20,853 matches
-
mângâiat umărul, amintindu-mi de momentele de teroare în care mă agățasem de soția mea. Și totuși, Vaughan, cu toată duritatea lui, era un partener absolut binevoitor, ochiul acelei iluminări a peisajului din jurul nostru. Luându-i mâna, i-am apăsat palma pe medalionul butonului de claxon, o emblemă aluminizată care mă iritase întotdeauna. I-am simțit adâncitura din pielea albă, aducându-mi aminte de vânătaia sub formă de triton din palma lui Remington mort, întins pe capota mașinii mele, aducându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a peisajului din jurul nostru. Luându-i mâna, i-am apăsat palma pe medalionul butonului de claxon, o emblemă aluminizată care mă iritase întotdeauna. I-am simțit adâncitura din pielea albă, aducându-mi aminte de vânătaia sub formă de triton din palma lui Remington mort, întins pe capota mașinii mele, aducându-mi aminte de șanțurile roz din pielea soției mele lăsate de lenjeria intimă, amprente ale rănilor imaginare, în vreme ce se schimba în cabina magazinului, aducându-mi aminte de crevasele și canelurile excitante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dragoste scurt și ritualic; așezată călare peste mine, cu fesele strânse tare în mâinile mele, îmi stoarse în vagin un jet slab de spermă după un zvâcnet scurt. Am făcut-o apoi să îngenuncheze peste mine pentru a strânge în palmă sperma ce-i curgea din vulvă. După aceea, cu sperma în mână, ne-am plimbat printre mașini. Razele unor faruri mici ne străbătură genunchii. O micuță mașină decapotabilă sport se oprise lângă ghereta portarului. Din spatele parbrizului, două femei scrutau întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pentru ca vibrațiile loviturilor de vergele metalice să se transmită până la creier și să-l înnebunească pe deținut. La douăzeci de lovituri, cel anchetat și supus unui asemenea tratament inuman recunoștea tot ve vroiau ei. De asemenea, era obișnuită bătaia la palme, care după câțiva ani aducea boala Dypuytren, era scleroza tendoanelor (mâna ajungea în formă de gheară, neputând să deschidă palma).” Profesiunea de ucigaș a lui Moritz Feller astăzi trebuie cunoscută de toți și arătat cu degetul pentru odioasa sa profesiune
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lovituri, cel anchetat și supus unui asemenea tratament inuman recunoștea tot ve vroiau ei. De asemenea, era obișnuită bătaia la palme, care după câțiva ani aducea boala Dypuytren, era scleroza tendoanelor (mâna ajungea în formă de gheară, neputând să deschidă palma).” Profesiunea de ucigaș a lui Moritz Feller astăzi trebuie cunoscută de toți și arătat cu degetul pentru odioasa sa profesiune de anchetator al Securității comuniste. Din discuțiile purtate cu mai mulți deținuți politici torturați de Moritz Feller am reținut faptul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sau Sf. Vineri din București, nu s-au ridicat pentru a-l proteja pe un pastor ... ungur, fie el și disident. Întocmai cum în «Răscoala» lui Liviu Rebreanu incidentul declanșator al răscoalei țăranilor de pe moșia boierului Miron Iuga îl constituise palma dată de șoferul latifundiarului unui copil din sat care sărise în fața automobilului, gata de a fi călcat, tot astfel evacuarea lui Láslo Tökés a fost scânteia care, în atmosfera supraîncărcată de nemulțumire, a declanșat explozia. În acea zi de 17
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Cu ochii zdrobiți de somn, am privit în sfârșit suprafața pe care o mângâiasem. Într-adevăr, moș Francisco avusese dreptate. Acea bucățică din pielea Anei era acum roz ca... dar mai văzusem eu vreodată roz? Era roz și gata. Și palma mea devenise roz din cauza frecării. Dar această ciudată descoperire nu îmi era de nici un folos. Un lucru în plus pe care îl știam, atâta tot. Am adormit îmbrățișând-o pe Ana - și aș vrea să spun că pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe Ana - și aș vrea să spun că pentru prima dată în viață am visat în culori, dar aș minți. Am visat un episod din Stan și Bran, desigur în alb-negru, adică gri-deschis și gri-închis, iar când m-am trezit, palma mea revenise la culoarea ei obișnuită și spatele Anei era plecat la serviciu. Așa că am dat de mâncare pisicii, am observat ironia din numele cartierului în care locuiam, am dat un telefon la primărie să anunț că s-a spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
triste, venite să asiste la execuția mea, față în față cu Alexandru Gheorghe, care era cât un munte, cât o mare, uriaș, de beton, de oțel inoxidabil. Când băiatul care făcea pe arbitrul zise „start“, m-am pomenit cu o palmă noduroasă peste față. Am făcut un pas în spate, destul de zadarnic, căci o altă palmă mi-a zguduit creierul. Moment în care am cedat nervos în fața unui Eu ascuns, nemaivăzut, nemaitrăit niciodată, care de atunci mă conduce pe drumuri năpraznice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cât un munte, cât o mare, uriaș, de beton, de oțel inoxidabil. Când băiatul care făcea pe arbitrul zise „start“, m-am pomenit cu o palmă noduroasă peste față. Am făcut un pas în spate, destul de zadarnic, căci o altă palmă mi-a zguduit creierul. Moment în care am cedat nervos în fața unui Eu ascuns, nemaivăzut, nemaitrăit niciodată, care de atunci mă conduce pe drumuri năpraznice către locuri turbate. L-am nimerit pe Alexandru Gheorghe cu un pumn în gură, spărgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ascunse, pe care nu ești încă în stare (și nici eu) s-o surprinzi. Citind, deci, trebuie să fii în același timp distrat și foarte atent, ca mine, care mă concentrez, ascuțind urechea, cu un cot pe tejgheaua barului și palma la falcă. Dacă acum romanul începe să iasă din imprecizia cețoasă, dând detalii despre aspectul persoanelor, senzația pe care vrea să ți-o transmită este de chipuri văzute pentru prima oară, dar văzute parcă de mii de ori. Suntem într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dacă dorești, te pot ajuta să tragi oblonul. Îmi spune că e tras deja oblonul, dar că trebuie să se-ntoarcă la magazin pentru inventar, și va rămâne acolo până târziu. Bărbații de la bar fac bancuri și se bat cu palma pe umăr. Un pariu s-a încheiat: doctorul tocmai intra în local. — Comisarul a întârziat astă-seară, cine știe cum. Doctorul intră și salută de jur-împrejur; privirea nu i se oprește asupra soției, dar a înregistrat cu siguranță că un bărbat vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
bicicletă, care se apropiaseră pâș-pâș și se opriseră să ne privească pe când ne pregăteam să-l aruncăm în râu (cu o clipă mai devreme, Podul Bercy ni se păruse pustiu), și imediat eu și Bernadette începusem sa-l batem cu palmele pe spinare pe Jojo, aplecat, cu capul și mâinile atârnând peste parapet, iar eu: - Varsă cât poftești, mon vieux, și ți se vor limpezi ideile! - exclam, și susținându-l, cu brațele lui pe spatele nostru, îl transportăm până la mașină. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sânilor și zvâcnetul pântecului. — Canalie! Animal! De asta ai venit la Oquedal! Așa tată, așa fiu! tună vocea Anacletei în urechile mele, iar mâinile ei m-au apucat de păr și mă izbesc de stâlpi, în timp ce Amaranta, lovită cu dosul palmei, geme căzută peste saci. Tu de fata mea nu te atingi, nici n-ai să te atingi vreodată în viața ta! — De ce niciodată? Ce ne-ar putea împiedica? protestez eu. Eu sunt bărbat și ea este femeie... dacă destinul vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Califul Harun ar-Rașid și să-mi aducă capul lui. Recompensa voi fi eu. Dar, dacă va refuza să-l ucidă pe Calif, va fi ucis de ceilalți șapte, care vor repeta tragerea la sorți.“ Cu un fior, Harun ar-Rașid desface palma, vede perla neagră și, adresându-se femeii: „Voi asculta ordinul sorții și al tău, cu condiția ca tu să-mi povestești ce ofensă a Califului a dezlănțuit ura ta“ spune el nerăbdător să asculte povestirea. Chiar și fragmentul acesta dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mâncare de pește. — Acum? întrebă Mma Ramotswe. Ați putea veni acum? Da, n-am nimic de făcut, răspunse Mma Potsane. Pe-aici nu prea se-ntâmplă nimic. Mma Ramotswe îi înmână banii lui Mma Potsane, care îi mulțumi bătând din palme recunoscătoare. Apoi traversară din nou curtea măturată lună și, luându-și rămas-bun de la Mma Tsbago, urcară în dubiță și porniră la drum. CAPITOLUL ȘAPTE Noi probleme cu pompa de la orfelinat În ziua în care Mma Ramotswe călători spre Silokwolela, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întoarse spre fratele ei și-i spuse ceva ce nu auziră adulții. Băiatul se gândi un moment, apoi dădu din cap a încuviințare. — Sunteți foarte amabil, Rra, zise ea. Vom fi bucuroși să venim la dumneavoastră. Mma Potokwane bătu din palme. — Mergeți să vă faceți bagajele, copii, îi îndemnă ea. Spuneți-i educatoarei să vă împacheteze niște haine curate. Fata întoarse scaunul cu rotile și ieși din cameră urmată de fratele ei. — Ce-am făcut? mormăi domnul J.L.B. Matekoni cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de rău. Asistenta mea o să ne facă o ceașcă de ceai mai întâi și o s-o bem împreună. Domnul Badule încuviință din cap bucuros. Era în pragul lacrimilor, iar Mma Ramotswe știa că ritualul ceștilor de ceai fierbinți ținute între palme va face cumva ca povestea să curgă de la sine și-l va liniști pe bărbatul acesta încercat. — Nu sunt un om important, începu domnul Badule. Sunt de fel din Lobatse. Tatăl meu a lucrat ca ordonanță la Curtea Supremă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fumul negru, înecăcios. — Vezi, exclamă domnul J.L.B. Matekoni mândru, arătând spre gazul de eșapament alb. Benzina nu arde așa dacă este ținută în compartimentul potrivit. Garnituri etanșe, manșoane noi de pistoane, totul e cum trebuie să fie. Motholeli bătu din palme. — Microbuzul ăsta e fericit acum! exclamă ea. Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi. Da, fu el de acord. E mai fericit. Acum era convins, fără cea mai mică îndoială, că are talent. Doar cei care înțeleg mașinile pot remarca fericirea unui motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și amar, acum m-am mai obișnuit... - Nu-nțeleg... Ce e... Cine ești? Cum ai intrat prin ușa încuiată? Nu e posibil... Am verificat.... Cine... Strâng tare pleoapele, îmi încleștez maxilarele până-mi scrâșnesc dinții, îmi înfig unghiile în podul palmei, mă pișc de câteva ori și aștept să dispară. Dar nu, e tot acolo. - Cine sunt? Cine sunt? Cine sunt? Atât știi? Ți s-a blocat acul de patefon pe cerul gurii? Tu te-auzi? Ți-a mai spus cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scoate din cutiuțe, le lustruiește cu mâneca, „muncă, tată, muncă, nu glumă, că altfel n-aveam eu de toate în casă, nici frigider, câți mai au?, nici covor, nici somieră, nici lustră cu brațe și cinci becuri și tapet... Cu palmele astea țin casa, n-am avut nimic decât palmele astea, am plecat de-acasă numai c-o bocceluță... dar munca e muncă, mi-am dus nevasta la Sinaia prin sindicat... Și ea n-a stat în viața ei la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
muncă, nu glumă, că altfel n-aveam eu de toate în casă, nici frigider, câți mai au?, nici covor, nici somieră, nici lustră cu brațe și cinci becuri și tapet... Cu palmele astea țin casa, n-am avut nimic decât palmele astea, am plecat de-acasă numai c-o bocceluță... dar munca e muncă, mi-am dus nevasta la Sinaia prin sindicat... Și ea n-a stat în viața ei la vreo coadă...”. Și femeile șușotesc în bucătărie, „Și ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bucătărie, „Și ce-ai să faci acum? Unde să te duci, la cine să te duci? E periculos, dacă de prind. Nuța, săraca, n-a intrat în pușcărie? Și doctorul ăla... Mai bine lasă-l...”. - Ce e periculos, mamă? O palmă mi-a venit ca răspuns. M-am răzbunat și-am smuls coada vulpii, când nu era nimeni atent, am luat-o cu mine. Acum m-am relaxat. - Uite, ca să nu mă crezi toantă de-a binelea... Ridică bărbia - parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
așază toți labele pe masă, ca la controlul unghiilor la școală. - Dar asta nu-nseamnă că tu sau fâța aia de la ușă chiar sunteți... Nu înseamnă... cum credeți voi, aia e, nu mai înseamnă... Te uiți la mâinile tale, la palmele tale, la bătăturile tale, la degetele tale noduroase și-atunci înțelegi, dacă nu ești tănău... Atunci pricepi că ele sunt absurde, pentru că nu există, sunt doar emanația „Vocilor”. Numai „Vocile” sunt, sunt pentru că sunt, nu trebuie să vorbească, restul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e numai noapte lungăăăă, că pentru tine nu-i zi.... Doamneee, tare-i rău fărăăăă vedereeee”, se smiorcăie cerșetorul oficial de la colț, care are niște gheare încovoiate și o barbă smocăită. Un trecător îi lasă o mie de lei în palmă. „Ptiu, zgârciobul draculu’, căcăcios de traziție... o mie de lei? Doamneee... tare-i rău fără vedere... Doamnee.... cum nu se-ndurăăăă de un om fără vedereee...” Bagă o mână sub gulerul lălâu și-ncepe să râcâie cu sârg, ca o capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]