul gong al singurătății. Celălalt avea să fie ecoul întâiului care punea în vibrație pulsul existenței. Ursitoarele și-au înfășurat tălpile cu apă pentru a nu fi auzite de antenele ierbii, s-au furișat lângă scâncetul unui pui de tren orfan, garat pe linia moartă, până va fi înfiat de părinți oarecare. Cu aburi sau nucleare din orice parte a globului. Orfanul tăcu la trecerea zânelor, fascinat de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care una dintre ele i-o fixă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înregistrare. Își desfăcu microfonul de la rever și îl ținu în mâna întinsă. Erau acum cam la treizeci de metri de urangutan. Trecură pe lângă un indicator de pe cărare, pe care scria „Sanctuarul urangutanilor Bukut Alam“. Acela era locul în care urangutanii orfani erau îngrijiți și reintroduși în sălbăticie. Exista o clinică veterinară, o stație de cercetare, o echipă de cercetători. Dacă este un sanctuar, nu înțeleg de ce... — George, ai auzit ce a spus. Taci din gură. Douăzeci de metri. Uite, încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
rămași să-i milostivească"127. Epidemia a continuat însă la începutul toamnei nu numai în Oltenia, dar și în județul Ialomița; la Urziceni au fost pierderi însemnate de vieți omenești, Marea Vornicie a Treburilor din Lăuntru oferind pentru 13 copii orfani, ai căror părinți muriseră de holeră, câte 18 lei lunar, de la 15 octombrie până la finele anului, când urma pentru dânșii să se adopte alte măsuri. Alte plase ale județului au fost secerate și ele de molimă; în plasa Borcei au
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
SIDA după un simplu vaccin sau injecție. Oare cine o fi „binevoitorul” care ne-a înzestrat spitalele pentru copii cu seringile pentru tratament? Aud? Ehei, nimeni nu vorbește... Nu vi se pare ciudat că mai ales în căminele cu copii orfani au apărut cazuri nenumărate de SIDA? Și imediat, ca din senin, s-au și prezentat medici străini ca să facă "tratamente", sau mai precis să facă experimente pe micuții aceia, care și așa fuseseră din start bătuți de soartă fiind orfani
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Măi omule, rosti împăciuitor omul, băieții lui frate-miu sunt în pădure. Ia, caută și ei saracii ceva de-ale gurii. Internat! Pașli internat! se stropși căpitanul, întinzându-i, în sfârșit, documentul unchiului. Citind, Dumitru înțelesese ordinul Regelui: toți copiii orfani trebuiau să fie identificați și trimiși în case speciale, toate cheltuielile fiind suportate de Fundația Regală. Această măsură era determinată de foametea prelungită și de precaritatea mijloacelor igienico-sanitare, care duceau la mortalitate crescută în rândul copiilor. A doua zi, grupuri
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
militar. După aceea nevinovăția lui a ieșit la iveală, dar ce folos! Mihaela avea ochii umezi. Glasul îi tremura, înecat de emoție. ― Mama n-a supraviețuit acestei nenorociri. S-a stins după câteva luni, iar eu cu Alexa am rămas orfane, silite să ne câștigăm singure existența. A fost un noroc neașteptat că ea a găsit un serviciu bun la Poșta Centrală. Dar ceea ce câștigă nu ne-ajunge, nevoile sânt mari. Din cauza asta a trebuit să ne mutăm aici, unde chiria
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas cadențat, în ritm moderat de plimbare, grupul ajungea în centru, în dreptul statuii eroilor la ora nouă fix. Acolo, mulțimea de uniforme orfane înconjura după înălțime tancul așezat pe soclu, sora Gizella se oprea în fața țevii și cântau până ce se făcea ora prânzului. Nu era o afacere. Majoritatea cetățenilor de pe promenadă ocoleau corul de orfani. Așa că era suficient să deschidă cutia sigilată „Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
gloanțe pe Adél, pe Benjamin și toate manechinele. Revoluția a mai ținut o zi. Cam asta a fost acea perioadă din viața mea când credeam că Dumnezeu are trei dinți de aur și rânjește. Știi, cine rămâne de două ori orfan, pățește ca Lazăr. El a murit de două ori. Dacă aș vrea, aș putea să-i dau acestei povești o formă, cum că dubla moarte a sărmanului Lazăr a fost din cauza lui, pentru el, dar nu vreau, pentru că nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ce vezi, nu mai contează; de aceea te rog să-mi zici pentru că nu mai pot schimba eu destinul. -Trebuie să călătorești peste șapte mări și țări pentru a elibera pe Fata pustiului. -Ce caută Fata pustiului acolo? -A rămas orfană, a găsit-o Singurătatea și a dus-o tocmai acolo. Cine va avea curajul să ajungă acolo, aceluia Singurătatea o va da de soție.. -Vai de mine și de mine, sărăcuța, zise Căiță cu lacrimi în ochi. -Ei, vezi bine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
obiecție îndreptată în primul rând spre Katsuie. Deși pozițiile celorlalți generali nu erau exprimate prin viu grai, aceștia păreau să fie influențați de opiniile Hideyoshi, dându-i dreptate, în sinea lor. Chiar înainte de consfătuire, generalii văzuseră chipul neputincios al fiului orfan al lui Nobutada, și toți aveau copii acasă. Erau samurai, o cale în care omul putea fi viu azi, dar nu știa niciodată ce-i rezerva ziua de mâine. În timp ce fiecare dintre ei privea înduioșătoarea făptură a lui Samboshi, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Castelul Osaka, până să se dezmeticească ea, Hideyoshi avea una și în fortăreața a doua și alta în a treia. Era greu de crezut, dar Hideyoshi, la înapoierea sa triumfală din asediul de la miazănoapte, le adusese pe cele trei fiice orfane ale lui Asai Nagamasa și le creștea, cu drag, în fortăreața a doua. Pe doamnele care o serveau pe Nene - adevărata soție a lui Hideyoshi, la urma urmei - le îndurera că sora cea mare, Chacha, era chiar mai frumoasă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zbor, scris pe pagina a doua, pe poarta casei lor de pe strada Avram Iancu, numărul 29... O revistă nou-nouță, pe copertă cu un desen încă neînchegat... Stela Sincovici, citea mai departe... Stela Sincovici, cl. a III-a, București. Povestea "Copilul orfan" nu e potrivită pentru revista noastră. Cu alt prilej îți voi explica de ce... Toți așteptau cu sufletul la gură. Stela Sincovici... Citind răspunsul, Stela Sincovici trebuie că avea aceeași tresărire de nerăbdare și de revoltă ca și Rareș. De ce cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
noastră abia într-a patra, devenind imediat cea mai bună la învățătură, dar din cauză că nu lua parte la jocurile noastre, nu era îndrăgită de nimeni, nici prietene nu prea avea, mai ales pentru că profesorii o dădeau mereu de exemplu, deși orfană, uite cât e de harnică, ia toate olimpiadele, își pierduse părinții într-un accident de mașină, crescuse unchiul ei, despre care tot orașul știa că e o bestie, l-au dat afară și de la pompieri, fiind că, înfuriindu-se odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
deschis caietul l-am mai simțit puțin, și atunci iarăși m-am gândit la Iza, m-am și uitat spre ea, spre banca fruntașilor, unde stătea, gândindu-mă că de când l-au luat pe tata, sunt și eu pe jumătate orfan, și atunci, deodată, m-am întrebat, cum arată Iza fără haine, dacă are într-adevăr vânătăi, și cum îi arată oare coapsele, mi-a spus odată Feri că fetele goale sunt foarte interesante, dar eu n-am fost de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
întreg postul de observație se clatină, nu mai strigam, doar sâsâiam, și atunci Romulus Frunză a spus că e-n regulă, n-ar fi crezut c-o să rezist atât, acum mai urmează numai să privesc adevărul în față, că sunt orfan, că nici eu n-am tată, trebuie să spun doar atât, că știu că a murit și că n-o să mai vină niciodată acasă, și el în clipa aia o să-mi spună unde-i mingea, dar eu tot n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încât în noaptea aceea, unii și-au pierdut mințile, alții și-au pierdut veșnicia. Ah, cum mai holbează ochii istoria! Nu-i vine să creadă că-n geamătul nostru scrâșneau Cloșca și Horea că-n visele sufletului nostru, de nădejde orfan atârnau nojițele de la opincile lui badea Crișan. Într-un târziu, toate sufletele zăceau sfărâmate... Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge! Pe jos erau risipiți crăițarii de sânge, de vieți sfărâmate. Dintre cei care au trecut pe acolo
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]