8,628 matches
-
melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne rolul scris de-un Shakespiare misterios, presupus și nesigur, dar fără îndoială, genial. De fapt, la doi pași de aici, sub priviri privilegiate, în Piața Sfatului, au loc mereu manifestări artistice de mare anvergură, minunate spectacole de
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului meu - căci toți suntem actori pe o banala scenă, pășind și trăindu-ne rolul scris de-un Shakespiare misterios, presupus și nesigur, dar fără îndoială, genial. De fapt, la doi pași de aici, sub priviri privilegiate, în Piața Sfatului, au loc mereu manifestări artistice de mare anvergură, minunate spectacole de
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
el, doar îl percepi ca o margine a capacității omenești de a vedea, un acoperiș albastru al lumii, imaginar în sine, dar închipuit pentru a nu arunca omul în absurdul imbatabil. Când vedem cerul, nimic altceva nu facem decât să pășim virtual până unde numai lumina ochilor cutează și izbutește. Dar mai există și o vedere spre interior pe care o coordonează impresia și visul. Ei, pe acești ochi ai impresiei îi activează actrița Elvira Deatcu, expunând privirii o lume spirituală
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
moș të pengohem nga sepet e mbyllura frymëmarrjen e përmbaj në frena që moș të rendë e moș të arrijë te ți përpara meje 7 curcubeu culorile pașilor tăi se preschimba mereu, privesc în urma lor cu ochi de lumină... agale pășești, fără avertizare te-oprești și-mi surâzi... înger hoinar se toarce în aer dureros răsuflarea, se trage din mine plină de spini... îi cer indurare arătării tale, dar te retragi treptat... din visul divin. 7 ylber ngjyrat e hapave tu
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
Autorului Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă, Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă, Colegi în anul ultim de liceu, Când, dintre toți din clasă, numai eu M-am oferit să vă conduc acasă, În după-amiaza-aceea furtunoasă ... Pe sub umbrelă, visători, pășeam, V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci, Iar norii, se-aprindeau, vădit, anume Parcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume
REGRETE TOMNATICE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367936_a_369265]
-
fără silă,... Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă,Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă,Colegi în anul ultim de liceu,Când, dintre toți din clasă, numai euM-am oferit să vă conduc acasă,În după-amiaza-aceea furtunoasă ...Pe sub umbrelă, visători, pășeam,V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci,Iar norii, se-aprindeau, vădit, anumeParcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ...Și
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
gonitși cât de-aproape-am fost atunci de glie;Iar ca s-ajung mai repede în sat,Într-a fântânii roată m-am rotitși-n stropi căzuți de ploaie m-am uscatPe lutul prispei ce l-am încălțatCând prima oară-n viață am pășit;Dar astăzi, între Lună și-ntre Soare,Mă legăn în clopotnița bătrână... De ar putea bărbații, printre rânduri,Să recitească ce demult s-a scris,Nu-și vor mai face ei atâtea gânduriDespre ce-a fost, cândva, în Paradis : Era
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
toate să ... Îmi amintesc perfect, distinsă doamnă,Eram pe-atunci, la fel, în plină toamnă,Colegi în anul ultim de liceu,Când, dintre toți din clasă, numai euM-am oferit să vă conduc acasă,În după-amiaza-aceea furtunoasă ...Pe sub umbrelă, visători, pășeam,V-am luat de șold, ce-aproape ne simțeam! Nu ne păsa de stropii mari și reci, Ca într-un vals prin bălți croiam poteci,Iar norii, se-aprindeau, vădit, anumeParcă-am fi fost doar noi, atunci, pe lume ...Și
VALERIU CERCEL [Corola-blog/BlogPost/367940_a_369269]
-
fost atât de dor de țară, Că-n prima zi de primăvară S-a-ntors discretul cocostârc, Statornic, la bătrânul smârc. E totu-n jur încântător, Azi s-a deschis și-un mâțișor, Pe mal, în soare, sclipitori, Au apărut mici bumbușori. Pășește rar, îngândurat, Peisajul pare neschimbat: Aici, c-un pix și c-un caiet Fără să vrei ajungi poet. Nimic nu-i fals, nimic obscen! Și-n gând compune un catren Și clămpăne din cioc sonor, În apă stând într-un
COCOSTÂRCUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367972_a_369301]
-
succesive!), iar de 5 ani susține concerte acustice sub cupola Circului Globus, de Ziua Femeii (iar reprezentantele sexului frumos îl adoră!). Aureolat cu toate aceste performanțe, pe 7 mai Ștefan Bănică (a renunțat la «Junior» și bine a făcut) a pășit, la brațul superbei sale prietene, cântăreața Lavinia, sub cupola Palatului Cantacuzino, pentru a fi răsplătit cu prestigiosul premiu «Campionul popularității», acordat de singura revistă muzicală profesionistă din România, ce apare neîntrerupt din 1990, «Actualitatea Muzicală». La această a 25-a
ŞTEFAN BĂNICĂ VOIOŞIA ŞI VRAJA MUZICII, GEMENE! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367964_a_369293]
-
poate cu riscul de a scoate în evidență o îndrăzneală mai mare decât aveam, întâlnind-o pe actrița Monalisa Basarab m-am apropiat de ea cu pași reinițiați în voință, pentru că în prima secundă își pierduseră abilitatea simplă de a păși. Nimeni nu se îndoiește că o admirație pronunțată față de cineva se vede, iar închipuirea că e mai bine să încerci ascunderea ei e o greșeală contra caracterului uman. Iubirea, admirația, încântarea sunt stări omenești și îi aduc cinste celui ce
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
Domnul, nădăjduiesc împotriva oricărei nădejdi.” „El este Domn al păcii” Prin urmare, lauda lui Dumnezeu reprezintă primul lucru pe care îl deprindem „ În răcoarea dimineții”, când în taină și singuri, ne putem întâlni cu Dumnezeu, învățând de la El cum să pășim în necunoscutul ce stă înaintea noastră, pe care nu-l înțelegem, nu-i vedem capătul, dar cu siguranță, la sfârșitul căruia ne așteaptă chiar Dumnezeu. Această frumoasă mărturie de credință se împletește armonios cu fiecare meditație din cuprinsul volumului „În
UN DEVOTIONAL BIBLIC PENTRU VIATA DE CREDINTA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367263_a_368592]
-
avut priză la contemporanii epocii în care a trăit. Alte două cărți care ne atrag atenția sunt cele ale marelui părinte duhovnicesc Petroniu Tănase de la Muntele Athos intitulate: ”Chemarea Sfintei Ortodoxii” și ”Bine ești cuvântat Doamne - meditații”. Suntem invitați să pășim pe urmele acestui mare duhovnic, care a fost coleg în nevoințele duhovnicești din țară cu Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, pentru a înțelege chipul și icoana Sfintei noastre Ortodoxii trăită și împărtășită de Părintele Petroniu. Stelian Gomboș face și un scurt
STELIAN GOMBOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367323_a_368652]
-
clopotele bat a sărbătoare E lumea creștinească în picioare Că ceasul a bătut în Bethleem. Sosit-a clipa menită să se nască Iubitul fiu, sortit a pătimi De cei pe care-avea a-i mântui Pe urmele credinței de vor ca să pășească. El s-a născut lumină să ne fie Iubirea-n suflet să ne răsădească Să ne învețe ce-i mila creștinească Și pe pământ s-aducă bucurie. Aprindeți azi în brad cu dragoste lumina Primiți-l iar în case ca
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
sine renășteam, Ca un copil, cu gândul la povești, Ne-nduplecată pavăză-ți eram... Din nopți și zile, se creau imensuri De găuri, incinerând simțirea, Mă regăseam doar eu, în alte sensuri, Și imploram, să îmi oprești pieirea. Pe somnul meu pășeai să mă trezești, Iar eu pe visul tău urcam răpusă, Dormea iubirea tainelor cerești, Din visul meu, mă aruncam, străpunsă... Și cardinale cuie mă ținteau, Un somn de moarte îmi doream, Un stâlp al infamiei, ireal, Cu al tău vis
NU MĂ-NTREBAM DE MĂ IUBEȘTI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367437_a_368766]
-
un alt suflet, ca să mi-l ajute. Prezentul mi se va sfârși atunci, Când nu voi mai visa la tine, Trecut și viitor sunt stări cu roade dulci, Vom adormi în ele, să împărțim destine. Pe somnul meu tu vei păși, să mă trezești, Pe visul tău eu voi urca răpusă, Nu mă-ntrebam, de mă iubești, Sunt pe o insulă, rămasă nepătrunsă... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: NU MĂ-NTREBAM DE MĂ IUBEȘTI / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NU MĂ-NTREBAM DE MĂ IUBEȘTI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367437_a_368766]
-
patina zecilor de ani trecuți de la confecționarea lor. Ambii părinți ai lui Mircea erau colecționari. Tatăl colecționa tablouri și mama obiecte de mobilier, bibelouri și obiecte vechi de artă. Peste parchetul lustruit de-ți era teamă să nu aluneci când pășeai, tronau covoare persane originale în care ți se scufundau picioarele adânc. Cum a parcat Fordul în fața vilei, ușa de la intrare s-a deschis larg și în cadrul ei și-a făcut apariția o femeie la vreo cincizeci de ani, înaltă, subțire
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
firele albe ca și în frizura tunsă scurt. Săndica a simțit că i se taie picioarele de emoție. Se sprijinea de brațul lui Mircea să nu cadă. Nu mai putea articula nici un cuvânt. Era intimidată și neputincioasă de a mai păși mai departe spre amfitrionii ce o așteptau sub veranda încadrată de geamurile ornamentale de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din clasa selectă a societății. Mircea o sprijini de braț și o îndemnă să pășească mai departe. Ajunsă în fața ultimei trepte îngăimă un bună ziua abia șoptit. Atât Veronica cât și Ștefan, părinții lui Mircea au reținut cu satisfacție încurcătura în care se găsea musafira fiului lor. - Poftește Săndica. Așa parcă te numești după câte ne-
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
Intră, noi nu mâncăm pe nimeni, spuse Veronica de la înălțimea rangului pe care dorea să-l evidențieze. - Vă mulțumesc... desigur... din nou bună ziua. Sunt puțin obosită de pe drum. - Nu-i nimic. Ai timp să te odihnești. Poftim în living. Amfitrioana pășea prin hol spre living cu mersul ei înțepat, lăsând în urmă o adiere suavă de parfum fin. Doctorul Ștefan a rămas să închidă ușa vilei. Așezată în adâncimea unui fotoliu din lemn de mahon masiv, cu o tapițerie din catifea
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
plăcut aromatizante, să nu miroasă a dejecțiile în izul cărora își desfășura zilnic activitatea. Era o fată îngrijită, elegantă și mai ales frumoasă. Ochii doctorului Ștefan nu se dezlipeau de pe chipul și trupul său subțire. La intrarea în living a pășit peste un covor persan original în care picioarele se afundau adânc ca în iarba pășunilor mănoase de lângă grajdurile fermei. În vitrină se lăfăiau numai obiecte din porțelan, statuete și servicii de ceai sau cafea. La capetele vitrinei din lemn masiv
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
vestimentare și de unguente, parfumuri, celebre în peninsulă și în toată lumea: Gucci, Armani, Versace, Maurizio Argento, Gilda Tonnelli și chiar Chanel de pe Sena, însă comerțul nu e împiedicat să se exprime în nici un fel și nici unde pe aceste meleaguri. Pășisem stingher cu câteva ceasuri în urmă de la “Mandalay Bay” “întâmpinat” de un simbol și “învățător” de odinioară al lumii de unde veneam, chiar dacă în cea mai mare parte apusă: un Ulianov decapitat. M-am pozat lângă el și i-am regretat
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]
-
mă aflu în dreptul oglinzii. Cum de am putut să mă hidoșesc în halul acesta? Satir bătrân, îmi mai zice uneori la supărare Lolita, ca deunăzi, când mi-am scrântit piciorul ... Să știi că mă doare parcă mai tare astăzi când pășesc, decât ieri. O radiografie, mă arătasem iarăși îngrijorat, ar fi necesară, totuși, și un bandaj elastic. Nu e de joacă!... Prin fața noastră tocmai trecea o tânără pereche, împrăștiind în jur vocea unei cântărețe revărsată dintr-un casetofon voluminos cât un
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
anișori, slabă, cu niște ochi mari și negri o mângâia pe tâmple, într-o tăcere care acum devenise parcă strigătoare. Copila avu o tresărire.Trase un sertar de la mobila veche și scorojită. Căuta ceva acolo. Găsi. Era o rețetă medicală. Păși în vârful picioarelor spre ușă. Ieși afară. Se gândea în acest timp că tatăl ei n-a mai dat niciun semn de viață de vreun an de zile. Ba nu! Sunt aproape doi ani de când a plecat în Italia să
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
filocalici ce au realizat în chipul lor asemănarea cu Dumnezeu. Pentru Părintele Dumitru Popescu fiecare om era unic și niciodată nu făcea o ierarhie a persoanelor care-i călcau pragul. În camera sa de lucru, asemenea unei chilii de călugăr, pășeai cu multă sfială, dar o pace îți inunda întreaga ființă imediat ce intrai în spațiul acela sacru, venerabil, de imortalitate. În fața lui luminată, în ochii să mereu întredeschiși, în vorba lui dulce dar fermă, găseai imediat chipul marelui teolog, ori a
PARINTELE DUMITRU POPESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366864_a_368193]