2,861 matches
-
În timp ce-și vîrÎ degetele sub coapse, pentru a-și proteja unghiile. Ai venit aici de bunăvoie, pentru a face o declarație? — Am văzut o fotografie Într-un ziar și... — Te căutăm de cîteva luni... Abia aseară am aflat. — Pari a fi dus o viață cam retrasă... — Am stat Într-un sanatoriu. Vedeți dumneavoastră... Ori de cîte ori deschidea gura, creionul scîrțîia pe hîrtie, adunîndu-i Într-o formă coerentă vorbele răzlețe. — Care sanatoriu? — Sanatoriul doctorului Forester. Și Rowe indică numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
singură încăpere; din tinda fără tavan te aburcai direct în pod. Uneori și aceasta lipsea. Școala se deosebea prin acoperișul ei de tablă ruginită, cîrpit cu carton gudronat. Am intrat într-o colibă. Pe laița cu cîrpe colorate, așezată pe pari înfipți în pămînt, mișunau copii cu părul creț și ochii sclipitori. Gol pușcă, cu burta de vierme gras, unul din ei își mișca mîinile și picioarele strîmbe, căutînd să și le bage în gură. Mirosea a urină și fecale vechi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
astăzi la Ofra, care era al familiei lui Abiezer. 25. În aceeași noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: Ia vițelul tatălui tău, și un alt taur de șapte ani. Dărîmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, și taie parul închinat Astarteei, care este deasupra. 26. Să zidești apoi și să întocmești, pe vîrful acestei stînci un altar Domnului, Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea, și să aduci o ardere de tot, cu lemnul din stîlpul idolului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
spusese Domnul, dar fiindcă se temea de casa tatălui său, și de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua. 28. Cînd s-au sculat oamenii din cetate dis de dimineață, iată că altarul lui Baal era dărîmat, parul închinat idolului deasupra lui era tăiat; și al doilea taur era adus ca ardere de tot pe altarul care fusese zidit. 29. Ei și-au zis unul altuia: Cine a făcut lucrul acesta?" Și au întrebat și au făcut cercetări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și au făcut cercetări. Li s-a spus: "Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta." 30. Atunci oamenii din cetate au zis lui Ioas: Scoate pe fiul tău, ca să moară, căci a dărîmat altarul lui Baal și a tăiat parul sfînt care era deasupra lui." 31. Ioas a răspuns tuturor celor ce s-au înfățișat înaintea lui: " Oare datoria voastră este să apărați pe Baal? Voi trebuie să-i veniți în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal, să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
apă de parcă ar fi dorit să vină după noi, Însă s-a oprit, urmărindu-ne din ochi. - Dar zi-i odată Tatălui din Cer să ne scoată din pocinogul ăsta! - răcni Enkim. De ce nu te scapă de necaz dacă ești parul ăla care i se scoală lui ori de câte ori vrea? - Tată, am strigat, Îngrozit, căci Îmi vedeam Umbra cu ochii. În clipa aceea am auzit strigătele unor oameni și am zărit câteva trunchiuri scobite, Împinse degrabă spre apă dintre copacii pletoși de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe atunci. Oamenii aceia uriași mă Îmbrânciră prin fața pruncilor și a femeilor lor și mă scoaseră În afara satului. N-am mai apucat decât să văd cum acele acoperișuri pe care nu le pot pune În vorbe se sprijineau pe niște pari groși și afumați care se ridicau din vetre În mijlocul caselor. Femeile lor erau la fel de mari ca și oamenii, numai că nu purtau pe cap coarne de cerb și nici pe umeri n-aveau crengi de care să atârne cozile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ori. Numai că eu fusesem copil când mă lovisem așa de rău, iar durerea Îmi trecuse precum boarea de primăvară. - Of, of, biet Enkim! L-am mângâiat pe creștet și am Început să ne uităm Încoace și Încolo după niște pari. Până la urmă, ne-am hotărât să-l cărăm pe Enkim pe după umeri până la pădurea care se așternea În fundul văii. Ajunși acolo, am tăiat patru crengi groase, două lungi și două scurte, și le-am legat Între ele cu ierburi smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de gând? Cine mai pomenise așa ceva? Siloa, Siloa... Am ajuns la capătul tuturor pământurilor, vrăjmașii mă Încolțesc, iar eu n-am cunoscut decât o femeie urâtă pe nume Bodolona. Ai văzut tu vreun prost mai mare decât lăudărosul de Krog, parul fleșcăit al Tatălui, frate păcălit al lui Moru care acum trebuie că tândălea prin vreo peșteră sau pe vreo pășune, uitându-se la vreun foc și trăgând vânturi? Aveam chef să plâng un pic. Sau, puteam să omor câțiva mărunței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nimic. Stătea așa, cu mâinile la gură și, deodată izbucni În râs: - Pfuuh, până vine Scept cu ai lui, noi suntem gata cu luntrele și ne ducem după Gemeni. Avem și blănuri, și carne uscată, și vreascuri pentru foc, și pari pentru case. Am adus cu mine câțiva oameni care trăiesc la Miazănoapte de pământurile noastre, pe un tărâm unde nu e decât zăpadă. Ei știu să facă niște case pe gheață. Au femei grase și frumoase și multe ar dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
decât orice alte luntre mai văzusem vreodată - să fi avut lungimea a cinci și Încă două staturi de om. Erau late cât să lase trei-patru oameni slăbuți să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să treacă ușor unul pe lângă celălalt. Pe undeva pe la mijlocul luntrei, se ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se asemănau cu forma pe care Selat o denumise triunghi - și mai semănau și cu o aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ridicau doi pari prelungi și tari ce aveau capetele de jos Înfipte În luntre, fiind totodată legate Între ele cu Înnăditură din scoarță de copac tânăr. Între cei doi pari erau Întinse mari bucăți de piele care prindeau vântul. Împreună, parii și pieile se asemănau cu forma pe care Selat o denumise triunghi - și mai semănau și cu o aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aripă de liliac Înălțată desupra luntrei. De-o parte și de alta a luntrei se afla câte un bulumac greu, care părea să fie pus ca să nu cazi În apă. Acest bulumac era prins de marginile luntrei cu mai mulți pari subțiri. În fața și În spatele luntrei se aflau mai mulți bulumaci scurți, puși unul peste altul, care Împiedicau apa să se rostogolească peste noi. În partea din spate a luntrei era un fel de casă dintr-un lăstăriș subțire, Împletit, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de casă dintr-un lăstăriș subțire, Împletit, acoperit cu frunze și bucăți de piele, și acolo stătea ticălosul ăla de Dyas, văr al meu de-acum și stăpân al apei dintotdeauna. În spatele casei era o altă piele prinsă Între doi pari, numai că pe aceasta o cufunda un om În apă, Înclinând-o când și când Într-o parte sau În cealaltă. - Multă apă... făcu Dyas vesel. Își supse un deget și-l ridică În sus, apoi strigă ceva la oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
instalarea circului) clocotea această Învălmășeală sălbatică, grăbită și totuși organizată. În lumina focurilor mari de gaz, fețele aspre și ridate ale muncitorilor străluceau, În timp ce, cu precizia ritmică a unui singur animal - a unei mașini umane de nituit - izbeau cu ciocanele parii, Înfigîndu-i În pămînt cu iuțeala incredibilă a imaginilor de film derulate rapid. Pe măsură ce soarele se Înălța și lumina sporea, tot terenul era un tablou plin de farmec, ordine și violență. Însoțitorii animalelor le Înjurau și le Îndemnau În limbajul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se Înălța și lumina sporea, tot terenul era un tablou plin de farmec, ordine și violență. Însoțitorii animalelor le Înjurau și le Îndemnau În limbajul lor specific, motorul cu benzină duduia tare, gîfÎind sacadat, șefii de echipe strigau și blestemau, parii de lemn răsunau sub lovituri, lanțurile grele zornăiau. Pe o bucată de pămînt bătătorit și prăfos se fixau deja stîlpii cortului În care avea să fie expoziția. Un elefant Înainta gînditor pe teren și, la semnalul omului cocoțat pe grumazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
copt, și pe călătorii din autobuze, și pe căutătorul de lucruri pierdute, și pe doctor, și pe șoferul rebegit, și învinsul și învingătorul, ca în muzeul de suflete, din care nu duce niciun drum înapoi. Toate aceste „icoane” ale imediatului par personaje dintr-un basorelief aflat pe o friză, peste care își poartă privirea poeta, contemplând varietatea alcătuirilor firii. Trecătoare pe această stradă nepăsătoare, totuși, poeta se autoportretizează (sunt mică / sânge puțin, carne puțină / dar cât univers...), exprimând, măcar uneori, indirect
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și schingiuiri pentru studenții români. Aici, după ce a fost supus la o anchetă cruntă și nereușind să-i smulgă cele dorite de torționari, a fost dezbrăcat, complet gol, apoi a fost legat cu mâinile la spate și înălțat pe un par până la tavan, după care a început lovirea cu ciomege și răngi, bucățică cu bucățică. Tortura a început la ora 19 și a durat până la ora 22, fără întrerupere. La acel moment, ora 22, CORNELIU NIȚĂ era mort. Măruntaiele erau zdrobite
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Adică, din câte îmi dau eu seama, totul se învârte între limitele stabilite de moralitatea burgheză. Nu există radicalism. Deci zău că n-am timp acum decât pentru unul sau doi romancieri din țara asta. Și mă tem că nu pari a fi unul din ei. Se lăsă tăcerea care urmează unui șoc. Cel puțin, Joan era vizibil șocată, iar Phoebe era cu certitudine tăcută. Iar eu auzisem mult prea multe perorații de genul ăsta pe vremea studenției ca să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doi dintre ei au ales să poposească pe capul lui și al surioarei, reluându-și cântecul de unde au rămas. Un episod incredibil: nu întâlnise niciodată vreo pasăre care să-l confunde (ca pe văru-său) cu un copac sau cu un par! Împrejurările au făcut să nu-și mai vadă vărul timp de vreo 25 de ani. Revenit, în fine, în satul natal, Domnul R. și-a regăsit fostul tovarăș de joacă, bărbat la casa lui, cu nevastă și copii. Fabula cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
construit o roată cu cupe, roata era din lemn, cu ax tot la fel din lemn, cupele erau din tablă, bătute pe roată, ce erau sub formă de semicerc. Roata era purtată de doi boi ce se învârteau în jurul unui par din lemn. Iazul nu a durat cât lumea pentru că a fost rupt de ape de două ori, iar a treia oară a măturat tot ce a găsit în cale fără să facă victime omenești. Când Tonu se certa cu Rarița
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lucra în siguranță. Când colindau sau după ce spuneau urătura la fereastră, intrau în casa omului, apoi nu plecau până când gazda nu le dădea și un gologan, iar despre colaci, dacă nu le plăceau, îi punea omului la fereastră sau în parii de la gard. La joc fetele jucau cu Lucache mai mult de frică, ca nu cumva să înceapă din cauza lor scandalul. Într-o zi, Petrache Cioabă a luat mai mulți oameni la prășit, printre care pe Gheorghe a lui Beșliagă, Toader
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de doi metri și ceva, terminându-se în formă rotundă, simbolizând capul, gâtul și trunchiul omenesc. Grosimea lor depășea 70 cm. În fiecare stâlp era câte un belciug cu verigă groasă în el de care lega boii la nevoie. Și parii de la gardul împrejmuitor erau tot așa, dar nu ca cei de la poartă. Cociocoaia Zamfira era văduvă și făcea parte din neamul lui Ursache. Într-o seară a mers să ia un țol cu paie de la stogul boierului. Ajunsă la stog
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
a sfârșit războiul a trebuit să-și facă și el casă și unde putea să-și facă decât pe locul tatălui, dar s-a lovit de împotrivirea mamei lui. Și i-a administrat Grapina o mamă de bătaie cu un par, de au intervenit vecinii și au calmat-o, întrebând-o de grădină. Nu-i grădina lui Dumitru? Ba da. Și Dumitru nu-i tata lui Petrache? Ba da. Și atunci pe al cui pământ vrei să-și facă și el
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]