2,438 matches
-
de cărți vechi de școală, maronii, stând laolaltă printre acumulări ulterioare de obiecte moarte, și unde, În diminețile de duminică din timpul verii, soția ta se oprește pe trotuar ca să suporte un minut, două, conversația acelei femei din familia McGee, oribilă, limbută, vopsită, În drum spre biserică În 1915, frumoasa și zburdalnica Margaret Ann de odinioară, cu gura mirosind plăcut a mentă și cu degete Îndemânatice. Ruptura din destinul meu Îmi produce retrospectiv o puternică sincopă pe care n-aș fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a luat nenumărate lecții de muzică, se ducea cu tata la concert și petrecea ore-n șir cântând fragmente din opere pe pianul de sus, În auzul tuturor. Eu mă furișam În spatele lui și-l Înghionteam În vertebre - o amintire oribilă. Am urmat școli diferite; el a mers la gimnaziul de odinioară al tatei și a purtat reglementara uniformă neagră, la care, la cincisprezece ani a adăugat un retuș ilegal: ghetre gri-șoarece. Cam tot pe-atunci i-am găsit pe birou
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
față de Lenin Însuși. Toți rușii cultivați și cu spirit de discernământ știau că acest politician viclean avea la fel de mult gust și interes față de presiunile estetice ca burghezul rus mediocru de tipul flaubertian épicier (genul care Îl admira pe Pușkin pentru oribilele librete ale lui Ceaikovski, plângea la opera italiană și era fermecat de orice tablou care spune o poveste); dar Nesbit și snobii intelectuali care-i erau prieteni vedeau În el un fel de patron și promotor sensibil, cu suflet de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
așa cum un invadator arogant și foarte prost ignoră o masă de băștinași fără formă și fără chip; dar din când În când, foarte des de fapt, lumea fantomatică În care ne etalam senini suferința noastră, manifesta un fel de convulsie oribilă ca să ne arate cine era robul imaterial și cine era adevăratul stăpân. Dependența noastră fizică totală față de cutare sau cutare nație, care ne acordase cu răceală azil politic, devenea dureros de evidentă atunci când trebuia obținută sau prelungită o „viză“ oarecare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-și legănau plantele agățătoare, gata să se transforme În vița cățărătoare a pergolelor cu coloane, dacă li s-ar fi oferit prilejul sau, În caz contrar, să dea la iveală cel mai bizar dintre ciudatele WC-uri publice, o drăcie oribilă ca un fel de cabană, de o curățenie Îndoielnică unde, la intrare o Îngrijitoare Îmbrăcată În negru tricota cu un fir negru. O cărare acoperită cu lespezi ce cobora În pantă, pe care pășeai cu prudență, punând de fiecare dată
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o comemorare senină, într-o superbă zi de primăvară, pe una din aleile cimitirului Bellu, pe care noi, participanții la mișcătoarea și frumoasa solemnitate ne risipiserăm o dată aceasta încheiată, trec, spre ghinionul meu, pe lângă o procesiune minimă însoțind un mort oribil, cum n-am mai văzut, cred, niciodată: uscat, mic, incredibil de cenușiu. Un adevărat cadavru, înspăimântător, intolerabil, care trebuie cât mai repede ascuns, de care trebuie cât mai repede scăpat. „La groapă cu el!”, urlă în mine o voce profund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și ar fi fost foarte bine să și-l calce! Dar na făcut-o din mândrie și sub influența băuturii celei multe, a vrut să dovedească prietenilor că-și respectă jurământul. De aceea, trebuie multă cumpătare la băutură. Cele mai oribile crime și divorțuri și alte asemenea se fac din cauza băuturii prea multe. De multe ori auzi pe unii că spun, atunci când beau, ca mai merge, ca mai pot bea sau alte cuvinte de laudă și orgoliu personal. Dar ei nici
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
betonul se încălzea și era o caniculă insuportabilă. În burlanele de la ghenele de gunoi urât mirositoare, două tipuri de gândaci de bucătărie au găsit locul propice pentru a se înmulți. În scurt timp tot blocul era invadat de aceste insecte oribile. Uneori se făcea deratizare și aceștia dispăreau, ca apoi să reapară și să se înmulțească foarte repede. Apă de băut și pentru gătit aduceam în bidoane, de la cele câteva cișmele de pe lângă fabrică. Liftul se defecta adeseori și urcam șase etaje
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de fată tânără, prea muncită, năucită de viață. A doua zi este alta, mai frumoasă încă. Odihnită, îmi povestește calmă viața ei și îmi dau seama că destăinuirea îi face bine. Parcă aș citi o pagină din Zola. Visează scenele oribile, topoare, bătăi, duhoare de holercă. Se simte umilită, trebuie să aștepte de dimineață pe bețivanii care ies din mină la cinci și jumătate și își permit multe. Are un fel de prieten, un bișnițar bogat, cu care nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
au produs morți, daune materiale, nenumărați invalizi, distrugeri de valori morale, ruina unei lumi legate de tradiția satului ori a propriului oraș, creând o prăpastie de ură generală și de o violență nemaiauzită. Don Calabria îl vedea în aceste evenimente oribile pe satana și milițiile sale mărșăluind pentru a extermina sufletele și valorile creștine. Vedea, în viziune, nori negri care învăluiau omenirea și Biserica. Și, în același timp, constata oboseala și abandonul celui care, dimpotrivă, ar fi trebuit să contrasteze și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Rugați-vă ca să-mi mântuiesc sufletul, ca să nu ajung în iad“. Și îi spunea deseori lui don Attilio Rossi și lui don Pedrollo: „Cine știe dacă sunt în harul lui Dumnezeu, dacă mă voi mântui!“. Era ispitit să spună înjurături oribile. Îmi spunea rușinat: „Imaginează-ți că l-am îndrăgit mereu pe Domnul, că l-am iubit mereu, închipuie-ți ce lucru oribil ar fi acela de a-l înjura, și ce scandal ar fi!“. Iar ispita era așa de puternică
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Pedrollo: „Cine știe dacă sunt în harul lui Dumnezeu, dacă mă voi mântui!“. Era ispitit să spună înjurături oribile. Îmi spunea rușinat: „Imaginează-ți că l-am îndrăgit mereu pe Domnul, că l-am iubit mereu, închipuie-ți ce lucru oribil ar fi acela de a-l înjura, și ce scandal ar fi!“. Iar ispita era așa de puternică, încât credea că ar fi pronunțat chiar și asemenea înjurături. Îmi spunea într-adevăr: „Aleargă îndată să-l chemi pe don Luigi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se semnală printr-o serie întreagă de "studii literare" și prin niște poeme în proză numite aquarele, soi de tablouri, de "fotografii morale" luate "sur le vif". Carol Scrob (1856-1913), "poet și ofițer", izbuti să încînte pe mulți contimporani cu oribilele lui romanțe, între care nu cea mai ridiculă este aceasta cântată până deunăzi: Știi tu când te țineam în brațe, Când îmi jurai amor, știi tu? Acele zile fericite Tu le-ai uitat, eu însă nu!... Din lirica mai puțin
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
n-au mai avut altă soluție, l-au împușcat și au dispărut, pentru că ceea ce au voit ei să facă a fost o inițiativă personală care a eșuat, care nu s-a realizat așa cum și-au dorit ei, ci printr-o oribilă crimă. O, dacă am avea astăzi o carte, un album, un film documentar, cu numele tuturor legionarilor care au fost omorâți, sau care au putrezit în închisori, să le privim chipurile frumoase, de oameni tineri cu priviri senine, să le
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
român, pentru că au avut cea mai clară viziune asupra viitorului neamului nostru. Când, în noembrie 1940 s-a descoperit locul unde fuseră aruncați cei 14 legionari uciși talmudic; când părinții, frații, soțiile și copii celor uciși au văzut ce crimă oribilă se săvârșise cu cei dragi ai lor, care de pe poziția de condamnați la închisoare, trebuia să le fie asigurată existența, cei prezenți au devenit niște vase supuse la supra presiune. Acea presiune psihologică a făcut ca unii dintre cei prezenți
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
a lui John Clare.] [**shadowy cell of Remembrance: idee ce anticipează noțiunea de subconștient sau de inconștient individual ce apare la romantici precum S. T. Coleridge, John Keats sau P. B. Shelley.] Happiness / Fericirea - "Conștiința, nuanța schimbătoare a sufletului-Cameleon"*; "uciderea, oribilă cruzime"; "Preoție, tu orb universal al tuturor, / Tu idol, la picioarele căruia se prosternează neamurile toate, / Tată al restriștii, origine-a păcatului, / A cărui primă existență cu frica a-început", "Învăl[uindu]-ți Elizeul cu un nor al îndoielii"; "furtuna
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
moarte înfricat"; "Moartea atîrna de brațu-i". Eclogue the first / Eglogă, cea dintîi - "urgie veșnic tot mai mare"; "călit pentru a suferinței lovitură". Eclogue the second / Eglogă, cea de-a doua - "șuvoiul negru"; "mîndrie cumplită"; "moartea, cea legată de-îngrozire, zboară oribilă"; "Și nici moartea a mii nu poate potoli războiul; / Ci căsăpiți mulți cad întunecînd tot cîmpul". Eclogue the third / Eglogă, cea de-a treia - "săgeata morții". Elinoure and Juga / Elinoure și Juga - "Cu mult mai mult decît doar moartea simt
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
comuniste, tăinuite și acoperite, iar pe legionari fals prezentându-i, încercând să solidarizeze Națiunea cu crimele lor. Toate partidele au fost antilegionare, ne-au scos de sub scutul legii și am fost uciși de organele de stat. Au asasinat în mod oribil, conspirativ, pe Corneliu Zelea Codreanu și sute de legionari. Mișcarea legionară a dat cele mai multe victime, dar după fiecare exterminare, Mișcarea Legionară a renăscut din propria cenușă, sursă a existenței neamului nostru. Opriți prigoana împotriva legionarilor! „Toți credeam în Dumnezeu. Nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
accepta simulacrele istorice ale mistriei, echerului și ale Marelui Arhitect. Aici este miezul problemei legionare și din această perspectivă trebuie să se vadă cine și de ce ne-a prigonit până acum mai mult de șapte decenii.” (Sebastian Mocanu) Până când această oribilă nedreptate făcută legionarului român de a ne blama veșnic și a ne ține în ilegalitate într-un moment greu, când Țara răvășită de hoardele și anarhia comunistă se sufoca în geamătul durerilor, și inima istovită a românului sângerează și așteaptă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lăsat aici, pe câmpul de luptă, un gol de nerecuperat. Dar imaginea lor arde încet și visător, îndemn la continuarea idealului nostru legionar. Sute și mii de vieți în floare au fost suprimate de nelegiuiții prigonitori în modul cel mai oribil. Ei au căzut pe altarul Crucii, pe drumul jertfei totale, luminați de razele aceleiași credințe în Hristos și neam, pregătindu-i neamului românesc, cu moartea lor, un nou și mare destin. Au căzut cei mai buni, elita neamului nostru. Îndurând
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
trezesc în puterea nopții ca să contemple corpurile goale și dizgrațioase ale concubinelor adormite. Trupurile flasce ale acestora îi revelează încă o dată caracterul efemer al lumii. Deși acele femei erau tinere și frumoase, viitorul Buddha le vedea ca pe niște bătrâne oribile, ca pe niște leproase și canceroase sau cu alte boli îngrozitoare. El meditează în continuare: La ce bun coroana? Ce înseamnă binele pe care un prinț puternic și binevoitor îl poate face supușilor săi? Cât de deșarte sunt bucuriile victoriilor
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
murit”. Erau niște fete așa frumoase... Și de-aia Îmi spusese șefa de cameră să am grijă, să nu-i mai dau și eu de lucru. Cum era mâncarea la Jilava? Jilava o fost groaza groazelor... Mâncarea, nu vă spun..., oribilă. Câteodată mai primeam și fasole, dar, În rest, tot timpu’ ne ținea numa’ cu arpacaș, da’ În care se găsea tot felu’ de intestine de vită. Acolo se aduceau de la abator intestinele și fălcile, și... toate lucruri care nu să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de slănină!”. Că atunci când te ducea la judecată Îți dădea hrană rece, slănină și brânză... Da’ noi știam că nu te poate da În judecată că nu mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era oribilă... Oribilă! Dar totuși, spre primăvară, spre mirarea noastră, În timp ce ne plimbam, că ne lăsau să ne plimbăm câte 20 de minute la zi, o scos toate priciurile afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearșafuri. Atunci am văzut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
slănină!”. Că atunci când te ducea la judecată Îți dădea hrană rece, slănină și brânză... Da’ noi știam că nu te poate da În judecată că nu mănânci... Da’ el credea că suntem copii și ne sperie. Deci mâncarea era oribilă... Oribilă! Dar totuși, spre primăvară, spre mirarea noastră, În timp ce ne plimbam, că ne lăsau să ne plimbăm câte 20 de minute la zi, o scos toate priciurile afară și-o băgat paturi cu saltele și cu cearșafuri. Atunci am văzut cearșafuri
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
François Varillon (adus în actualitate cu ocazia publicării postume a interviurilor sale cu Charles Ehlinger de la „Le Monde”) că „Dumnezeu este inițiativa tuturor inițiativelor noastre”. În ceea ce mă privește, refuz să pun pe seama Celui de Sus acele gînduri urîte, murdare, oribile care, în anumite zile, mă fac să disper, să simt cum mă muncește Infernul. *Care sînt dezavantajele și avantajele publicării cu întîrziere a unei lucrări de istorie literară? Principalul dezavantaj vine de acolo că îți dă sentimentul de „fată bătrînă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]