2,887 matches
-
o senzație plăcută și nouă pentru mine; memoria își pierduse parcă din greutate. Ah, binecuvântată stare. Mă simțeam ca o pivniță goală din care au fost izgoniți șobolanii și n-a mai rămas decât, ici, colo, câte o pânză de păianjen. Chiar lucrurile pe care mi le aminteam nu mai aveau greutate, nu mă mai apăsau, pluteau printr-un gol parcă. În timp ce ascultam muzica dulce a acestui gol dinlăuntrul meu, a vârât capul pe ușă un bătrân. Mi-a venit să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vânătorul pe care-l aștept..." Am bănuit că omul căruia nu izbuteam să-i deslușesc chipul ascundea ceva. Îmi întindea o cursă? Am simțit transpirația curgîndu-mi caldă, lipicioasă pe buze, pe bărbie și m-am trezit apărîndu-mă de ceva, șopîrlă? păianjen? Am aprins lumina. Îmi crescuse pulsul. Afară era încă noapte. M-am uitat la ceas: două fără zece minute. M-am dus la chiuvetă, mi-am dat cu apă rece pe față, după aceea am căutat prin pat, deși știam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sută, o mie, zece mii de urechi!", mă gândeam. Ca să nu mă expun, nu mai ieșeam decât dimineața devreme sau noaptea, până când am găsit undeva în jurul orașului o grotă care fusese probabil o cazemată în timpul războiului. O năpădiseră buruienile, șopârlele și păianjenii, dar mi s-a părut salvatoare. Intram în ea și spuneam tot ce-mi trecea prin cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă care se oprea mirată înainte de a o tuli prin buruieni..." Dar Călugărul n-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai era întuneric. Uneori mi se părea că marea horcăia ca un animal muribund. Apoi își relua răsuflarea normală, puternică, de animal sănătos. M-am revăzut la închisoare pândind zorile într-un ochi de geam zăbrelit, acoperit cu pânze de păianjen pe care nu le puteam îndepărta, căci nu ajungeam până acolo. După aceea mi-a venit în minte râsul nervos al unui doctor înghesuit de pacienți cu figuri amenințătoare, la spital. Și, din nou, fata care servea în restaurantul murdar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Hai, ține-o tu de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine". Dar nici el n-a fost mai breaz. Ce credea, că dacă a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine în fața celorlalți s-a înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: "Mă, nenorociților, dacă nu puteți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zo- nă, dar și pe platoul alăturat, se organizează un Târg al florilor șl al plantelor de ornament. Acest spectacol al culorilor e completat cu un altul, al păsărilor și animalelor mici. Am întâlnit acolo și crescători de insecte, feluriți păianjeni și tot soiul de gâze. Și cum să nu te mi- nunezi tu, om care în viața ta nu ai mai văzut așa ceva: să te ocupi cu creșterea buburuzelor? Gâzele acelea cărora le cântă copiii de pe la noi: „Buburuz, buburuz
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
patului. Iar poezioarele au început să-mi danseze prin minte, amestecându-și versurile. De atunci, nu m-am mai rugat niciodată. Poate doar arar, cu câte o floare ofilindu-se în soare pe piatra de pe mormântul Ilenei. Ovidiu Cobălcescu La păianjen Uite, pe ăsta cu Del Piero îl vreau, îi spun tatălui meu, arătându-i tricoul cu degetul. Del Piero? Da’ tu știi cine e Del Piero? Îi arunc o privire strâmbă și strig cât pot de tare Aleeeeeeeeeeeex Del Pieroooooooooo
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
glezna dreaptă. Ah, ce păcat că am mingea acasă. Chiar, hai acasă, să mergem acasă, nu mai avem treabă nu? Am mai avut treabă, dar în tot timpul ăsta îmi închipuiam curse printre adversari, șuturi cu șpițul în vinclu, la păianjen, cum mai zic comentatorii de la televizor. Am ajuns acasă seara. În fața blocului mă smucesc din mâna tatălui meu și o zbughesc spre terenul încropit în spate. Hai să mă nânci, mă strigă. Nu mi-e foame. Ai jumă tate de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de detașat. Intri într-un cerc din care nu mai scapi. Atunci a ales soluția cea mai nimerită: răspundea o singură dată, scurt, mă simt minunat, fără nici o explicație, după care, înlăturând cu mâna ca pe o imaginară pânză de păianjen, în care va fi nimerit din greșeală, orice alte posibile întrebări și insistențe asupra subiectului, discuta despre orice, ca și cum ieri îi văzuse pe cei cu care stătea de vorbă. În fond, ce i se întâmplase atât de deosebit? Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și pufăind îndelung - iarăși, nu doamna Marga Pop, ci ceilalți -, glasurile ca niște clinchete de cristale prețioase, doar cu câteva momente Îuneori mai scurte, alteori mai lungi și ușor penibile) de tăcere, după gestul ei de a îndepărta pânza de păianjen. Evocau amintiri comune dintr-o tinerețe ce le apărea tuturor extrem de tulbure; cel mai adesea discutau despre unul dintre ei, absent de obicei, dar și despre copii, un concert recent, cărțile noi care abia se pot citi, inundații, fazele lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimic din vreo respingere sau lovire sau jignire, oricât de fără însemnătate ar fi fost, e capabil să se răzbune și peste un deceniu, cănd îi va veni bine și după ce te va fi învăluit într-o plasă, ca un păianjen.) „Zi-mi: de ce nu-l poți suferi? Te-ai certat cu el?“ Ohoooo!! ÎGândind nu numai că Domnița avusese dreptate, ci că el își dăduse arama pe față sau și-o dăduse în raporturile lui cu Andrei Vlădescu, chiar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
GARSONIERA ÎN CENTRU Prietenilor mei E o poveste cu prințesa Miau, cu fata care purta la picior 48 și cu Păianjenul Pinochio. Stiloul nu a mai mers de multă vreme, deși lam forțat, nu știa decât să zgârie și să se întrerupă, azi mi-a venit ideea să-l ud și uite că scrie. Gura mi-e rotundă cu un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cu mine? și la Belgrad o săptămână, se fumează mișto și ieftin, vin, ești nebun! și lasă că-ți iei leptop când vii la mine la premiera în Ungaria, când? în decembrie! Iar eu în capul meu mă gândeam: și Păianjenul Pinochio se duce acum în Ungaria, face un print salvator într-un film de televiziune pentru copii, știi că numele lui în ungurește înseamnă cum? sigur? înseamnă CUM. Stau azi și realizez că am trecut pe lângă explicația asta ca și cum nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
învârte te face să te pierzi să-l dorești și să te uiți pe tine, nenorocito. Ușa a pocnit tare din stânga și m-am speriat așa cum m-am speriat ieri, refuzându-l în mine dureros, party is over! am zis, Păianjenul Pinochio, adică CUM, a bufnit ușa așa cum nu-mi place niciodată, adică dispreț, plec și tu nu însemni nimic, adică plec și tu rămâi în urmă pierdută între tine și bufnitura care îți mai bufnește odată în ureche, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bufnește odată în ureche, pe care apoi o procesezi în plex într-un fel de cădere în prăpastie, dar am mâini puternice și mă întorc pe un fel de vârf de munte și strâng din buze ca și cum aș deveni bărbat. Păianjenul a ieșit pe ușă bufnind tare ieri, după ce a înjurat, te bag în pizda mă-tii, și pe Prințesa Miau, știi ce-am pățit azi, îmi zice cealaltă Prietenă a mea, cea care mă ajută și care e mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Eram și pe care îl Aveam, Greșit! Mă seacă lumina asta albă și schela pe peretele de beton din aerul ferestrei, cerul e prea bleu alb-galbenul acela de pergament, îți zic eu, azi e ceva, i-am spus lui Pinochio Păianjen când am coborât să luăm vin, suna a sfârșitul lumii și simt, puțin nu credeam, dar vorbele îmi ieșeau din gură. Arăți ciudat azi, a zis el, nu știu, am senzația că mori, să nu mori. În ziua aceea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
voi învinge, asta însă nu o voi ști de la început, Cezar, de când stau în garsoniera lui Baby am senzația că sunt într-un alt oraș, are energie bună Bucureștiul aici, da! Așa am simțit și când m-am întors cu Păianjenul Pinochio de la mare amândoi. Am călcat în gară și m-am bucurat că m-am întors, tot ce eram se strângea din aer și mă redefinea, cu munca mea de aici, cu ceilalți oameni pe care îi știu, cu planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
oameni pe care îi știu, cu planurile mele îndrăznețe de a-mi lua o garsonieră și iremediabil trebuie să fac rost de bani pentru că am plătit un avans, cu traseele pe care le voi face singură de capul meu fără ca Păianjenul să mai fie stânjenitor în preajmă. Mă regăseam pe mine, îmi culegeam din aerul Bucureștiului datele care îmi reconstituiau identitatea. Femeie, dar impune-te! De ce stai lângă mine, spune el când ne întorceam, la coadă la bilete, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
și eu un trecut și o copilărie, nu suport să plece oamenii așa, în toiul nopții, hai, stai... și Pinochio a rămas atunci. Miau coboară din taxi, ești aproape aici, vorbim diseară, te sun, vedem, azi ne mai întâlnim cu Păianjenul? Dar cui i-e dor de el, nimănui, spunem amândouă odată, îi stătea bine Prințesei acum 3 zile fardată pe sub ochi cu negru mult, atunci Mihai pleca în Canada, Cezar mergea înainte, Toni, sunt jos, păi, urcă, la interfon e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mesaj doar, eh, sora mea... Îl caut în stradă pe lungan, așteaptă și traversează, e livid la față, sunt galben? am umblat mult și n-am găsit, ești frumușică, măi, mititico, mă pupă pe ochi și eu îl pup pe Păianjenul Pinochio, vrei cireșe, ce vrei? Luăm tot ce ne trebuie și mergem pe stradă de mână cu Miau, cu Pinochio, copiii sunt veseli, n-au găsit garsonieră, dar vor găsi și nu mai sunt depresivi cu Mami, Prințesa Miau n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aiurea pe stradă și viața era iar frumoasă. Fuseserăm seara sus, în Ceainărie, să vedem un film, după ce în AfterDays Ham câinele alerga, țopăia și mă trăgea de fustă. Mâncasem cu Cezar o salată la Cafeneaua Artiștilor în drum spre Păianjenul, care nu mai avea curaj să mă sune direct, o sunase pe Prințesă și mă întrebă: ne vedem? Poate peste o oră, zic, cumva să stau singură cu Cezar, nu te deranjează dacă vin și ei, nu, zice el din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
singură cu Cezar, nu te deranjează dacă vin și ei, nu, zice el din umeri, gesturile ne aduc mai bine la iveală sufletul, spunea îngerul purtând dinspre piept spre noi aerul, îhî? da, zic eu. Păi atunci venim și noi, Păianjenul vesel, gata, am fost cu Miau de dimineață, mi-am găsit garsoniera, ce tare! Am sobă cu gaze, am iederă peste tot și e mișto, cadă, bucătărie, luni plătesc avans pentru jumătate din an, am luat banii de la reclamă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
intra niciodată în sufletul lui, am spus eu la un moment dat și cum am spus așa a și fost, vezi că și eu sunt vrăjitoare? Văd, spune Prietena mea care mă ascultă. Ești ciudată azi, ești schimbată, îmi spune Păianjenul în ziua aceea, să nu mori, pare că te gândești tot timpul la ceva, da, sunt suspendată, sunt ieșită, sunt oprită, te uiți altfel, ești vrăjitoare, sunt... Păăăianjenul stă tolănit pe spate și știe să vorbească doar cu buzele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să înjur în engleză când mă enervez și tot așa voi înjura singură, intrată rău în filmul meu, fără control și la limită, când mă voi întoarce singură de la Ceainărie și asta după venirea de la mare cu Pinochio, care devenise Păianjen, aproape de ziua aceea. Go away! Go fuck yourself! Cară-te, dacă vrei să pleci, pleacă! Am zis că stau! și asta după ce ne-am futut ca prin somn și fără să-mi dea voie să-l sărut, doar cu amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]