7,850 matches
-
Această sinteză nu aparține unui specialist, ci unui autor care se consideră Îndreptățit, prin propria experiență, să Își exprime convingerile și cunoștințele. Este un diplomat de carieră, cu o formație mai degrabă tehnică, absolvent, Între altele, al Institutului de limbi orientale din Paris. Parcursul său diplomatic a cuprins Varșovia, Moscova, Paris, Washington și, la data apariției cărții, New York, unde se afla În calitate de consilier cultural al ambasadorului Franței În SUA. Buhler expune, cinematografic, „creșterea și descreșterea” personajului ales, comunismul, cu ajutorul unor decupaje
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la Muzeul de Artă Populară Greacă din Atena, colaborator științific la Institut für Deutsche und Vergleichende Volkskunde și la Museum für Völkerkunde din München. Este membră a unor societăți naționale și internaționale din domeniul culturilor și literaturilor antice, al culturilor orientale, artei populare, antropologiei, culturii grecești moderne. M. a tradus în limba română capodopere ale literaturii grecești antice și bizantine: Heliodor, Teagene și Haricleea (1970), Ana Comnena, Alexiada (1977), Romanul grecesc (1980) însoțindu-le de un bogat aparat critic. În etnografie
MARINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288034_a_289363]
-
, Angela (20.V.1948, Arad), traducătoare. Este fiica Teodorei (n. Ștefan) și a lui Nicolae Teodorescu, contabil. A absolvit Facultatea de Limbi Romanice, Clasice și Orientale, secția limba și literatura spaniolă, a Universității din București. Între 1987 și 1989, în 1990 și 1991, apoi, cu întreruperi, până în 1997, a fost redactor la Editura Cartea Românească, iar între 1991 și 1993, director general în Ministerul Culturii - Direcția
MARTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288045_a_289374]
-
unei proaste educațiuni. La o radiografiere atentă se văd în dramoleta lui M. urme din Salomeea lui Oscar Wilde, poem de intensă vibrație dramatică (scris direct în franceză, pentru tragediana Sarah Bernhardt), percutante fiind detaliile de ordin vizual-cromatic ale ambientului oriental. Când, aproape octogenar, M. își marginaliza poemul, plasându-l la sfârșitul volumului secund de Scrieri (1968), autorul își situa Salomeea în categoria unor juvenilia. Pământul, ancestralul, cultura populară - acestea acționează sinergetic în tot ce întreprinde poetul după primul război mondial
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
al lui Nicolae Ivanovici, jurist. Școala primară și gimnaziul le face în orașul natal (1954-1961), apoi urmează cursurile Liceului nr. 14 (de limba greacă) din București (1962-1966). Din 1966 este student al Facultății de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Orientale a Universității din București, secția spaniolă, susținându-și examenul de licență în 1971. Încă din această perioadă își începe activitatea publicistică la reviste studențești și la emisiuni radiofonice în limbile greacă și spaniolă. Este reținut ca asistent, post pe care
IVANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287653_a_288982]
-
în teritoriile cucerite din Siria și Palestina. Una dintre consecințele cele mai însemnate ale participării la cruciate a centrelor maritime italiene a fost rapida și masiva lor dezvoltare economică și navală, urmare a vastelor profituri realizate de pe urma comerțului cu produse orientale în centrele cucerite de cruciați. Cavalerii cruciați au deschis calea negustorilor iar aceștia au sfârșit prin a deveni un factor de seamă al cruciatei și chiar, când au considerat necesar, prin a dicta direcțiile acțiunii militare. Din forțe auxiliare ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
universală, expansiunea rapidă a Imperiului Mongol spre apus, în stepele nord-pontice și, prin Asia Centrală, spre Mediterana, a înlesnit pentru prima oară, după mai bine de șase secole, negustorilor mediteraneeni contactul direct cu interiorul lumii asiatice, accesul nemijlocit la sursele produselor orientale, pe cât de râvnite în Europa, pe atât de greu de procurat și de scumpe din cauza barajului islamic și bizantin în Mediterana Răsăriteană. Constituirea unui stat mongol în stepele nord-pontice • O. Cristea, Recucerirea bizantină a Constantinopolului și acțiunea flotei venețiene împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
redire“; A. Sanguinetti, G. Bertolotto, Nuova serie di documenti sulle relazioni coll’Impero Bizantino, Roma, 1902, p. 796. cele, deloc neglijabile, ale ținuturilor riverane dar, mult mai însemnat încă, legăturile directe care se stabiliseră pe această cale cu sursele produselor orientale a căror comercializare era aducătoare de venituri fabuloase. Exploatate în condițiile înscrise în tratatul de la Nymphaion, înăsprite mult în aplicare de spiritul intolerant al genovezilor, resursele regionale și intercontinentale ale comerțului pontic au asigurat Republicii Ligure în decurs de numai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în bazinul pontic nu putea să nu trezească invidia puterii care lăsase să-i scape din mâini acest „izvor al tuturor mărfurilor“ care era Marea Neagră, potrivit unui observator contemporan 9. Când, o dată cu cruciații, a pierdut ultimul bastion al comerțului ei oriental, Acra, în 1291, Veneția și-a întors privirile spre Marea Neagră, cu hotărârea de a se împărtăși din resursele inepuizabile ale comerțului ei. Între Genova, decisă să-și apere privilegiul din 1261, și Veneția, nu mai puțin hotărâtă să își impună
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
receptare a influențelor provenite din aceste puncte cardinale. De-a lungul drumurilor comerciale care străbăteau cele două țări și a ramificațiilor lor, s-au dezvoltat târguri și orașe, popasuri pentru convoaiele de negustori, stații vamale, centre de desfacere a mărfurilor orientale sau apusene transportate de ei într-un sens și în celălalt. Cele două țări au fost integrate masiv în circuitele comerțului internațional ai cărui agenți principali au fost, dinspre Marea Neagră, italienii, în primul rând genovezii, iar dinspre Polonia și Transilvania
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu partea centrală și apuseană a continentului. În sfârșit, dar nu în ultimul rând, vom încerca să schițăm evoluția în mediile culte românești a atitudinii față de Occident, mai ales față de Eclezia romană, în măsura în care izvoarele istorice ne permit acest lucru. Romanitatea orientală și-a stabilit definitiv centrul de greutate la nord de Dunăre cel mai târziu la cumpăna dintre primele două milenii creștine. Surse • Documenta Romaniae Historica. D. Relații între Țările Române, vol. I, 1222-1456, volum întocmit de acad. Ș. Pascu, C.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
timpului a unor volohi, Βλάχοι, Blaqui, Blacii, Blökumenn, ulak - mai întâi în Câmpia Pannoniei și Transilvania - încă din perioada premaghiară -, iar mai apoi și în regiunile de la sud și est de Carpați 7. Cadrul geografic și etno-demografic în care romanitatea orientală și-a făcut intrarea în istorie și-a lăsat amprenta asupra creștinismului timpuriu românesc. Este suficientă o analiză sumară a vocabularului creștin de bază din limba română pentru a înțelege că populația romanizată din regiunea balcano-carpatică a gravitat, un timp
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și delimitarea tot mai clară a sferelor de influență dintre Constantinopol și Roma în spațiul sârb și croat 9, românii au început să fie asimilați comunității bizantine. Dacă alte popoare din partea noastră a continentului au fost încorporate creștinismului de rit oriental prin acte de voință ale unor potentați locali, cuprinderea definitivă a românilor în aria de civilizație creștin-ortodoxă a fost urmarea firească a unor contacte de durată cu lumea Bizanțului, mai ales cu intermediarii slavi ai acesteia. Relațiile românilor cu slavii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Românească și Moldova vor ocupa locuri bine definite în civilizația bizantino-slavă. Chiar dacă din arsenalul politic al celor dintâi domni munteni și moldoveni nu au lipsit nici gesturi care, la un moment dat, păreau chiar a lăsa deschisă opțiunea între creștinătatea orientală și cea occidentală - să reamintim aici, pentru Țara Românească, convertirea la catolicism a principelui Nicolae Alexandru, iar pentru Moldova legăturile strânse cu Biserica Romei ale domnilor Lațcu I și Petru I - de la cumpăna secolelor XIV-XV, mai întâi la sud, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
I - de la cumpăna secolelor XIV-XV, mai întâi la sud, iar mai apoi și la est de Carpați, se poate vorbi despre afirmarea definitivă a „partidei panortodoxe“. Alături de realitățile confesionale interne, marcate mai ales de predominarea covârșitoare a creștinilor de rit oriental asupra catolicilor − realitate pe care domnii munteni și moldoveni nu o puteau ignora −, la consolidarea elementului ortodox, inclusiv a celui din anturajul familiilor domnitoare 20, a contribuit și așezarea în mănăstirile muntenești și moldovenești a unor călugări din Balcani. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de la nation roumaine moderne, în Ethnie et confession en Transylvanie (du XIII-e au XIX-e siècles), volum editat de N. Bocșan, I. Lumperdean și Ioan-Aurel Pop, Cluj-Napoca, 1996, p. 5-60; idem, Geneza medievală a națiunilor moderne, Cluj-Napoca, 1998. • S. Brezeanu, Romanitatea orientală în Evul Mediu: de la cetățeni romani la națiunea medievală, București, 1999; idem, „Stulti sunt romani“. Construcții savante și memorie populară Publicarea, în anul 1972, a studiului cercetătorului maghiar J. Szűcs despre naționalitate și conștiința națională în evul mediu a constituit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu vei admira nicăieri mai bine cum se dezlănțuie Vulcan, decât dacă vei privi cum ard aceste orașe. Și [atunci] vei spune: „Toate acestea îmi aparțin“32. Înalta societate se arăta nemulțumită de mobilitatea acestui grup social, intransigența confesională, trăsăturile orientale ale traiului și ale habitudinilor. La modul general, suveranii est-central europeni au urmat față de evrei o linie politică familiară la acea dată monarhiilor occidentale - i-au subordonat direct puterii centrale și le-au definit situația juridică. În anul 1254 a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
observa, totuși, că din lucrarea canonicului ceh nu lipsesc trimiterile la personaje și la realități antice - principelui Boleslav I, calificat drept tiran crunt și nemilos și • S. Brezeanu, „Romani“ și „Blachi“ la Anonymus. Istorie și ideologie politică, în idem, Romanitatea orientală în Evul Mediu: de la cetățeni romani la națiunea medievală..., p. 158. • Idem, Începuturile românilor și maghiarilor în Transilvania. Tradiție savantă și memorie populară medievală, în idem, Identități și solidarități medievale. Controverse istorice..., p. 166. comparat cu împărații romani, i se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
acelui impact, vezi ibidem, p. 126 și urm. • Hurmuzaki, Documente, Supliment I3, p. 93. • Cf., pentru detalii și idem, Carol al XII-lea și românii, p. 253-254. „ROMÂNIA“ ANILOR 1854-1856: MĂRTURII STRĂINE ADNOTATE Dumitru Vitcu Prima ediție postpașoptistă a crizei orientale, materializată prin izbucnirea și desfășurarea războiului Crimeii (1853-1856), a avut, precum se știe, consecințe însemnate pentru Principate, propulsând „chestiunea română“ în rândul celor de interes general european 1. În afara invaziilor și a ocupațiilor militare străine succesive (rusă, mai întâi, turco-austriacă
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de împrumut - privitoare la modul de viață al poporului român, respectiv portul, locuința, hrana, credințele, obiceiurile, superstițiile, particularitățile organizatorice și de ritual ale bisericii creștine ortodoxe (covârșitoare în Principate), care, laolaltă și diferențiat, emană, în propria-i viziune, același iz oriental de sorginte precumpănitor rusesc, dar și cu influențe occidentale pe care, curios, lasă impresia că nu le agreează 24. După șase săptămâni de ședere în București și de petrecere a timpului întro lume a contrastelor, printre bogați și săraci, între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nici decorativism ori mahalagism, ci o dramă ce a primit nu o dată accente tragice“ (Mircea Muthu, Literatura română și spiritul sud-est european, București, Editura Minerva, 1976, p. 21). educația în deceniile cinci-șase refuză o limbă dificilă, identificată adesea cu spațiul oriental, în favoarea francezei. Chiar dacă ultimul demisecol a așezat în linii mari apele în această chestiune, înlocuind opiniile diletanților și interferențele populiste ori politicianiste cu argumentele specialiștilor, credem că sunt încă necesare cercetări amănunțite, în special în spațiul moldav. Ele vor demonstra
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Vaclav Cihak, Les Provinces-Unies et la Cour impériale, 1667-1672, Amsterdam, 1974; Alice Clare Carter, Neutrality or Commitment: the Evolution of Dutch Foreign Policy, 1667-1795, London, 1975. • Principalele lucrări pe această temă: J. C. Filitti, Lettres et extraits; V. Mihordea, Politica orientală franceză și țările române în secolul al XVIII-lea - 1749-1760 - după corespondența agenților de la „Secret du roi“, București, 1937; C. I. Andreescu, La France et la politique orientale de Catherine II d’après les rapports des ambassadeurs français à Saint-Pétersbourg
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Naționale Iași, fondul Spiridonie, LXVII/48: în O altă distincție empirică se referă la aspectele de viață cotidiană care, într-o vreme în care nobilimea Franței se încânta de „turqueries“ și prețuia pânzele „pictorilor Bosforului“61, permiteau confuzia cu lumea orientală. În trecere prin Moldova, un Richelieu constata la Herța că de acolo începe Asia62. Dacă observația călătorului francez se contrapune cuvintelor lui Constantin Brâncoveanu despre „la nostra Europa“63, ar lăsa impresia că în secolul care s-a scurs la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Camariano-Cioran? Pentru marea majoritate a cititorilor lor, ele duc la concluzia că situația pe care o descriu - practica politică de a pune interesele private înaintea celor colective, corupția, inegalitatea uriașă a averilor sau limitările aduse libertății - este caracteristică pentru despotismul oriental. Aici însă trebuie relevat că „despotismul“ nu e decât o formulă inventată de observatorii venețieni ai Imperiului otoman, incitați la această caracterizare stereotipă de cultura lor umanistă și de sistemul ideologic pe care se întemeia construcția oligarhică a Republicii 64
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
64. Pentru a explica formidabilul succes al Imperiului otoman, dar și pentru a-i atribui vulnerabilitatea nădăjduită de ei, autorii care împărtășesc această viziune, ce s-a generalizat în literatura despre turci în secolele XVI-XVIII, au recurs la modelul monarhiilor orientale din antichitate. Pe de altă parte, înafară de absența unor privilegii ereditare analoage cu situația creată în Occident de o istorie feudală, statul otoman funcționa într-un mod destul de asemănător cu absolutismul monarhic din apusul Europei. Climatul de intoleranță și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]