2,327 matches
-
au întâlnit la Ağaçarıyı în apropiere de Adana pe 26 august 1488. Inițial, otomanii au înregistrat progrese pe flancul stâng dar flancul lor drept a fost forțat să se retragă. Când soldații din Karaman au fugit de pe câmpul de luptă otomanii au fost forțați să se retragă, cedând câmpul și victoria mamelucilor. Armata otomană s-a retras în Karaman pentru a se regrupa, suferind multe pierderi în urma atacurilor triburilor turkmene. Majoritatea comandanților au fost chemați la Istanbul și întemnițați în Rumelihisarı
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
au început să asedieze Adana care a căzut după trei luni. Hersekzade Ahmed Pașa a fost capabil să obțină o victorie minoră prin distrugerea unui detașament mameluc dar Cilicia se afla ferm sub controlul mamelucilor. Mai important, aliații turkmeni ai otomanilor au început să treacă de partea mamelucilor, inclusiv Alaüddevle, restaurând astfel o linie de state tampon orientate spre mameluci de-a lungul frontierei. În 1490 mamelucii au preluat din nou ofensiva, avansând în Karaman și începând asediul orașului Kayseri. Totuși
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
începând asediul orașului Kayseri. Totuși, când Hersekzade Ahmed Pașa a sosit cu o armată de ajutor mamelucii au abandonat asediul și au revenit în Cilicia. În această perioadă războiul a început să producă un impact asupra finanțelor sultanatului mameluc iar otomanii au început să se teamă de o eventuală cruciadă împotriva lor. Astfel, ambele puteri doreau să pună capăt acestui conflict indecis. A fost semnat un tratat care a fixat granița lor comună prin Trecătoarea Gülek din Munții Taurus, lăsănd câmpia
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
să se teamă de o eventuală cruciadă împotriva lor. Astfel, ambele puteri doreau să pună capăt acestui conflict indecis. A fost semnat un tratat care a fixat granița lor comună prin Trecătoarea Gülek din Munții Taurus, lăsănd câmpia Ciliciei mamelucilor. Otomanii au fost capabili să îi domine pe mameluci pe mare dar pe uscat mamelucii au reușit să reziste cu succes atacurilor otomane mulțumită șirului lor de fortărețe din Anatolia și Siria și a principatului-tampon Zu al-Kadr condus de Alad ad-Dawla
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
pe mameluci pe mare dar pe uscat mamelucii au reușit să reziste cu succes atacurilor otomane mulțumită șirului lor de fortărețe din Anatolia și Siria și a principatului-tampon Zu al-Kadr condus de Alad ad-Dawla și centrat în Elbistan și Maras. Otomanii erau o forță militară mai puternică dar au fost slăbiți de problemele interne și lipsa unei conduceri centralizate puternice a sultanului Baiazid, care a rămas în Istanbul. Pe parcursul conflicului armata mamelucă a fost caracterizată de folosirea unei cavalerii nomade strălucite
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
mai puternică dar au fost slăbiți de problemele interne și lipsa unei conduceri centralizate puternice a sultanului Baiazid, care a rămas în Istanbul. Pe parcursul conflicului armata mamelucă a fost caracterizată de folosirea unei cavalerii nomade strălucite pe lângă armata convențională în vreme ce otomanii au contat doar pe o armată convențională, cu o cavalerie ușoară combinată cu trupele de infanterie. Pe măsură ce expansiunea turcă în vestul Mediteranei reprezenta o amenințare tot mai mare pentru Coroana Spaniolă, regele Ferdinand al II-lea a încheiat o alianță
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
o armată convențională, cu o cavalerie ușoară combinată cu trupele de infanterie. Pe măsură ce expansiunea turcă în vestul Mediteranei reprezenta o amenințare tot mai mare pentru Coroana Spaniolă, regele Ferdinand al II-lea a încheiat o alianță temporară cu mamelucii împotriva otomanilor din 1488 până în 1491, având ca rezultat transporturi de grâu spaniol care va finanța parțial efortul de război spaniol împotriva Granadei iar spaniolii au furnizat o flotă de 50 de caravele împotriva otomanilor. Mai târziu, în 1501, spaniolii l-au
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
încheiat o alianță temporară cu mamelucii împotriva otomanilor din 1488 până în 1491, având ca rezultat transporturi de grâu spaniol care va finanța parțial efortul de război spaniol împotriva Granadei iar spaniolii au furnizat o flotă de 50 de caravele împotriva otomanilor. Mai târziu, în 1501, spaniolii l-au trimis pe ambasadorul Pedro Martyr d'Anghiera pentru a evita represaliile împotriva creștinilor orientali după căderea Granadei. Pe de altă parte, Baiazid al II-lea a primit o cerere de ajutor din partea Dinastiei
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
a dovedit a fi insuficient și a condus parțial la Căderea Granadei din 1492. Deoarece foametea și bolile au început să se răspândească, a fost semnat un tratat de pace în mai 1491. Mamelucii au rămas o entitate puternică împotriva otomanilor, deși erau epuizați din punct de vedere financiar. Frontierele dintre cele două puteri au rămas practic neschimbate. Opoziția dintre mameluci și otomani a rămas în impas la începutul secolului al XVI-lea până când puterea mamelucă a fost puternic afectată de
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
răspândească, a fost semnat un tratat de pace în mai 1491. Mamelucii au rămas o entitate puternică împotriva otomanilor, deși erau epuizați din punct de vedere financiar. Frontierele dintre cele două puteri au rămas practic neschimbate. Opoziția dintre mameluci și otomani a rămas în impas la începutul secolului al XVI-lea până când puterea mamelucă a fost puternic afectată de incursiunea portughezilor în Oceanul Indian din 1505, amenințând astfel rutele tradiționale comerciale ale mamelucilor și o sursă importantă de venit și conducând la
Războiul Otomano-Mameluc (1485-1491) () [Corola-website/Science/333139_a_334468]
-
Iosif Stalin din Asia Centrală și Siberia. Șewkiy s-a născut în 1888 în satul Kawlaklar, azi Plopeni, situat în Dobrogea la vest de Mangalia. La acea vreme regiunea făcea parte din Regatul României, însă între 1420 și 1878 aparținuse Imperiului Otoman. Părinții lui erau fermieri înstăriți originari din Crimeea. Războiul Ruso-Turc (1768-1774) și Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) au dus la anexarea Crimeei de către Rusia determinând valuri succesive de tătari ca la sfârșitul sec. XVIII și în prima jumătate a sec. XIX să
Şewkiy Bektóre () [Corola-website/Science/333196_a_334525]
-
esențial. În primăvara anului 1486, Ștefan cel Mare s-a confruntat cu o situație deosebit de dificilă. Un corp expediționar, condus de Băli bey Malkocioglu și Iskender bey, a intrat, în luna februarie, în țară, ceea ce reprezenta o situatie neobișnuită deoarece otomanii nu luptau din toamnă până în primăvară. Scopul urmărit era instalarea lui Hronoda pe scaunul de la Suceava. Oastea otomană a înaintat pe valea Șiretului, iar Ștefan i-a ieșit înainte cu o parte dintre curteni la Șcheia (localitate situată la circa
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
ales după încheierea păcii dintre Regatul Poloniei și Imperiul Otoman (21 martie 1489), fără ca Moldova să recupereze cele două cetăți, Chilia și Cetatea Albă, Ștefan cel Mare și-a reorientat politică externă, stabilind bune raporturi cu Regatul Ungariei și cel Otoman. Drept consecință, relațiile cu Polonia, incapabilă să-și onoreze obligațiile asumate, s-au înrăutățit.
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
(n. 1849, Istanbul - d. 1922, Istanbul) a fost un general otoman de la începutul secolului al XX-lea, fiu al lui Ibrahim Sărim Pasă. A fost comandant al Corpului VI Armata al Imperiului Otoman (în turcă: "6 ncı Kolordu" "sau" "Altıncı Kolordu"), mare unitate a Armatei Otomane, constituită la începutul secolului al
Mustafa Hilmi Pașa () [Corola-website/Science/333417_a_334746]
-
1714) a fost un boier român, care a deținut mari dregătorii în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Ca om de încredere al voievodului Țării Românești, i-a împărtășit soarta, urmându-l la Constantinopol în aprilie 1714, unde a fost executat de otomani în 15/26 august 1714. Deși "Istoria generală a Daciei" a lui Dionisie Fotino (1859) a pus în circulație greșeala des perpetuată că ar fi fost ginerele voievodului, în fapt Văcărescu a fost cumnatul său, fiind frate după mamă cu
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
la Adrianopole. Din acel an, Văcărescu a fost capuchehaie a lui Brâncoveanu la Constantinopole pentru mai mulți ani, și a întreprins mai multe călătorii la Constantinopole în numele domnului, ca de exemplu în 1706 și 1707, când a fost trimis pe lângă otomani pentru a obține scăderea tributului. A fost de asemenea mare vistiernic (echivalentul unui ministru de finanțe). În 1714, lui Brâncoveanu i-a parvenit știrea că avea să fie mazilit, însă, după cum notează Del Chiaro în Revoluțiile Valahiei, o mână de
Ianache Văcărescu () [Corola-website/Science/334555_a_335884]
-
de la Buda (1541). El a comandat o armată de trupele austriece, maghiare, germane, italiene, boemiene și dalmate, însă Electorul nu era un războinic experimentat și în cele din urmă a bătut în retragere. El a fost învins din nou de către otomani în Asediul de Pesta în 1542. În 1545 Joachim a celebrat o nuntă dublă pentru doi dintre copii săi, Johann Georg și Barbara. Ei s-au căsătorit cu Sofia și Georg, ambii copii ai ducelui de Liegnitz, Frederick al II
Joachim al II-lea Hector, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334562_a_335891]
-
Istmul Perekop în mai 1736. În iunie, a ocupat capitala Crimeei, Bahcisarai și în iulie, cetatea Oceacov. Münnich era pe val și făcea planuri de cucerire a Constantinopolului, ceea ce ar fi asigurat accesul rușilor din Marea Neagră în Marea Mediterană și gonirea otomanilor din Europa, dar nu i-a mai putut surprinde pe tătari în câmp deschis. Münnich își pregătise însă în Ucraina provizii de cereale, completate cu cele confiscate de prin Crimeea, doar pentru circa două luni. Deși declarația de război era
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
câmp deschis. Münnich își pregătise însă în Ucraina provizii de cereale, completate cu cele confiscate de prin Crimeea, doar pentru circa două luni. Deși declarația de război era în vigoare, atacul rusesc asupra Crimeei i-a luat prin surprindere pe otomani. Marele vizir Silahdar Seyyid Mehmed pașa a început mobilizarea abia în aprilie, când a primit vestea invaziei rusești. Otomanii veneau în ajutorul tătarilor, care la rândul lor duceau un război de gherilă împotriva armatei ruse, mai puternice și mai moderne
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
pentru circa două luni. Deși declarația de război era în vigoare, atacul rusesc asupra Crimeei i-a luat prin surprindere pe otomani. Marele vizir Silahdar Seyyid Mehmed pașa a început mobilizarea abia în aprilie, când a primit vestea invaziei rusești. Otomanii veneau în ajutorul tătarilor, care la rândul lor duceau un război de gherilă împotriva armatei ruse, mai puternice și mai moderne. Ei atacau liniile de aprovizionare ale inamicului, dădeau mici lovituri unor detașamente mai izolate, și ardeau câmpurile și casele
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
și s-a retras la Azov. În anul 1736, efortul rusesc de război a constat în 30.000 de oameni, dintre care 2.000 au murit în lupte. „Napoleonul Persiei”, cum era numit Nadir Șah, a semnat un acord cu otomanii la Constantinopol la 17 octombrie 1736. Frontierele convenite erau aceleași cu cele stabilite în timpul sultanului Murat al IV-lea cu un secol în urmă. Războiul din Persia mersese bine pentru otomani, dar pacea acordată persanilor era una generoasă. Otomanii nu
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
era numit Nadir Șah, a semnat un acord cu otomanii la Constantinopol la 17 octombrie 1736. Frontierele convenite erau aceleași cu cele stabilite în timpul sultanului Murat al IV-lea cu un secol în urmă. Războiul din Persia mersese bine pentru otomani, dar pacea acordată persanilor era una generoasă. Otomanii nu au regretat însă aceasta, deoarece acum își puteau concentra efortul în nord, contra Rusiei. Ajuns la putere în 1726 în urma unei răscoale din Afganistan, Nadir a fost ales în 1736 șah
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
cu otomanii la Constantinopol la 17 octombrie 1736. Frontierele convenite erau aceleași cu cele stabilite în timpul sultanului Murat al IV-lea cu un secol în urmă. Războiul din Persia mersese bine pentru otomani, dar pacea acordată persanilor era una generoasă. Otomanii nu au regretat însă aceasta, deoarece acum își puteau concentra efortul în nord, contra Rusiei. Ajuns la putere în 1726 în urma unei răscoale din Afganistan, Nadir a fost ales în 1736 șah al Persiei. El a înlăturat vechea dinastie safavidă
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
ianuarie. Acțiunile rușilor au eșuat, ceea ce i-a făcut pe aceștia să se arate dispuși să împartă prada cu Habsburgii austrieci. Austria dorea să se implice mai mult în Balcani, și în același timp să limiteze influența rusească. Negocierile cu otomanii, purtate în cadrul congresului de la Nemirow, au esuat în august, iar austriecii au intrat în război de partea rușilor. Armatele austriece au atact Niš și Vidin așteptându-se să primească întăriri rusești prin Țara Românească. Austriecii au ocupat Nišul, dar succesele
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
au esuat în august, iar austriecii au intrat în război de partea rușilor. Armatele austriece au atact Niš și Vidin așteptându-se să primească întăriri rusești prin Țara Românească. Austriecii au ocupat Nišul, dar succesele lor au scăzut după aceea. Otomanii au recucerit Nišul în octombrie și Austria a suferit o serie de înfrângeri. Yeğen Mehmed pașa a fost numit mare vizir la 3 decembrie 1737. Armata otomană a început să dea semne de redresare și cursul războiului a început să
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]