3,270 matches
-
În zilele ce au urmat primului război mondial, un filosof de la Cambridge, pe nume Francis Cornford, a definit propaganda ca fiind "acea ramură a artei de a minți care aproape că te face să-ți înșeli prietenii, fără să-ți păcălești și inamicii" (Guthrie 1953). El scria cu mult înainte de înflorirea propagandei negre din timpul celui de-al doilea război mondial și înaintea apariției termenului "dezinformare" care avea rolul de a mușamaliza înșelătoria suferită atît de suporteri, cît și de inamici
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prieten și dușman nu prezintă probleme. Cînd cele două părți ale unui conflict vorbesc limbi diferite, minciunile care au scopul de a induce inamicul în eroare pot fi transmise în așa fel încît să fie sigur că nu vor fi păcăliți și aliații în același timp. Un exemplu este propaganda înșelătoare difuzată în 1944 de către britanici pentru armata germană pe posturi de radio cum ar fi Soldatensender Calais; deoarece emisiunile erau în limba germană, trupele anglofone din zonă nu aveau motive
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Am fost prea cinstit". În parlament, cerințele sînt altele, deși o propagandă înșelătoare nu este judecată cu indulgență în momentul în care se încheie campania electorală. Afirmațiile cu privire la viitor sînt deseori percepute de către rivalii politici ca avînd intenția de a păcăli, atît în timpul campaniilor electorale, cît și în parlament. Pe de altă parte, remarcile cu privire la trecut, care se fac în parlament, și într-o mai mică măsură cele care se referă la prezent, sînt luate drept adevărate. Un funcționar public din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
armă de apărare împotriva xeroxului și a posibilităților acestuia din urmă de a favoriza scurgerea de informații. Progresul continuu al tehnologiei obținerii de informații va aduce probabil în prim plan noi dispute între cel care înșeală și cel care este păcălit. Însă, între timp, eliberarea anuală de materiale anterior ținute în secret, scrise în condițiile precedente acestui progres, dezvăluie înșelătoriile practicate de guverne în anii trecuți. Astfel, pe 1 ianuarie 1992 au fost eliberate documente ale guvernului federal australian din 1961
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
oarecum aceste afirmații, argumentul său fiind relativ solid. Cerințele combinate ale succesului într-un conflict și ale șefiei încurajează practicarea înșelătoriei, lucru care este sesizat, din fericire, de către mulți, însă din păcate nu de către toți cei care urmează a fi păcăliți. Această percepție oferă cel puțin o diminuare parțială a șanselor de reușită a înșelătoriei. Însă gradul de reducere a acestor șanse diferă în funcție de mentalitatea mai mult sau mai puțin deschisă a societății în cauză. Sfera milităriei și a politicii au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care le pun, în funcție de răspunsul pe care vor să-l obțină de la martor. Presupun însă că am merge prea departe cu ideea de înșelăciune considerînd că legendara întrebare " Cînd ai încetat să-ți bați soția?" este o încercare de a păcăli și o capcană. În sistemele juridice pe care le-am avut în vedere, audierile au scopul de a descoperi și/sau de a reconstitui adevărul; dacă are loc o inducere în eroare, ea va lua forma dovezilor înscenate și mărturiilor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1984b:535 ) Klockars identifică patru trăsături care deosebesc aceste "bomboane" de alte minciuni ale poliției. Păcălitul are o viziune greșită asupra situației; minciuna îi dă păcălitului impresia că poliția acționează eficient; bomboana este parțial sau în întregime în interesul celui păcălit; și mincinosul presupune că păcălitul nu ar fi fost ajutat mai mult de un răspuns sincer. Poliția se confruntă cu aceleași pericole de extindere a proporției minciunii ca și cei care oferă polițe de asigurare și psihologii experimentali, lucru pe
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și multe alte persoane cu diverse profesii au acces la cantități considerabile de informații confidențiale. Dacă încercăm să înlăturăm acest caracter confidențial fără a avea un motiv întemeiat, răspunsurile pe care le vom primi pot fi înșelătoare, menite să ne păcălească. Se practică un anumit gen de inducere în eroare între soți, parteneri și alți membri ai unei familii cînd unul dintre ei are un rol extra-familial, care îi oferă accesul la informații pe care nu le poate dezvălui rudelor. Un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
special minciuna care are scopul de a proteja confidențialitatea informației, este o trăsătură acceptată a activității birocratice. Asemeni guvernului sau membrilor poliției, birocraților li se cere să fie cinstiți și mincinoși în același timp. ISTORIA ȘI TRADIȚIA Dacă putem fi păcăliți în legătură cu ceea ce se întîmplă în prezent în jurul nostru, cu cît este mai ușor să fim induși în eroare în privința unor lucruri din trecut? Cu peste două mii de ani în urmă, Tucidide a stabilit criteriile sale în privința textelor istorice și a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu a ei. Pentru ca o înșelătorie să aibă loc, cărțile trebuie falsificate în mod deliberat. În capitolul 9 vom discuta legătura între romane și înșelătorie. Pe de altă parte, absența cărților care induc în eroare nu înlătură posibilitatea de a păcăli; popoarele care nu au o elită de literați au, totuși, în schimb, o anumită percepție a trecutului și poate interveni o oarecare desincronizare între punctul lor de vedere și ceea ce s-a întîmplat cu adevărat, inclusiv datorită unei înșelătorii intenționate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la sută dintre studenți sînt lăudați că ar face parte din primii zece la sută, din punct de vedere al nivelului intelectual. După părerea mea, Al dumneavoastră supus servitor nu este o minciună. Cel care scrie scrisoarea nu intenționează să păcălească, și nici fraza de încheiere nu are șanse de a fi considerată de către alții ca fiind o încercare de a înșela, chiar dacă ar putea fi privită ca fiind plină de ipocrizie, în cazul în care este scrisă de către un birocrat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
folosirea expresiei "al dumneavoastră nesupus servitor" (Chapman 1979) ca titlu al unei cărți scrise de către un fost funcționar, pe tema ineficienței serviciului public arată, cred eu, că în general această formulă de încheiere este considerată ipocrită. Din moment ce expresia nu poate păcăli pe nimeni, Henry Sidgwick (1907:314) consideră că nefolosirea ei acolo unde se obișnuiește în mod normal arată un "exces de scrupulozitate". Utilizarea unei formule despre care "toată lumea" știe că nu trebuie luată mot-à-mot constituie o temă de discuție în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este acasă dar dintr-un motiv bine întemeiat nu dorește să "primească pe nimeni". Dacă proprietarul lipsește într-adevăr, afirmația este adevărată. Pe de altă parte, dacă este totuși acasă, afirmația nu este o minciună, deoarece vizitatorul nu a fost păcălit. Într-adevăr, chiar și portarul vizitatorului folosește aceeași formulă cu sens ambiguu. De aceea, portarul nu a păcătuit și are încă dreptul la un loc în rai. Totuși, în ciuda acestei libertăți, sfatul lui Seaton "către toți aristocrații" este "de a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
posibil ca oamenii să nu fie în stare să înțeleagă semnificația datelor pînă cînd acestea nu erau eliberate de efectele măsurătorilor sau ale altor genuri de erori. Pe de altă parte, șmecheria pusă la cale în 1726 pentru a-l păcăli pe fizicianul și viitorul paleontolog dr. Beringer (1963) de către dușmanii săi din academie, care au falsificat niște fosile pentru a-l induce în eroare, a fost în mod sigur răuvoitoare și necinstită. Recent, deși identitatea făptuitorilor a rămas necunoscută (Daniel
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pentru a-l induce în eroare, a fost în mod sigur răuvoitoare și necinstită. Recent, deși identitatea făptuitorilor a rămas necunoscută (Daniel 1986; Langdon 1991; Spencer 1990a, b), se pare că măsluirea Piltdown a fost o încercare intenționată de a păcăli pe toată lumea, oameni de știință și profanii, în privința evoluției umane. În acest caz, instrumentul minciunii n-au fost cuvintele, ci oasele; rapoartele despre descoperirile Piltdown erau parțial sau poate în totalitate scrise de cercetători sinceri. Astfel, putem spune că deși
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai ales cînd descoperirile științifice sînt prezentate unui public neavizat. Teoria cu privire la "minciunile sfruntate și statistici", menționată în capitolul 1, ilustrează perfect această capacitate de a îmbrobodi publicul cu informații cuantificate și înșelătoare. Totuși, nu toate persoanele neavizate se lasă păcălite de informații statistice aranjate în mod viclean. Cu mult timp în urmă, Devons (1950) a arătat cum, în al doilea război mondial, datele cu privire la producția de avioane și calitatea acestora au fost manipulate pentru a fi prezentate politicienilor și conducătorilor
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
științelor sociale, și o face în diferite moduri. Informatorii, agenții, cercetătorii sau subiecții anchetelor, cît și persoanele care furnizează datele sînt dispuse să îl inducă în eroare pe anchetator, în timp ce acesta din urmă poate la rîndul său să încerce să păcălească, fie publicul general, fie pe colegii săi. Există de asemenea posibilitatea de a păcăli și alți actori, marginali sau periferici, în arena știiințelor sociale. Specialiștii în științele sociale, în special sociologii și antropologii, fac o distincție între cele două modalități
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cît și persoanele care furnizează datele sînt dispuse să îl inducă în eroare pe anchetator, în timp ce acesta din urmă poate la rîndul său să încerce să păcălească, fie publicul general, fie pe colegii săi. Există de asemenea posibilitatea de a păcăli și alți actori, marginali sau periferici, în arena știiințelor sociale. Specialiștii în științele sociale, în special sociologii și antropologii, fac o distincție între cele două modalități principale de culegere a datelor pe teren, cercetările etnografice și anchetele. Fiecare dintre acestea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a se considera reciproc "membri ai aceluiași univers cultural dispare", atunci, crede Geertz, relația "fie se destramă treptat într-o atmosferă sterilă, plictisitoare și de dezamăgire, fie, arareori, sucombă instantaneu odată cu apariția unei certitudini reciproce că fiecare a fost păcălit, folosit și respins". Astfel, deși relația e posibil să fi început cu manifestarea unei încrederi reciproce, se poate termina cu o senzație reciprocă de păcăleală. Geertz (1968:154 ) caracterizează relația numind-o ficțiune și nu fals, "care stă la baza
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spontan, impun un oarecare grad de disimulare, chiar în cazul celui mai empatic observator. Deși unii prieteni temporari devin treptat prieteni pe viață, vor exista mult mai mulți care nu vor face acest lucru. Chiar dacă cercetătorul își propune să nu păcălească niciodată persoanele pe care le chestionează, în final este inevitabil ca unele să se simtă înșelate, mai ales dacă rapoartele asupra anchetei vor fi tipărite. Istoria cercetării sociale empirice care se bazează pe ajutorul observatorului individual este plină de exemple
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ei pot minți pentru a se proteja unii pe ceilalți, pe cînd, dacă încrederea lipsește, minciunile răuvoitoare sînt mai frecvente. Încă din 1909 Yerkes și Berry (1909) au raportat cum unii dintre studenții lor de la Harvard au încercat să-i păcălească în timp ce participau la experimente psihologice. Passin (1942) a fost probabil primul antropolog profesionist care a vorbit despre minciunile persoanelor care sînt anchetate, însă mulți ani lucrarea sa a rămas neluată în seamă, poate pentru că, după cum susține Salamone (1977:118), cei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că în interviurile directe răspunsurile date de persoanele anchetate sînt influențate de prezența unei a treia persoane (Taietz 1962). Anecdotele sugerează că dacă un soț și o soție sînt intervievați împreună, pot da răspunsuri care au scopul de a-l păcăli fie pe cercetător, fie pe partener. Dacă se folosesc chestionare trimise prin poștă, nu se poate controla foarte mult împrejurarea în care destinatarul va răspunde la întrebări, încît atunci cînd se redactează un chestionar în scris, este necesară și mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
partener. Dacă se folosesc chestionare trimise prin poștă, nu se poate controla foarte mult împrejurarea în care destinatarul va răspunde la întrebări, încît atunci cînd se redactează un chestionar în scris, este necesară și mai multă grijă. Încercările de a păcăli sau de a induce în eroare sociologul care efectuează ancheta se întîlnesc în toate științele sociale, însă de cele mai multe ori aceste încercări nu sînt reciproce, sau cel puțin nu sînt intenționate. Totuși, în munca pe teren, e posibil ca etnografii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acestora a afirmat că nu primește vizitatori chinezi, doar într-un singur loc turiștii au fost refuzați într-adevăr. Din cîte îmi pot da seama din raportul lui LaPiere, nu s-a mințit pe parcursul anchetei. Totuși, directorii hotelurilor au fost păcăliți în privința scopului chestionarelor la care au trebuit să răspundă, iar LaPiere însuși pare să fi avut o atitudine înșelătoare față de unii recepționeri, el spunînd că "a devenit expert în a aborda personalul hotelier cu o atitudine care provoacă desconsiderare și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
său, acesta din urmă va fi totuși înclinat să nu aibă încredere în el". Suspiciunea, mai degrabă decît neîncrederea, este uneori binevenită; dacă acceptăm să intrăm în cabinetul unui psiholog pentru a lua parte la un experiment și nu sîntem păcăliți, unii dintre noi vor fi chiar dezamăgiți! Aproape în același timp, din motive care nu au o legătură directă cu cercetarea socială, în campusuri au apărut comitete etice universitare sau consilii de monitorizare a instituțiilor, după cum sînt cunoscute în America
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]